Dată fiind natura ei, e limpede că importanța economiei la negru nu poate fi calculată cu exactitate. Economiştii estimeaza că in Rusia, de pildă, munca la negru este la fel de mare cât economia oficială, albă, cea declarată. Aceeaşi situație se întâlneşte de altfel în majoritatea republicilor foste sovietice.
Dicționar european: munca la negru
În Italia, Grecia şi Spania veniturile generate de economia la negru sunt estimate la circa 20% - 30% din produsul intern brut al fiecarei țări, desi in cazul Greciei s-ar putea sa fie vorba de o subestimare. In Germania, economia la negru e calculata ca fiind de circa 10% din produsul intern brut, PIB, si cam aceeasi trebuie sa fie situatia in Statele Unite sau in Marea Britanie. Pentru a da un termen de comparatie, bugetul apararii in Marea Britanie e de 3 % din PIB, altfel zis de trei ori mai mic decit importanta economiei nedeclarate.
O economie la negru importantă mai inseamna, de asemenea, venituri reduse pentru stat. Statul nu incaseaza anumite taxe si impozite, ba chiar, pe deasupra, unii din oamenii care lucreaza la negru sint uneori chiar inscrişi la somaj.
Veniturile realizate la negru nu sunt taxabile si nu genereaza contributii pentru fondurile de pensii si de asigurari sociale si medicale. Grecia, pentru a reaminti exemplul de mai inainte, e considerata una din tarile europene din varful topului evaziunii fiscale. De vina nu e insa numai frauda contribuabililor. Neincrederea fata de stat e partial justificata si de lentoarea, sau de latura birocratica, a functionarii institutiilor cu care e confruntat cetateanul. In Europa de est, unde guvernul intarzie de pilda foarte mult rambursarea TVA, contribuabilii care trec prin asta nu au, desigur, niciun stimulent pentru plata la timp a contributiilor sociale sau a impozitelor. O neincredere permanenta este, asadar, ceea ce defineste relatiile contribuabililor est-europeni cu statul, neincredere de altfel reciproca.
Suspiciunea exista insa si in tarile occidentale, iar in unele, de pilda, este interzis, sau vazut cu banuiala, a merge sa ajuti pe cineva la munci domestice daca nu iti este ruda sau vecin apropiat. Fiscul poate considera ca e vorba acolo de... munca la negru.
---------------------------
Lupta cu aşa-numitul “salariu la plic” a fost trecută de curînd, pe lista de priorităţi, guvernul adoptînd, la cererea sindicatelor şi patronatelor, un plan de acţiuni. Numai că abordarea problemei pare să fie descurajantă. Iată un exemplu, potrivit planului, angajaţii care acceptă să primească salarii neoficiale sau parţial oficiale ar urma să fie sancţionaţi de rind cu patronii.
Petru Chiriac, vice-preşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor, găseşte absolut nepotrivită această nouă reglementare: „Noi nu i-am tras la răspundere pe patroni, dar îi sancţionăm pe angajaţi. Se subînţelege dare de mită. Dar salariul neformal nu poate fi tratat ca şi mită. Ştiu că ministrul justiţiei era împotriva acestei prevederi, dar ea totuşi a fost aprobată.”
Potrivit lui Petru Chiriac, majoritatea celor care lucrează la negru nu ştiu că nu sunt asiguraţi în sistemele social şi de sănătate şi că nu vor primi pensie când vor împlini vârsta legală. Prin urmare, crede el, nu sancţiunile, ci o informare mai bună ar fi pe măsură să determine angajaţii să exercite presiuni asupra patronului care plăteşte salarii la plic.
Dar ce pierde un angajat care merge pe mâna unui angajator mai puţin onest în raport cu el şi cu statul, l-am întrebat pe Petru Chiriac: „În primul rând, angajatul pierde pensia. Pentru că dacă salariul lui este de 6 mii de lei, iar lui îi dă după borderou o mie, iar restul i se dă în plic, la pensie calculul se face din acea mie de lei, nu din 6 mii. Majoritatea nu înţelege acest lucru. Apoi se duc la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi se ceartă - de ce pensia e atât de mică. Pierde şi în caz de accident, nu dea Domnul. Am avut zeci de cazuri când a decedat în accident de muncă, şi în loc să primească o sumă, familia primeşte mult mai puţin.”
Dar iată ce crede Alexandru Fala, expertul asociat al IDIS Viitorul, despre măsurile ce ar putea încuraja patronii să renunţe la schemele gri: „Când ne uităm în rapoartele internaţionale, se crede că impozitarea nu este la noi prea descurajantă. Dar când vorbeşti cu antreprenorii, ei spun că dacă dau totul la stat, nu le mai rămâne nimic. Clar că sunt anumite lucruri de modificat în politicile fiscale. Dar cu certitudine că costurile ce ţin de corupţie, de birocraţiei au rolul lor în alegerea schemelor gri. Pentru moment, care este situaţia? Utilizând scheme gri, patronii obţin mai multe beneficii decât ar avea fără să le utilizeze. Înseamnă că trebuie de luat astfel de măsuri ca utilizarea acestor beneficii să fie egală cu neutilizarea lor. Şi atunci agenţii economici s-ar gândi - de ce să nu lucrez legal?”
Dacă toţi angajaţii din economia neagră ar trece în economia reală, rata de ocupare în Republica Moldova, estimată acum la 40 la sută, ar atinge cu uşurinţă pragul strategiei Europa 2020, adică 75 la sută, spun experţii. Cu cât ar creşte veniturile bugetare, cele din impozitul pe venit şi din contribuţii de asigurări pentru pensii şi sănătate, este greu de presupus, mai spun ei, însă cu siguranţă ar fi vorba despre un salt spectaculos, dată fiind proporţia economiei informale care după criza economică mondială ar fi luat o nouă amploare şi s-ar cifra în Republica Moldova la cca. 40 la sută din Produlul Intern Brut.
