Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.
Din sumarul ediţiei: La Bruxelles s-a încheiat summitul Parteneriatului Estic. La Tiraspol a început luna consacrată combaterii HIV/SIDA - ce spun statisticile din regiune. Și amintirile unui om de afaceri din regiunea transnistreană care a fost nevoit să se refugieze în Ucraina. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
***
Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Un comunicat al Guvernului moldovean anunță că Chișinăul și Tiraspolul au semnat patru protocoale care vor asigura buna funcționare a școlilor cu grafie latină din regiunea transnistreană, accesul fermierilor din Dubăsari la terenurile situate după traseul Tiraspol, recunoașterea diplomelor de studii transnistrene și asigurarea legăturilor telefonice fixe și mobile între cele două maluri ale Nistrului. Aceste subiecte au fost ani de zile printre cele mai controversate și generatoare de tensiuni dintre Chişinău și Tiraspol. Potrivit comunicatului, documentele au fost semnate sâmbătă, 25 noiembrie, de viceprim-ministrul, reprezentantul politic al Chișinăului, Gheorghe Bălan, și reprezentantul politic al regiunii transnistrene, Vitali Ignatiev. Evenimentul are loc înaintea unei noi runde de negocieri în formatul „5+2”, care va avea loc la Viena, în perioada 27-28 noiembrie.
Majoritatea parlamentară și opoziția socialistă de la Chişinău au aprobat în prima lectură un amendament legislativ despre care criticii spun că ar recunoaște actele de stare civilă emise de autoritățile transnistrene și ar pune în pericol regimul fără vize cu Uniunea Europeană. Amendamentul la legea privind actele de stare civilă prevede că autoritățile moldovene pot confirma actele emise în localitățile din stânga Nistrului și municipiul Bender, dacă „înregistrarea lor s-a produs în condiții identice cu cele reglementate de cadrul legal al Republicii Moldova”. În nota informativă se spune că amendamentul va rezolva probleme ale cetățenilor din stânga Nistrului, le va asigura drepturi egale și va contribui la consolidarea încrederii în procesul reglementării conflictului transnistrean. Liberalii au spus, însă, că inițiativa care nu are mai multe avize, inclusiv din partea Serviciului de Informații și Securitate, poate deschide portițe pentru obținerea ilegală de acte moldovenești și că poate cauza îngrijorare în Uniunea Europeană, unde moldovenii pot călători fără vize din 2014.
O delegație de la Tiraspol, condusă de liderul administrației Vadim Krasnoselski, a participat săptămâna trecută la Moscova la o conferință organizată de Colegiul federal al avocaților din Rusia. În cadrul conferinței, la care au participat și oficiali de la Moscova, a fost adoptată o rezoluție care spune că Transnistria are tot dreptul să fie recunoscută pe plan internațional. „Statalitatea și independența Transnistriei au fost proclamate în deplină conformitate cu dreptul internațional. Iar Republica Moldova nu are argumente pertinente istorice și politico-juridice pentru a pretinde teritoriul Transnistriei, și asta, pentru că în 1990 Chişinăul a renunțat la teritoriul din stânga Nistrului”, se spune în declarație.
Premierul Pavel Filip și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, au spus că Republica Moldova și Alianța Nord Atlantică își vor dezvolta „cooperarea bilaterală în domenii noi, precum combaterea ameninţărilor cibernetice”. Cei doi s-au întâlnit joi la sediul NATO, cu ocazia vizitei premierului moldovean la Bruxelles pentru participare la summit-ul Parteneriatului Estic de vineri. Potrivit unui comunicat al guvernului moldovean, Filip și Stoltenberg „și-au exprimat convingerea” că dezvoltarea relației bilaterale va fi impulsionată de deschiderea Oficiului de Legătură NATO la Chișinău, care urmează să aibă loc, după mai multe amânări, la începutul lunii decembrie. Relația mai strânsă cu NATO promovată de guvernare este criticată de președintele Igor Dodon.
Sunt Lina Grâu și vă prezint sinteza principalelor știri la radio Europa Liberă.
Armata ucraineană a anunțat că cinci soldați au fost omorâți și patru răniți într-o nouă ciocnire cu forțele separatiste pro-ruse din estul Ucrainei. Violențele au avut loc în satul Krimske, la 30 de kilometri distanță de Luhansk. Potrivit armatei ucrainene, schimbul de focuri a durat aproximativ 8 ore. În ciocnirile dintre forțele guvernamentale ucrainene şi separatiştii pro-ruși din estul Ucrainei, peste 10 mii de oameni au fost omorâți din aprilie 2014, de la începutul acestui conflict.
Serviciul meteorologic al Rusiei a confirmat că a înregistrat o concentrație extrem de ridicată a izotopului radioactiv ruthenium-106 (Ru-106) în atmosferă, în regiunea Celiabinsk din munții Ural, la sfârșitul lunii septembrie. Declarația de marți a centrului Rosgidromet survine după ce agenția de securitate nucleară franceză a spus că un nor radioactiv înregistrat deasupra Europei la sfârșitul lui septembrie provenea probabil de la o instalație nucleară din Rusia sau Kazahstan. Nici Rusia, nici Kazahstanul nu au recunoscut că ar fi avut loc vreun accident. În declarația centrului Rosgidromet se spune că nivelul de ruthenium-106 înregistrat de stația meteorologică Argayash a depășit de aproape 1000 de ori nivelul normal, dar nu a precizat sursa poluării radioactive. Stația Argayash este situată la aproximativ 30 de kilometri de instalațiile nucleare Mayak care procesează deșeuri nucleare și produce materiale radioactive pentru scopuri industriale și științifice.
Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europalibera.org.
***
Europa Liberă: Vineri la Bruxelles a avut loc cel de al cincilea summit al Parteneriatului Estic, o inițiativă a Uniunii Europene dedicată vecinilor din est – Republicii Moldova, Ucrainei, Georgiei și Armeniei, Azerbaidjanului și Republicii Belarus. În declarația finală nu sunt menționate conflictele înghețate din regiune și nici conflictul din estul Ucrainei. Declarația finală precizează doar că „participanții la summit sunt profund îngrijorați de încălcarea continuă a principiilor legislației internaționale în multe părți ale regiunii”. Se mai arată în rezoluție și că participanții ar aprecia „creșterea rolului Uniunii Europene în rezolvarea conflictelor și în întărirea încrederii între părți în formatele de negocieri existente, inclusiv prin prezența fizică în teritoriu, când este nevoie”. Colegii mei Dan Alexe și Alla Ceapai au detalii despre acest summit.
Dan Alexe: Liderii europeni și cei ai celor șase țări ale Parteneriatului Estic și-au încheiat summitul anual, ținut de data aceasta la Bruxelles, printr-un comunicat care a căutat să evite orice afirmație controversială și să împace toate părțile și să evite menționarea oricărui conflict din regiune, fie în Ucraina, fie în Karabah.
Exista de altfel temerea în cursul dimineții că nu se va ajunge la un acord, în urma insistențelor Armeniei și Azerbaidjanului de a introduce remarci total opuse și conflictuale în legătură cu statutul regiunii Nagorno-Karabah.
Textul declarației este foarte neutru și nu a fost inserată în el nici o mențiune în legătură cu teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina.
De asemenea, summitul s-a petrecut fără participarea lui Aleksandr Lukaşenka, preşedintele Bielorusiei, care a refuzat invitația, care îi fusese trimisă pentru prima oară, în urma ridicării sancţiunilor impuse țării sale.
Printre multele măsuri și pentru a asigura un început de coordonare regională, liderii au propus și crearea unui autentic Institut al Parteneriatului Estic, bazat în Tbilisi.
A mai fost semnat un parteneriat cu Armenia, care însă nu este atât de extins, concret și ambițios cum sunt cele semnate cu Moldova, Ucraina și Georgia și care nu prevede facilități comerciale. Asta nici nu ar fi fost posibil, dat fiind că Armenia s-a alăturat Uniunii Eurasiatice și Uniunii Vamale cu Rusia, Bielorusia și câteva țări central-asiatice.
Parteneriatul Estic al celor șase țări cu Uniunea Europeană există din 2009. O vreme a părut că el se va destrăma rapid, sub presiunea Rusiei, presiune aplicată de Moscova diferit de la o ţară la alta. Cele şase ţări s-au împărţit în două grupe: cele care continuă să se apropie de Europa şi care au semnat câte un Acord de asociere cu UE: Moldova, Georgia şi Ucraina şi celelalte trei – Armenia, Azerbaidjan şi Belarus, care au trebuit să renunţe la această apropiere de UE.
Belarus şi Armenia au fost obligate să se alăture Uniunii Vamale cu Rusia. Armenia a încercat o vreme să menţină ambele opțiuni deschise, sperând să poată semna un acord şi cu UE, în paralel cu intrarea sa în Uniunea Vamală a Rusiei, însă era limpede că lucrul nu e posibil și că Armenia nu putea beneficia de un acord atât de larg și extins cuprinzător cum e cel de care beneficiază Moldova. O ţară nu poate participa simultan la două uniuni vamale diferite, cum o face Armenia, lucru la care se mai adăugau şi probleme politice.
*
Alla Ceapai: Înainte de summitul Parteneriatului Estic, Republica Moldova a depus eforturi diplomatice, alături de Ucraina și Georgia, ca declarația finală a summit-ului să menționeze perspective clare de aderare la UE pentru cele trei state. La conferința de presă de după summit, premierul Pavel Filip a recunoscut însă că nu avea speranțe prea mari:
„Noi conștientizăm în același timp că Parteneriatul Estic nu este un instrument de aderare la UE, dar perioada noastră este una complicată trebuie să recunoaștem acel lucru. Important este recunoaşterea aspiraţiilor partenerilor din Est”.
Totuși, primul ministru a spus că a primit mesaje de încurajare din partea liderilor din Uniunea Europeană:
„Mesajele politice pentru societatea noastră contează. Am spus acest lucru şi în cadrul summit-ului. Republica Moldova fiind o societate divizată încă, cu părere de rău, fiecare mesaj politic din partea UE, din partea ţărilor membre contează foarte mult pentru noi şi asta înseamnă consolidarea încrederii în vectorul european.”
La Bruxelles, Pavel Filip a asistat, joi, la semnarea unui memorandum cu Uniunea Europeană despre debursarea ajutoarelor de 100 de milioane de euro promise Republici Moldova în schimbul îndeplinirii a 28 de condiții de reformă. O condiție cheie care a frânat trimiterea banilor până acum este respectarea democrației la implementarea controversatului sistem de vot mixt adoptat de putere în luna iunie.
L-am întrebat pe primul ministru dacă prima tranșă a ajutoarelor așteptată în primul trimestru al anului viitor depinde sau nu de îndeplinirea acestei condiții.
Premierul Filip a răspuns evaziv:
„Prima tranşă va fi precedată de îndeplinirea a zece condiţii. Majoritatea practic au fost deja realizate de către Republica Moldova. Cu siguranţă, în decembrie, restul trei sau patru (n.r.: condiţii) care au rămas vor fi realizate, astfel să fim deja eligibili pentru a primi prima tranşă din asistenţa macrofinanciară.”
Europa Liberă: Printre acele zece e şi sistemul mixt sau nu?
Pavel Filip: „Vreau să repet încă o dată. Sunt 28 de condiţionalităţi care reprezintă legi sau hotărâri de Guvern şi mai există o condiţionalitate politică – respectarea normelor democratice, statul de drept şi drepturile omului la punerea în aplicare a sistemului electoral. Va exista o evaluare politică.”
Prima tranșă din ajutorul așteptat la Chișinău depinde de o evaluare pe care Comisia Europeană ar urma să o facă în luna februarie. Astăzi, la Bruxelles, premierul Pavel Filip a spus că Guvernul său ar fi reușit să readucă încrederea cetățenilor moldoveni în vectorul pro-european și a citat un recent sondaj de opinie. În curând, odată cu evaluarea din februarie, se va ști dacă Republica Moldova a reușit sau nu să recâștige încrederea Uniunii Europene.
***
Europa Liberă: Șeful Delegației permanente a Uniunii Europene în Republica Moldova, Peter Michalko, s-a întâlnit la Tiraspol cu liderul autoproclamatei republici nistrene, Vadim Krasnoselski, scrie site-ul Deschide.md, care citează un comunicat al pretinsei administrații de la Tiraspol. Potrivit sursei citate, Krasnoselski a discutat cu Michalko despre „relațiile bilaterale” dintre Transnistria și Uniunea Europeană și a spus că „Transnistria își va păstra conexiunile cu UE, în special pe cele comerciale”.
La rândul său, Michalko a declarat că este satisfăcut de funcționarea practică a comerțului dintre UE și regiunea transnistreană și a dat asigurări că UE va continua să participe activ la negocierile în formatul 5+2 pentru reglementarea conflictului.
Începând cu 1 ianuarie 2016, administrația separatistă de la Tiraspol a acceptat decizia UE de a extinde Zona de Liber Schimb pe care o are Republica Moldova și asupra regiunii transnistrene. Însă formal liderii separatiști nu recunosc că au acceptat partea economică a Acordului de Asociere dintre Moldova și UE.
Tiraspolul preferă să susțină, în mod eronat, că ar avea înțelegeri directe cu UE, fără intermedierea Chișinăului, ce i-ar permite să beneficieze de un comerț preferențial cu spațiul comunitar.
În prezent, cca 70% din exporturile transnistrene sunt absorbite de piața R.Moldova și a țărilor din UE.
***
Europa Liberă: În regiunea transnistreană a început luna combaterii HIV/SIDA, transmite corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova. Datele statistice arată că în ultimii doi ani în regiunea transnistreană numărul de persoane înregistrate oficial ca fiind purtători ai infecției HIV/SIDA a crescut cu 21 la sută. În prezent numărul acestor persoane în regiune se ridică la patru mii, potrivit datelor Centrului transnistrean de combatere a SIDA și a altor boli infecțioase. După numărul de persoane infectate la 100 mii de locuitori regiunea transnistreană depășește Ucraina și Rusia.
Potrivit estimărilor lui Alexandr Gonciar, directorul Centrului pentru combaterea SIDA, datele oficiale sunt însă incomplete, iar în acest moment au fost identificați doar jumătate dintre purtătorii virului HIV. Ceilalți purtători nu bănuiesc despre problema lor, duc un mod de viață obișnuit și astfel contribuie de fapt la răspândirea virusului.
Medicii spun că dacă acum 20-30 de ani portretul unei persoane HIV-pozitive era destul de clar – era vorba fie despre consumatorii de droguri, persoane cu orientare sexuală netradițională, prostituate și persoane cu un mod de viață dezordonat – atunci în prezent lucrurile nu mai stau la fel de tranșant și în zona de risc poate ajunge practic oricine.
Alexandr Goncear spune că în Transnistria printre purtători ai virului HIV sunt și pedagogi, și lucrători medicali, și muncitori, funcționari și multe alte categorii ale populație.
Medicina modernă permite combaterea efectelor bolii și prelungirea vieții celor infectați, iar tratamentul este gratuit. Potrivit observațiilor specialiștilor de la Centrul pentru combaterea HIV/SIDA, oamenii care primesc tratament duc un mod de viață obișnuit, lucrează și practic nu prezintă niciun pericol pentru cei din jur.
Potrivit medicilor, pentru a stopa ritmul de extindere a virusului trebuie de lucrat simultan pe două direcții – diagnosticarea cât mai devreme și tratamentul eficient, și profilaxia.
„Aici în primul rând trebuie pus accentul și pe educația morală, și pe cultura relațiilor, inclusiv a celor sexuale. Sunt multe probleme cu caracter educațional și social care apar în legătură cu subiectul HIV/SIDA, iată de ce mai avem încă mult de lucru, împreună cu pedagogii și cu diferite instituții publice”, spune Alexandr Gonciar.
Cei mai mulți purtători ai virusului HIV sunt în raioanele Rîbnița și Slobozia.
„În principal, cei infectați cu virusul HIV sunt oameni între 30 și 39 de ani. Calea principală de transmitere este cea sexuală, căreia în revine peste 78 la sută din îmbolnăviri”, spune Valentina Țoșka, șefa departamentului epidemiologic al Centrului de igienă din Slobozia.
Potrivit statisticii care începe cu anul 1998 în fiecare al doilea caz, persoanele HIV-pozitive au o familie. Corespondenții noștri de la Tiraspol și Bender au ieșit pe străzile orașului și au întrebat trecătorii cum ar reacționa dacă ar afla că cineva dintre cunoscuți sau chiar rude este infectat cu virului HIV.
- Numaidecât trebuie să anunțăm medicii, trebuie oprită răspândirea. Oamenii pot să lucreze, sigur, doar că trebuie să se pună la evidență la timp.
- Aș reacționa normal, pentru că prin activitățile cotidiene acest virus nu se transmite. Autoritățile trebuie să informeze oamenii, să poarte cu ei discuții, să le explice cum se răspândește această boală și cum se poate evita aceasta.
- Virusul se transmite pe cale sexuală. Și ce dacă omul e bolnav? El doar nu răspândește virusul așa, prin aer? De-aia omul trebuie să trăiască normal.
- Nu știu cum aș reacționa. Cred că voi continua să comunic cu omul respectiv, pentru că SIDA nu se transmite prin aer. Plus că omul rămâne om, iar eu îmi voi ajuta apropiații.
- Dacă sincer, da, mă tem. Și dacă totuși mă infectez? Mă cam tem.
- Dacă ar fi cineva dintre apropiați nu aș renunța la ei, mă voi proteja pentru a nu mă îmbolnăvi eu, mă voi documenta cum.
- Le-aș recomanda să se adreseze medicilor pentru a preveni un final nefericit. HIV nu este un virus mortal și se poate trăi toată viața cu el. Eu sunt lucrător medical, știu ce este SIDA.
Europa Liberă: Voci ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender, culese de corespondenții noștri în regiunea transnistreană.
***
Europa Liberă: În luna noiembrie Europa Liberă a difuzat patru filme documentare despre situația drepturilor omului în regiunea transnistreană. Proiectul se numește Evadare din Transnistria și este susținut de Ambasada Statelor Unite în Republica Moldova, iar filmele au fost realizate de colega noastră Eugenia Pogor. Filmele povestesc experiența a patru oameni care au ales sau au fost nevoiți, dintr-un motiv sau altul, să părăsească regiunea transnistreană. Difuzăm astăzi varianta audio a filmului care spune povestea omului de afaceri Artiom Inozemțev. Acum șase ani, Artiom Inozemțev a fugit în Ucraina pentru a se ascunde de „justiția” din regiunea separatistă. Bărbatul, originar din Tiraspol, care avea o mică afacere cu fier vechi, s-a ales cu un dosar penal pentru contrabandă și risca până la 7 ani de închisoare, deoarece în republica autoproclamată doar o companie are dreptul să colecteze și să exporte fier vechi.
Artiom Inozemţev: „Mă numesc Artiom Inozemţev. În urmă cu mai bine de şase ani, m-am mutat în Ucraina, deoarece pe teritoriul necontrolat de autorităţile centrale ale Moldovei, adică în Transnistria, este, pur şi simplu, imposibil de trăit din cauza haosului legislativ total. Acolo sunt aprobate legi care nu există în nicio ţară din lume.”
Europa Liberă: Acum şapte ani, Artiom Inozemţev din Tiraspol a fost prins la frontiera cu Ucraina cu 222 de kilograme de metal uzat şi s-a ales cu un dosar penal pentru contrabandă.
Artiom Inozemţev: „Preşedintele a dat indicaţii că doar o companie poate recepţiona de la populaţie fier vechi. Pentru ceilalţi, e interzis, sub răspundere penală. Eu, ca un simplu cetăţean, nu ştiam că riști dosar penal dacă recepţionezi şi chiar dacă doar aduni fier vechi. Compania „Sheriff” primea de la oameni cuprul la preţul de un dolar kilogramul şi îl vindea cu şapte dolari. Eu îl luam cu cinci-cinci şi jumătate şi, la fel, îl duceam în Ucraina şi îl dădeam cu şapte dolari. Evident, volumele erau de tot râsul, 50-100 de kilograme, adică nu făceam pagube financiare nimănui.”
Europa Liberă: Bărbatul susţine că a fost torturat de miliţieni transnistreni, fapt negat însă de instituțiile din stânga Nistrului.
Artiom Inozemţev: „După ce am ieşit din clădirea postului vamal, sub semnătura că nu voi părăsi ţara, angajaţi ai Direcţiei pentru combaterea crimei organizate şi corupţiei m-au răpit, în plină zi. Nici nu aveau încă un dosar pornit pe numele meu. M-au dus în sediul lor, care se afla pe teritoriul batalionului „Dnestr”. Acolo şi-au bătut joc de mine, mi-au fracturat două coaste. Au împuşcat deasupra capului, încercau să smulgă din mine mărturii că le voi da toţi banii şi tot fierul vechi pe care îl aveam acasă (câţiva saci cu aluminiu şi cupru). De asemenea, cereau permisiunea mea, în formă scrisă, pentru percheziţii, să le dau benevol tot ce am agonisit pe căi ilegale. Eu, desigur, am refuzat. MUSCA 04:12-04:28 Au venit apoi cu mine acasă, dar într-un moment de neatenţie din partea lor, am reuşit să scap de ei şi, cu ajutorul lucrurilor care mi-au căzut sub mână - o ţeavă, nişte cărămizi şi alte obiecte - pur şi simplu, m-am apărat în casa mea.”
Europa Liberă: Mama lui Artiom, Janna Inozemţeva, povestește clipele de groază prin care a trecut:
Janna Inozemţeva,: „În acel moment, eram singură acasă. Lumina în casă era stinsă, era deja târziu. Auzind zgomote, am ieşit şi am văzut că Artiom, în curte, încearcă să scape de nişte oameni care sar gardul. A luat o bară de metal. Îl întreb: „Ce se întâmplă?”, el zice: „Mama, bandiţii!”. Chiar acolo afară, am sunat imediat la miliţie. În aceeaşi clipă, ei au încetat să se caţere peste gard, au urcat în maşini şi au plecat. Apoi, l-au învinuit că el singur şi-a pricinuit vătămările corporale care fuseseră constatate mai târziu. Reiese că nimeni n-a fost, nimeni n-a făcut nimic, n-a împuşcat, n-a venit…”
Europa Liberă: Procurorul a cerut ca Artiom să fie condamnat la şapte ani de închisoare. Instanţa i-a dat patru ani, cu suspendare.
Artiom Inozemţev: „În orice altă ţară a lumii, această faptă a mea nici nu se pedepseşte penal. Este contravenție, o încălcare a procedurilor administrative. Da, este interzis să exporţi metal uzat. E ca şi cum o persoană nu a traversat strada la trecerea de pietoni, ci pe alături. Plăteşte amenda şi mergi mai departe sănătos! Eu, în schimb, am fost condamnat de judecata transnistreană în baza aceluiaşi articol, ca pentru exportul unor arme nucleare sau a unei bombe atomice. Articolul sună aşa: transportarea peste hotarele Transnistriei a armelor nucleare, chimice şi biologice, a substanţelor narcotice, precum şi a mărfurilor de consum de importanţă strategică. Conform decretului lui Igor Smirnov, mărfuri de importanţă strategică sunt considerate nu doar metalele de orice tip, de la cupru până la un cui de fier ruginit, dar şi resturile de plastic, maculatură, adică orice materie primă industrială este considerată strategică în Transnistria, deşi Transnistria are o singură uzină care prelucrează metal negru şi nici una care să recicleze plastic, maculatură, cupru sau metale neferoase.”
Europa Liberă: În presa din regiune Artiom Inozemțev a fost prezentat drept extremist și acuzat de terorism. Iată un fragment dintr-o emisiune realizată în regiunea transnistreană:
„Iar acest om deja a trecut limita dintre bine şi rău. Sub pseudonimul Rusici, el publica pe forumuri apeluri extremiste. Aici nu mai e vorba despre critică, de trolling sau de insultă. Comitetul de anchetă al RMN a calificat acţiunile acestui opozant de pe reţele în baza articolului 203, „Terorism”.
Europa Liberă: Iată ce spune în materialul video Serghei Cisteac, consilier al preşedintelui comitetului de anchetă al autoproclamatei rmn:
Serghei Cisteac: „În aceste publicaţii, el chema locuitorii Transnistriei să distrugă bunurile armatei Transnistriei, să bată miliţienii, judecătorii, să incendieze şi să distrugă bunurile lor, să fure arme, cu ajutorul cărora să comită infracţiuni.”
Europa Liberă: Artiom Inozemțev spune că apelurile la extremism au fost publicate pe internet de persoane necunoscute în numele lui, aceasta fiind o schemă prin care oamenii incomozi erau determinați să plece din regiune.
Artiom Inozemţev: „Angajaţi ai KGB sau ai altor aşa-numite structuri de apărare a ordinii publice, au publicat pe internet, în numele meu, un text în care se conţin îndemnuri la răsturnarea puterii Transnistriei, la acte teroriste, incendierea posturilor de miliţie. Pur şi simplu, nişte idei aberante. Dumneavoastră aţi scris acest text?, m-au întrebat – Nu, desigur. De fapt, a fost doar începutul unei scheme prin care aşa-numitele structuri de forţă ale RMN scăpau de oameni incomozi. În acelaşi mod, practic peste jumătate de an, a fost compromis cunoscutul jurnalist Serghei Ilcenco. La fel, a fost publicat un text care nu-i aparţine şi a fost băgat la închisoare. A ieşit de acolo dintr-o întâmplare, pentru că a fost amnistie, dar risca până la opt ani pentru apeluri la acţiuni extremiste.”
Europa Liberă: Artiom Inozemţev a fost dat în urmărire în Transnistria şi riscă să fie arestat dacă se întoarce acasă.
Artiom Inozemţev: „Fotografiile mele sunt afişate pe toate standurile posibile, în toate pieţele, la toate punctele de control. Sunt scrise numele şi prenumele meu, iar deasupra la fiecare fotografie scrie: „Infractor”. Voi menţiona că un om poate fi numit infractor doar atunci când există verdictul unei instanţe, când a fost condamnat şi hotărârea a intrat în vigoare, fără a fi contestată. Din moment ce m-au dat în urmărire, pot să mă numească în orice fel: „suspect”, „învinuit”, dar numai nu „infractor”. M-am adresat mai întâi la procuratura oraşului, apoi la procuratura republicii, la judecătoria orăşenească din Tiraspol şi am ajuns până la curtea supremă de justiţie a RMN. Am scris plângeri că îmi este încalcată prezumţia nevinovăţiei, drepturile constituţionale, este încălcată Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Se încalcă tot ce poate fi încălcat, pentru că aşa ceva nu există nicăieri. Toate deciziile au fost însă împotriva mea. Sunt considerat în continuare infractor şi orice om poate să-mi vadă faţa la piaţă, cu inscripţia „infractor”.”
Europa Liberă: Mama lui Artiom, Janna Inozemțeva:
Janna Inozemţeva: „Am auzit că e terorist… Nici nu ştiu. Deja nu e doar infractor, dar un adevărat recidivist: şi terorist, şi contrabandist, tot ce vreţi! Mulţi se ocupau cu metalul uzat, el nu făcea sume enorme. Pentru câteva mii de ruble, i-au stricat omului viaţa. Uite aşa… El, desigur, nu se va pierde. E un tânăr curajos, se va pune pe picioare. Dar noi? Toţi cei care îl cunosc, chiar şi învăţătoarea lui, zic: „Dacă vor închide şi asemenea oameni ca Artiom…” Nu bea, nu fumează, lucrează. I-au ieşit deja şi venele pe mâini. N-am avut niciodată în casă lucruri furate, iar acum oriunde aş merge aud: „Artiom al tău! Artiom al tău!”.”
Europa Liberă: Artiom şi-a cumpărat o căsuţă în orăşelul ucrainean Rozdilna şi face naveta cu trenul la Odesa, care se află la circa 80 de kilometri.
Artiom Inozemţev: „Pentru a supravieţui, aici sunt nevoit să mă ocup cu multe activităţi neobişnuite pentru mine, orăşean care a trăit în Tiraspol. Fac agricultură, trăiesc pe seama grădinii mele. Cresc acolo produse, dimineaţă urc în trenul electric şi merg la Odesa să le vând. Seara mă întorc. Duc marfa la Odesa pentru că în Rozdilna nu am unde s-o vând. Aici, la fel, adun metal uzat. Nu îl colectez de la oameni, dar îl strâng singur. Cumpăr maşini ieftine, le dezasamblez pentru piese şi metal uzat. Piesele le vând, metalul îl duc la punctele de colectare.
Şi strugurii, şi prunele, şi merele. Totul e producţie proprie. Totul se bucură de succes la cumpărători. – Cât costă merele? -15. –Dar prunele acestea sunt dulci? –Da. „Mieroase” se numeşte soiul.”
Artiom Inozemţev: „Moldova, deşi este o ţară europeană, este nesigură. Autorităţile moldovene nu iau măsuri pentru izolarea acestei regiuni rebele, ocupată de terorişti pro-ruşi. Nu iau nicio măsură. Nu există niciun punct de control. Practic, orice membru al structurilor transnistrene poate veni la Chişinău cu arma, să răpească orice om - s-a și întâmplat de multe ori, să-l aducă pe teritoriul Transnistriei şi apoi să anunţe că l-au reţinut în Transnistria. În Ucraina mă simt în siguranţă, pentru că aici lucrează foarte bine poliţia de frontieră, serviciul de securitate.
Europa Liberă: Artiom este membru al Uniunii Transnistrenilor din Ucraina. Liderul organizaţiei este, la fel, dat în urmărire în Transnistria, sub acuzaţia de „naţionalism ucrainean”. Oleg Hvoşcevski, preşedintele Uniunii Transnistrenilor din Ucraina:
Oleg Hvoşcevskii: „Acolo am o casă mare. Acolo locuieşte fratele meu şi locuia mama mea, care a murit acum doi ani. Nu am putut să merg la înmormântarea ei, pentru că mă aşteptau acolo. Erau trei maşini chiar la cimitir, se uitau prin toate părţile, ca să mă înhaţe chiar acolo. După mine, însăși acuzația e monstruoasă. Sunt de naţionalitate ucrainean şi, evident, voi fi de partea patriei mele, Ucraina, în acest război pe care l-a pornit Rusia împotriva patriei mele.
Ce este Transnistria? M-am născut acolo, am crescut acolo, dar, din păcate, este un teritoriu de sclavi. Nu pot să-l numesc stat, pentru că nu există aşa stat, ci este un teritoriu în care locuiesc sclavi. Acolo nu au nevoie de oameni mai mult sau mai puțin liberi, așa ca mine. Nu-i înţeleg, nu îi iubesc, îi urăsc. Şi atunci când le-am blocat graniţa, am făcut un protest la hotar ca să fie eliberat jurnalistul pro-ucrainean Ilcenco, atunci când am vorbit despre asta cu preşedintele Ucrainei, desigur, asta nu le-a plăcut. Când militez împotriva agresiunii, când explic cine e vinovat… că doar nu poate fi vinovată Ucraina, dacă au venit pe teritoriul ei şi i-au ocupat pământurile. Noi ne apărăm pământurile şi, evident, nu putem fi vinovaţi. Dar acolo conduc acum angajați moscoviți ai FSB şi e clar că eu şi prietenii mei vom fi pentru ei, mereu, duşmani.
Dacă nu s-ar fi întâmplat, din păcate, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, nu mi s-ar fi deschis ochii. Eram „vatnik”, aşa îi numim noi, şi nu mă gândeam deloc că viaţa e cu totul altfel. Când am venit în Ucraina să particip la viaţa noastră politică, m-am uitat la propaganda aceea rusească oribilă care spunea că noi aici suntem fascişti, mai că nu mâncăm oameni, şi mi-am amintit de mine în anul 1992, când eram în Transnistria. Am înţeles că e acelaşi lucru. Pur şi simplu, atunci erau românii răi, ne speriau cu ei, acum ne sperie cu banderoviştii.”
Europa Liberă: Și Artiom Inozemțev spune că propaganda intensă care se face prin mass media din regiune îi face pe oameni să creadă că sunt asediați de dușmani.
Artiom Inozemţev: „În primul rând, atunci nu aveam internet şi nu aveam alte mijloace de comunicare. Aveam un sigur operator TV care aparţinea companiei „Sheriff” şi difuza doar posturi ruseşti şi locale, unde în fiecare zi se spunea: „Din clipă în clipă Moldova va ataca”, „blocadă”, „foamete”, „fascişti” etc. Mi-am schimbat părerea imediat ce am traversat hotarul cu Ucraina, încă în 2011. Am văzut că nu sunt niciun fel de fascişti, că în alte ţări oamenii trăiesc bine. Am fost şi la Chişinău, mi-am făcut paşaport moldovenesc şi am văzut că nimeni nu mă omoară pentru faptul că vorbesc în rusă, ceea ce a fost, de fapt, surprinzător pentru mine. Trebuia să fiu ucis, după părerea lor. Chiar am încercat să învăţ româna, ca să nu fiu omorât.
De aceea îi sfătuiesc pe locuitorii Transnistriei, pur şi simplu, să iasă mai des din căsuţa lor mică şi să meargă undeva mai departe, în Ucraina, în Moldova sau, cei care pot, desigur, în Uniunea Europeană, să vadă încotro trebuie să ne îndreptăm, cum trăiesc vecinii, convieţuiesc în pace, tind spre Europa unită, spre nişte norme de drept comune, construiesc un stat de drept, şi nu un teritoriu al anarhiei, unde niciun om nu are siguranța că nu i se va întâmpla ceva mâine, că nu va ajunge la închisoare, nu va fi jefuit, bătut şi că nu va avea cui să se plângă.
Europa Liberă: Un film realizat de Eugenia Pogor, în cadrul proiectului Evadare din Transnistria. Toate episoadele le puteți găsi pe site-ul nostru, europaliberă.org.
*
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă
