Dovleceii, varza nouă, cartofii și ceapa din supermarketurile din Chișinău sunt produsele cu cea mai mare cantitate de nitrați și prezintă un pericol pentru sănătate. O expertiză de laborator realizată recent de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în cadrul inițiativei „Alege sănătos” arată că multe legume din magazinele noastre sunt pline de nitrați. Este o ştire care a venit peste noi zilele astea.
Asemenea ştiri nu mai sunt în măsură să ne mire. Ele vin cu o regularitate îngrijorătoare peste noi. Ceea ce mă miră e altceva, stimaţi ascultători. Vasăzică, tot soiul de agenţii remarcă tot felul de probleme cu produsele alimentare pe care le cumpărăm, iar mai departe nu se mai întîmplă nimic. Ce s-a întîmplat după scandalul laptelui? Mai nimic. Cel puţin, simplilor muritori nu li s-a explicat prin ce se deosebesc lactatele de azi de alea de ieri.
Cînd omului i se vînd metodic, în magazine şi pieţe, produse alimentare dolodora de nitraţi, cînd „harbuzul” pe care îl cumpără îl poate trimite la spital, iar salata pe care o prepară îi provoacă dureri în stomac, e normal să apară cîteva întrebări. Ce fac controlorii statului? Unde le este vigilenţa? Nu cumva ei dorm cu burţile la soare? Sau poate iau mită de la cei care vînd lejer legume şi fructe otrăvite?
De ce eu, cetăţeanul din RM plătesc ca să mă otrăvesc sau să ajung la spital cu boli grave? De ce eu mereu trebuie să stau cu frica în spinare şi să ghicesc ce produs are nitraţi cu duiumul şi ce produs nu are? De ce statul moldovenesc nu e în stare să-mi asigure securitatea alimentară? De ce nu poate să-i înlăture pe cei care stropesc voiniceşte cu otrăvuri legumele şi fructele? Ce fel de ţară e asta dacă noi suntem obligaţi să ingurgităm mîncare dubioasă ani de zile?
Eu înţeleg că afacerea contează cel mai mult aici şi că legumele şi fructele sunt mai mari atunci cînd sunt stropite fără măsură, dar dacă statul RM nu e în stare să ne asigure securitatea alimentară, de ce ne-ar mai trebui acest stat? .
Se perorează zilele astea mult despre reforme, despre primenirea din sistemul judecătoresc, despre de-oligarhizare. Stimabililor, dragi conducători, cel mai important lucru e securitatea alimentară, e ecologia. Mai important decît de-oligarhizarea. Atunci cînd omul ajunge la spital din cauza mîncării de calitate dubioasă, e puţin probabil să se gîndească la de-oligarhizare. Ori vă ocupaţi serios de calitatea mîncării din magazinele noastre, ori lăsaţi-vă de făurirea statală.
