Europa Liberă în direct
7 februarie 2008
Moderatori: Ileana Giurchescu și Lucian Ștefănescu.
Eu și câinele meu, Securitatea (52)
În aprilie 2007, pe baza documentelor din arhiva SRI, CNSAS a ajuns la concluzia că un membru de bază al Partidului Național Liberal, Constantin Bălăceanu-Stolnici, a fost informator al Securității.
Faptul a stârnit consternare în opinia publică. Nu era vorba doar de un politician care ocupa o funcție mai degrabă onorifică în Partidul Liberal, ci și de o personalitate publică de o oarecare notorietate. Descendent al unei vechi familii boierești, persecutat din această cauză la începutul carierei lui de medic, fără să fi fost vreodată închis, fost șef de secție la Institutul Național de Gerontologie, omul a recunoscut doar că, sub numele de cod „Laurențiu” a dat note informative despre pacienții străini ai Institutului. Pus în fața dovezilor, „Laurențiu” a admis că a avut trei nume de cod la Securitate.
Publicate pe site-ul CNSAS în august 1998, documentele au pus în lumină probe copleșitoare ale vinovăției celui acuzat, dovezi clare că Bălăceanu-Stolnici nu fusese doar un turnător de rând al Securității, care a acționat din constrângere sau din tembele convingeri patriotice abil exploatate de Securitate. Nu. Omul colaborase conștient, își folosise calitatea de colaborator pentru a face carieră, fusese generos răsplătit pentru turnătoriile lui și nu o dată a acceptat călătorii cu misiuni în străinătate ca agent de influență, sponsorizate de Securitate. În această calitate, a avut nenumărate contacte și cu angajați ai postului de radio Europa Liberă, misiuni expres încredințate de Securitate sau sugerate de el.
Firește, fiind pe urmele celor care m-au anchetat înainte de 1977 sau au fost pe urmele mele pe vremea când eram angajat la radio Europa Liberă înainte de 1989, am extins cercetările și, minune, în cartea lui Mihai Pelin Operațiunile Melița și Eterul, l-am aflat citat de mai multe ori pe informatorul „Laurențiu”, iar sarcinile despre care se vorbește în această carte corespund cu cele consemnate în dosarele informatorului Bălăceanu-Stolnici de la CNSAS.
Cele mai grave acuzații erau conținute în două pasaje din cartea lui Mihai Pelin. „La 18 februarie 1985, s-a întocmit o situație operativă privind posibilitatea de penetrare în anturajul oamenilor de la Europa Liberă a surselor aflate la dispoziție în București. Între aceștia, «Laurențiu» era în măsură să-i tragă de limbă pe Vlad Georgescu, Ion Ioanid, Sanda Stolojan, Anca Tilu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Or «Laurențiu»-Bălăceanu-Stolnici îi cunoștea pe acești oameni, a fost în casele lor, în unele a și dormit”.
Al doilea pasaj este mai grav: „Un raport din 31 octombrie 1984 ne readuce în atenție sursa «Laurențiu» care se întâlnise la München cu Vlad Georgescu. Acesta i-a spus că majoritatea scrisorilor primite la Europa Liberă din România erau introduse în circuitul poștal de la Belgrad și Budapesta”. Raportul lui „Laurențiu” era garnisit și cu o schemă de toată splendoarea a locuinței lui Vlad Georgescu din capitala Bavariei. Și cum Vlad Georgescu face parte din cei patru oameni de la Europa Liberă care au murit de cancer în condiții nici astăzi elucidate, într-o emisiune de televiziune am lansat ipoteza că, dacă se dovedește că în cazul lui Vlad Georgescu a fost vorba de o crimă comisă de Securitate, atunci Constantin Bălăceanu-Stolnici, care sub numele de „Laurențiu” se pare că a oferit planul casei sale, este pasibil de a fi suspectat de complicitate la crimă.
Deși a recunoscut că folosea numele de cod „Laurențiu” cu care-și semna turnătoriile, deși a recunoscut că-l cunoștea pe Vlad Georgescu, Bălăceanu-Stolnici a afirmat că n-a fost niciodată în casa lui Vlad Georgescu și că niciodată Securitatea nu i-a cerut să facă planul casei sale. Când ziarul „Cotidianul” a publicat dovada, boierului turnător i-au revenit mințile la cap. Și-a amintit că, da, a fost în casa lui Vlad Georgescu, dar a continuat să mintă și să atace.
Cum și ce, vom auzi săptămâna viitoare. Până atunci, să auzim numai de bine.
