La editura Suhrkamp, din Berlin, a apărut, de curînd, studiul profesorului şi sociologului german, Wilhelm Heitmeyer, intitulat: Tentaţii autoritare. Semnăturile ameninţării. În studiul său, sociologul sintetizează observaţiile sale culese în ultimii ani, legate de evoluţia socio-politică a societăţii germane contemporane.
Accentul principal se pune în carte pe forme ale discriminării, devalorizării şi excluderii unor categorii de oameni.
Pornind de la ascensiunea unor grupări naţional-radicale care în ultimii ani şi-au extins aria de influenţă, profesorul oferă o imagine sumbră a societăţii actuale germane – şi nu numai germane! Fenomenele care au facilitat ascensiunea acestor grupări, între care partidul Alternativa pentru Germania (AfD) ocupă un loc central, sînt globalizarea, diluarea statului social, migraţia şi terorismul islamist. Lipsa de recunoaştere socială a problemelor ale straturilor defavorizate a contribuit la creşterea apatiei şi a furiei. Această stare de spirit a produs o deschidere pentru oferte politice care promit un control riguros al societăţii prin metode şi practici discriminatorii. În acest context, Heitmeyer vorbeşte despre un „capitalism autoritar”, care a început să se manifeste deja în anii 1990, odată cu dispariţia blocului răsăritean (socialist). Din starea de furie şi apatie crescîndă s-a dezvoltat ceea ce Heitmyer numeşte „neo-naţionalism”.
Mulţi oameni au impresia că nu mai au dreptul de a-şi controla propria viaţă. Ei se consideră abandonaţi de către sistemul democratic. Pe de altă parte, Heitmeyer constată că şi elitele politice au dat dovadă de o incapacitate reală în a gestiona situaţia, preferînd s-o bagatelizeze. Radicalizarea concepţiilor populiste, spune el, s-a observat odată cu criza financiară din 2008, deci înaintea apariţiei mişcărilor de protest iniţiate de organizaţii militante de tip Pegida (acronim pentru Patrioţi Europeni contra islamizării Apusului).
Naţionalismul a devenit în această situaţie un soi de ancoră de care se agaţă cei care se consideră perdanţi. Funcţia de ancoră a preluat-o în Germania tocmai partidul Alternativa pentru Germania (AfD). Stilul mobilizator rabiat al partidului produce platforme emoţionale de identificare tocmai prin acţiuni îndreptate contra unor categorii de oameni, transformaţi în duşmani.
Heitmeyer critică şi partidele tradiţionale germane care imită, pe alocuri, încălcarea programatică a normelor social-politice de către grupările radical-naţionaliste. Asta cu scopul de a face complezenţe alegătorilor care cred în mîntuirea promisă de populişti.
Cartea lui Heitmyer este mai mult decît un simplu avertisment faţă de ascensiunea unui naţionalism radical care ameninţă Uniunea Europeană. Profesorul, însă, nu oferă nici un răspuns la întrebarea dacă statul de drept şi democraţia liberală vor face faţă pericolelor pe care le-a descris şi analizat în studiul său.
