În toamna lui 1969, la numai câteva săptămâni de la plecarea scriitorului Gheorghi Markov în Italia, unde se afla fratele acestuia, la Sofia au apărut zvonuri că el ar fi decis să nu se mai întoarcă în țara. Și-a aruncat pașaportul, ziceau unii, lucrează pentru televiziunea italiană, afirmau alții. A apărut și un alt zvon potrivit căruia Markov nu ar fi fugit din Bulgaria, ci ar fi fost racolat de Securitatea de stat și trimis în Occident ca agent sub acoperire. „Este în deplasare”, zicea des în fața prietenilor scriitorul-disident Radoi Ralin. Fabrica știrilor false care acoperă cu ceață viața și moartea scriitorului precede epoca Internetului.
După 1989, când numele lui Gheorghi Markov a apărut din nou în spațiul public, zvonurile despre colaborarea sa cu fosta Securitate (DS) se amplifică. Încă în vara lui 1991 ziaristul (socialist) Gheorghi Tambiev, care conducea prima comisie parlamentară a dosarelor securității, anunța într-un interviu pentru ziarul „Fax” că printr-un program computerizat în care a introdus 17 fapte din biografia lui Markov a ajuns la concluzia că scriitorul este un agent secret foarte important al DS și a încă unui serviciu secret cu sarcina de a colecta informații din țările membre NATO, și în special – Marea Britanie.
Azi astfel de informații sună ca venite dintr-o emisiune ezoterică, dar la începutul anilor 90 erau luate în serios de cititorul naiv. Tambiev scria că dosarul „Hoinarul” care îl viza pe Markov face parte dintr-o conspirație. „Planurile pentru lichidarea sa sunt mai degrabă o legendă prin care să-i fie asigurată liniștea în Occident”, spune ziaristul-socialist. „Cel mai probabil - afirma Tambiev - Markov a fost asasinat de serviciile secrete occidentale după ce au aflat că este agent dublu. Vina însă a fost aruncată asupra Bulgariei.”
Astfel de teorii absurde au fost lansate în ultimii 30 de ani de agenți ai DS printre care Vlado Bereanu (agentul „Gheorghiev”) și de ofițerul din DS Boncio Asenov, fără a se baza pe documente. Denigrarea nu are nevoie de dovezi, afirmă ziaristul Dimitar Kenarov.
Mulți bulgari au crezut că Markov a fost agent DS pentru că a participat la partidele de vânătoare ale dictatorului Jivkov, a călătorit liber în Occident și a avut un prieten – ofițer din DS. Cărți precum „Asasinați „Hoinarul” de Hristo Hristov au neutralizat zvonurile, dar puțini au fost cei care au citit cele aproape 1000 de pagini cu documente.
Dosarul „Hoinarul”, care a conținut planul de asasinare a lui Markov, a fost ars la ordinul ultimului șef al Serviciului comunist de informații externe, gen. Vladimir Todorov, pentru care el a primit o sentință de 14 luni închisoare.
Anchetatorii au stabilit că informația despre activitatea de agent a scriitorului nu este decât un zvon. Nu au apărut dovezi privind o eventuală apartenență a lui Markov la aparatul de agenți ai DS sau a unui alt serviciu de informații. În acest sens sunt mărturiile unor foști ofițeri din serviciile secrete printre care Kostadin Kiuliumov și Konstantin Dobrev, anchetatorul în procesul intentat lui Markov în 1972 în care scriitorul a fost condamnat la 6 ani și jumătate de închisoare.
Într-o scrisoare din 17.12.1990, semnată de șeful Serviciului de informații externe, Rumen Toșkov, și de fostul rezident al DS în Marea Britanie Dimităr Kendimenov se arată că Markov niciodată nu a făcut parte din lista agenților DS.
Ziaristul Dimitar Kenarov a ajuns în posesia scrisorii după ce a studiat arhivele securității. Noile fapte aruncă lumină asupra cazului Markov și dezmint zvonurile prin care câțiva foști securiști au urmărit denigrarea scriitorului disident.