Cristina Cojocaru: Născută la 8 iulie 1989 în orașul Chișinău. În cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a absolvit două facultăți: Facultatea de economie și Facultatea de drept. Timp de trei ani a muncit în Chișinău la „Moldindconbank” în calitate de contabil superior. Ulterior, a mers pe dimensiunea artistică, a creat picturi pe tricouri (mai curând o mică aventură decât o mică afacere). Acum e stabilită la Londra, Marea Britanie.
Luni
Mă trezesc de dimineață ca de obicei cu același gând „Zâmbește!!!!”, nimeni nu o să-ți facă ziua frumoasă dacă nu ai să ți-o faci tu. Persoanele cu care te înconjori pot să contribuie doar la sporirea sentimentului de fericire și energie pozitivă pe care deja le ai înrădăcinate. Uneori este greu să fii pozitiv, așa e....mai ales în aceste vremuri de pandemie COVID-19, dar trebuie cel puțin să creezi niște crăpături prin pesimism și tristețe.
Cu zâmbetul pe buze încălzesc apa, atât cât să-mi ajungă pentru două pahare. Tai și două feliuțe de lămâie. Da, suntem doi, norocul nostru! Doi – cifra mea preferată în ultima perioadă de timp. Dar, pentru că nu sunt constantă în preferințele mele, sunt sigură că o să vină timpul când am să mă îndrăgostesc de cifra trei. Trei - presupun că o să mă facă să mă simt mai împlinită, fericită.
Acum stau și mă gândesc....ce noroc am avut că am fost închiși în casă împreună, dar nu separat. Totuși, acești patru pereți sunt o adevărată provocare pentru un cuplu. Am stors tot ce am putut din această experiență unică. Am învățat să ne ascultăm, să privim situațiile tensionate prin ochii celuilalt, să le simțim. Am trecut cu brio peste gândurile de a pune tigaia din fontă în acțiune😊)))) Simt legătura pe care am creat-o între noi. Îmi place ceea ce simt...
Marți
De dimineață sunt cu gândul la mâncare. Nu mi-e poftă să înfulic, îmi e poftă să gătesc. De obicei, când mă inundă așa dorințe, încerc să prepar ceva nou, ceva special. Și, pentru că în casă am un iubitor de carne, astăzi îi fac pe plac. Îmi ia o oră să caut rețeta potrivită. Ăsta e momentul când simt din plin cum e să fii perfecționistă și toate laturile mai puțin pozitive ale acestei caracteristici. Combin trei rețete, iau de la fiecare ce mi se pare mai bun. Iată creez și aici, dacă tot nu am pus mâna pe pensulă în ultimele zile.
Urmează vânătoarea de produse alimentare. Ca de obicei, le caut pe cele bio, citesc ingredientele de pe toate produsele pe care vreau să le cumpăr, chiar și de pe sare. Pare puțin bizar, dar unele branduri de sare conțin E-uri, cum ar fi E-536 (antiaglomerant). Dacă putem să le omitem din alimentația noastră, de ce să nu o facem?
Să citesc ingredientele am învățat în luna în care mi-am pus scopul de a nu consuma zahăr adăugat. Atunci descoperisem lucruri noi pentru mine, cum ar fi că și pâinea conține adaos de zahăr. Lucrurile noi nasc lucruri noi. Așa a apărut în viața mea coptul pâinii cu maia, așa am descoperit cântecul pâinii după ce e scoasă din rolă. Mmmmm.....și ce aromă prin toată bucătăria!
Miercuri
Bună dimineața! Apă călduță cu lămâie. Yoga! Ador această activitate. Mereu aștept ziua de miercuri și vineri. Îmi place investiția pe care o fac pentru corpul și psihicul meu. Am început să simt mușchii de ale căror existență nu eram conștientă. Dacă să compar yoga cu frecventarea sălii, în yoga îmi place încălzirea. Astăzi am început cu degetele de la picioare. Fiecare centimetru din corpul nostru contează, fiecare parte depune o muncă pentru ca noi să funcționăm și nu contează dacă e o muncă grea sau ușoară. E precum Universul care este format din părți mari, dar și din unele mai mici, nu are nici o semnificație dimensiunea acestora, ceea ce cu adevărat contează e existența lor, viața.
La sfârșitul lecției îi mulțumim corpului nostru pentru efortul depus și (partea care îmi place cel mai mult) transmitem energie pozitivă și gânduri bune spre toate viețuitoarele de pe acest Pământ. Dacă i-ași lua pe unii politicieni de două ori pe săptămână la yoga, oare ar fi și ei hipnotizați de aceste idei?
A doua parte a zilei mi-o petrec în fața laptopului în căutarea unui job. E mai complicat în această perioadă, dar am un sentiment puternic că am să reușesc.
Înainte de culcare mă răsfăț cu o carte bună cumpărată din Chișinău. Atunci când le-am transportat în Londra, mi-au ocupat mai mult de jumătate din spațiul valizei, acum îmi umple spațiul din viața mea.
Joi
Primul lucru pe care îl fac dimineața este să-mi telefonez părinții. Așteptăm testul pentru diagnosticarea virusului Covid-19. Săptămâna aceasta ei au avut febră. Mă telefonează mămica, după vocea ei deja știu care este rezultatul.
E foarte înspăimântător că nu știi exact care e cel mai bun tratament pentru acest virus, sau dacă există remedii naturiste care să dea un rezultat sigur. Dar cel mai grav e că nu știi care sunt consecințele lui.
Am telefonat mai multe persoane care au avut Covid-19. Toate l-au trecut diferit, se aseamănă doar câteva medicamente pe care le-au luat și desigur fiecare dintre ele îi simte urmările... iarăși, în mod diferit. Un lucru pe care l-am observat este că persoanele care practică sportul au trecut mai ușor prin această ispită. O prea mică statistică făcută de mine, dar în care cred. Tata se simte mai bine decât mama. El face gimnastică în fiecare dimineață. Mama mi-a promis că o să se împrietenească din nou cu acea fetiță din ea care era prima la volei.
Nu pot să zic că acum realizez cât de mult țin la ei. Nu! Acest sentiment îl am constant. Ei doi radiază atât de multă dragoste și căldură. Magia lor e că mereu te îmbrățișează cu zâmbetul lor, indiferent dacă ești lângă ei sau la mii de kilometri distanță. Gândul că îi am mă face să mă simt într-o celulă de lumină în care sunt protejată și iubită, nu pentru anumite calități pe care le am sau pentru anumite acte de vitejie, dar pentru simplu fapt că sunt, cu părțile bune pe care le am și cele care încerc sa le schimb. Acum realizez cât de ușor mă acaparează panica, sentimentul ăla când vrei să dai sau să faci totul, doar ca ei să se simtă bine. Sunt o fricoasă.
Mămica, tăticu...să vă faceți bine!!!
Vineri
O dimineață bună. Părinții mei se simt mai bine. Apă caldă cu lămâie. Yoga. Astăzi sunt mai pregătită ca niciodată de weekend-ul care vine. Știu că părinții mei au de toate, dar oricum le-am transmis niște prăjituri, cărniță și fructe. Cred că am făcut-o mai mult pentru mine, decât pentru ei, ca să nu mă simt atât de neputincioasă.
Seara am avut parte de o surpriză. Flori! Cât de mult contează să ai parte din când în când de mici atenții. De-ar ști secretul ăsta toți bărbații! Sunt norocoasă!
Într-un cuplu este important să te gândești la binele celuilalt. Când ambii fac același lucru, energiile se înmulțesc. Primești plăcere de la a oferi și plăcerea de a primi. Cât de trist trebuie să fie în interiorul cuplurilor în care fiecare se gândește doar la binele său. Acolo nu există plăcerea de a oferi.
E târziu deja. Adorm. Zâmbesc....