Pe un fundal politic ce amintește de timpurile Războiului rece și, pe de altă parte, în anul centenarului Revoluției din 1917, Rusia este prezentă ubi et orbi cu o multitudine de expoziții de artă, unele cu totul excepționale, altele cu un mesaj ambiguu.
Una din întrebări pentru vizitatorul de rînd, pus în fața unei asemenea expoziții ar putea fi formulată astfel: a fost Revoluția bolșevică din 1917 ceea care a generat formidabila mișcare de artă avangardistă în Rusia sau doar un factor stimulator, înainte ca ea să se stingă sub represiunea stalinistă la începutul anilor '30?
Răspunsul este complex și nu la îndemîna tuturor celor care vizitează o expoziție excepțională, cum a fost cea de la Londra, prezentată timp de două luni, la Royal Academy of Arts, și intitulată „Revoluția. Arta rusă 1917-1932”. Cele peste două sute de exponate, în majoritatea lor tablouri, dar și grafică, afișe, ceramică, mobilier de epocă, fotografii, etc. au provenit în majoritatea lor de la două mari muzee ruse, cel de Stat de la St. Petersburg și Galeria de Stat Tretiakov de la Moscova.
Alte exponate au fost aduse din colecții private, cum este acea de remarcabile fotografii a lui Alex. Lachmann, de la Londra. Organizatorii expoziției londoneze au luat ca punct de plecare o mare retrospectivă prezentată în 1932 la St. Petersburg ce făcea bilanțul, în 33 de săli ale Muzeului de Stat Rus, a 15 ani de artă sovietică, începînd de la revoluția din 1917. Ea avea să constituie, altfel, începutul suprimării violente de către Stalin a avangardei.
Pentru a răspunde întrebării formulate în preambul, marii artiști ruși ai epocii, de la Chagall și Kandinsky, la Malevich și Tatlin, nu au fost produsul revoluției ruse, iar cei dintîi s-au format în mediile de avangardă ale începutului de secol în Franța și Germania. Mulți dintre acești artiști s-au întors în Rusia în anii Primului Război Mondial și au produs lucrări remarcabile, cum este, de exemplu, o serie de litografii ale Nataliei Goncearenko, în care îngeri alungă în luptă avioanele germane, sau un afiș al lui Kazimir Malevich înfățișînd o țărancă ce ia soldații germani cu furca.
Genul acesta de artă explicită, ilustrativă, într-un imens imperiu al analfabetismului, avea să fie solicitat și de bolșevici imediat după revoluție, iar artiștii plastici ai avangardei, calificați drept „stîngiști”, Maiakovski, Vladimir Tatlin, Malevich, Alexandr Rodcenko, Liubov Popova, Alexandra Exter, aveau să se plieze cu entuziasm și talent solicitărilor comisarului poporului Anatoli Lunacearski, de a transmite mesaje politice explicite prin afișe. Pictura lor avea să fie și ea curînd influențată.
Din această lume a artei, în competiție cu artiștii academici, promotori ai realismului ce avea să se transforme curînd în „realism-socialist” și prin intermediul diverselor grupări apărute la începutul anilor 1920, aveau să se nască „LEF-ul (Frontul de stînga al artelor) ce proclama „Moartea artei”, Primul Grup Muncitoresc al Constructiviștilor de la Moscova, ce declara „război necondiționat artei” și pleda pentru „expresia comunistă a construcției materiale”. Adepți atît ai artei figurative, cît și nefigurative, reprezentanții curentelor Constructivismului și Suprematismului aveau să fie în cele din urmă eliminați din scenă, acuzați cum a fost Kandinsky de a fi, fie prea „fanteziști”, ce se jucau avînd ca singură regulă „fantezia metafizică”, fie, odată cu consolidarea stalinismului, reprezentanți ai unei arte burgheze.
Mare parte a acestor artiși s-au întors sau s-au refugiat din Rusia sovietică în Occident, alți cîțiva, formați în Occident și care au cedat exigențelor staliniste, unii din ei pictori de un talent excepțional ca Petrov-Vodkin și-au continuat activitatea și apar acum pentru prima dată, înfățișați în expozițiile occidentale.
Expoziția de la Londra, care a avut drept curatori, alături de Ann Dumas de la Royal Academy, pe John Milner și Natalia Murray, doi universitari specialiști în istoria artei ruse de la Institutul de artă Courtauld din Londra, a prezentat cîteva pînze excepționale din muzeele ruse, între care Plimbarea lui Chagall, Creasta albastră de Kandisky, Bolșevic, o pînză de Boris Kustodiev, Fantezia lui Kuzma Petrov-Vodkin, Muncitori textiliști, Alexander Deineka sau Țăranii lui Malevich (pe care le puteți vedea în galeria foto atașată). Excepțional realizat este și Catalogul expoziției, publicație a Royal Academy of Arts, în prezent distribuit în lume întreagă pe rețeaua online amazon.
