Guvernarea electronica este un vechi vis al autorilor de literatura stiintifico-fantastica si e foarte adevarat ca pina si recent, pina acum mai putin de doua decenii, imediat dupa caderea comunismului, putina lume ar fi imaginat ce schimbare totala in comportament si in raportarea la informatie avea sa aduca internetul, inclusiv in raportul dintre cetateni si autoritati.
Bancile au fost precursorii aici, marile banci private occidentale, care au vazut primele avantajele acestei interactiuni sistematice dintre clienti si stabilimentul financiar. Avantaje pentru ambele parti. Pentru clienti, pe de o parte, pentru ca nu mai trebuie sa stea la coada la ghiseu pentru cea mai mica operatiune si pentru ca au astfel un control permanent asupra contului lor 24 de ore din 24. Pe de alta parte, asta a usurat in buna masura si activitatea bancilor, ai caror functionari au fost scutiti de un foarte mare numar de operatiuni cotidiene, efectuate astazi chiar de catre clienti.
A urmat, in ultimul deceniu, mai peste tot, administratia fiscala. Practic pe toata planeta se poate astazi efectua o declaratie de impozite pe internet. Au venit apoi, primariile, guvernele, diferitele alte administratii. Prin structurile electronice create se poate face o cerere de documente prin internet, se pot pune intrebari, rezolva probleme administrative, ba chiar se poate si vota.
Unele tari, precum Statele Unite, sau India, au pus la punct cite un portal, un site unic prin care se poate avea acces la practic toate serviciile federale. In Statele Unite este vorba de enormul portal/site USA.gov.
Nu pot fi insa ignorate nici riscurile electro-guvernarii. Din punctul de vedere al puterii, al administratiei publice, principalul pericol este acela ca regrupind totul intr-o uriasa structura unica creste riscul atacurilor cibernetice si al piratajului informatic. Din punctul de vedere al cetatenilor, creste riscul supravegherii electronice permanente exercitate de stat. Guvernele si alte mega-structuri impersonale au ajuns sa stringa si sa stocheze din ce in ce mai multe informatii despre cetateni. Riscul unei supravegheri permanente nu trebuie astfel ignorat.
Dupa cum, la fel de important, poate fi pericolul scinderii societatii intre cetatenii cu acces la electro-guvernare si cei prea batrini, prea saraci, sau prea izolati pentru a profita de o tehnologie care poate impinge spre o societate atomizata, in care fiecare ramane acasa, marginindu-si relatiile sociale la comunicarea prin computer.
