Raportul anual al organizaţiei internaţionale Freedom House plasează Republica Moldova în categoria ţărilor parţial libere. Suntem în aceeaşi barcă nesigură cu Armenia, Georgia, Kosovo, Kîrghîzstan, Pakistan, Serbia şi Ucraina. Fireşte, există şi variante mai proaste, state în care libertatea lipseşte cu desăvîrşire. Dar trebuie oare să ne mulţumim cu situaţia recentă? Nicidecum.
M-am uitat o vreme la sintagma asta – stat parţial liber – şi am simţit imediat cum creşte în mine un soi de nemulţumire, de ciudă. Cum aşa? Cum se face că eu, un scriitor dornic de libertate, trăiesc într-o ţară parţial liberă. Iese că şi eu, scriitorul, sunt parţial liber. Parţial liber! Pronunţ aceste cuvinte şi simt cum îmi trec fiori reci pe şira spinării.
Eu aş vrea să-i întreb pe toţi politicienii dornici de putere, care fac acum mare gălăgie, care vor voturile noastre: Stimabililor, vouă vă place faptul că Moldova e o ţară parţial liberă? Voi, reprezentanţii clasei politice, aveţi vreo legătură cu starea asta de fapt? Sau politicienii nu au nimic cu îngrădirea libertăţii? Şi dacă nu aveţi, cine are? Măturătorii? Medicii? Profesorii? Ar fi bine să ne lămurim.
Nu voi oare, stimaţi politicieni, ne promiteţi mereu marea cu sarea? Nu voi ne conduceţi mereu spre un viitor luminos? Şi unde e viitorul acesta luminos? El se numeşte ţară parţial liberă? Nu e cam puţin pentru gălăgia pe care o faceţi?
