Proaspăt reizbucnitele tensiuni în jurul enclavei rusești Kaliningrad și al felului în care aprovizionarea ei este afectată de sancțiunile UE și NATO impuse Rusiei au readus în atenție importanța strategică și riscul pentru securitatea europeană reprezentate de această regiune a mării Baltice, care e în același timp o frontieră europeană complicată.
Ministerul rus de externe l-a convocat marţi pe şeful delegaţiei Uniunii Europene la Moscova, Markus Ederer, în legătură cu interzicerea de către Lituania a tranzitului de mărfuri spre Kaliningrad în conformitate cu sancţiunile europene impuse Rusiei pentru invadarea Ucrainei. Este vorba de metale, cărbune și materiale de construcții.
Convocarea ambasadorului UE Ederer a fost momentul formulării unor noi amenințări voalate la adresa Lituaniei, dar și a țărilor baltice în general, totul întărit de faptul că Vladimir Putin amenință din nou fostele republici sovietice, în primul rând țările baltice, spunându-le că sunt „parte din Rusia istorică”.
Amenințarea rusă asupra țărilor baltice este veche, iar războiul din Ucraina n-a izbutit decât să o facă și mai prezentă. Rusia a considerat întotdeauna țările baltice ca intrând în mod direct în sfera sa de influență, dacă nu chiar sub mantia sa. În 2015, într-un interviu care poate încă fi citit pe site-ul agenției oficiale TASS, Putin a întrebat retoric, făcând aluzie la prăbușirea URSS: «Credeți că e normal ca 25 de milioane de ruși să se trezească deodată în afara granițelor lor?»
În Letonia, rușii și rusofonii reprezintă circa 34% din populație; în Estonia: 30%; în Lituania: doar 8%, însă 15% în capitală, Vilnius.
Lituania rămâne în același timp țara cea vulnerabilă din NATO și din UE. Rusia a instalat sisteme avansate de rachete Iskander cu potenţial nuclear în enclava Kaliningrad, de la Marea Baltică. Cum enclava Kaliningrad este prinsă între Polonia și Lituania, aceasta din urmă e singura țară din NATO și UE care are o frontieră cu Rusia... spre vest.
Toate acestea sunt însă lucruri știute, și pe marginea cărora se speculează foarte mult. Mai interesantă este predicția care caută să identifice locul precis în care ar putea izbucni un conflict militar între Rusia și NATO. Este vorba de o fâșie de teritoriu cu o lungime de 65 km de-a lungul frontierei dintre Polonia și Lituania, numită „Coridorul Suwalki” (przesmyk Suwalki în polonă, Suwalki-Lücke în germană) și care leagă pe cale terestră enclava rusească militarizată Kaliningrad de Bielorusia.
Una din lecțiile istoriei este că un coridor poate foarte repede deveni o dâră de sânge. Cei care afirmă asta fac evident o aluzie la „Coridorul Danzigului”, care în perioada interbelică lega Germania lui Hitler de Prusia răsăriteană, cu capitala la Königsberg, astăzi… Kaliningrad, așadar practic aceeași regiune care a produs germenii războiului atunci, ar putea s-o facă astăzi din nou, într-un dispozitiv schimbat ca piesele unui caleidoscop.
Mai circulă și teoria potrivit căreia Putin n-a renunțat la planurile sale mai vechi de unire a Rusiei cu Bielorusia, ceea ce ar face și mai amenințătoare ipoteza unei acaparări cu forța a „coridorului Suwalki”, realizând astfel joncțiunea terestră cu enclava Kaliningrad și separând fizic țările baltice de restul UE și de teritoriul NATO.
Între timp, Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei și considerat un potențial înlocuitor al lui Putin în caz de accident a sosit în enclava Kaliningrad, pentru a analiza la fața locului situația de urgență economică. Pentru NATO, însă, noile tensiuni fac chestiunea Kaliningradului și a „coridorului Suwalki" tot mai prezentă și, deocamdată, fără soluție.
