În urmă cu un secol s-au înfiinţat la Berlin studiourile cinematografice germane, cunoscute sub denumirea prescurtată UFA, ceea ce înseamnă: Universum Film AG (Aktiengesellschaft - societate pe acțiuni). Studiourile UFA sînt strîns legate de istoria filmului german şi există pînă astăzi, avînd sediul principal în cartierul Babelsberg, din Potsdam. În studiourile din Babelsberg au fost realizate nenumărate filme artistice şi documentare, unele dintre ele pot fi vizionate fragmentar şi în cadrul unei expoziţii la Berlin, intitulată: „UFA 100 – Istoria unei mărci”.
Expoziţia care poate fi vizitată la Muzeul Filmului din Berlin – unde se află şi cinemateca - documentează, practic, 100 de ani de cinematografie germană.
UFA a devenit un adevărat mit cinematografic, mai ales pentru primele filme realizate în anii 1920 de către celebrităţi ca regizorii Fritz Lang (cu „Nibelungii”, 1924, şi „Metropolis”, 1927) sau Josef von Sternberg, cu „Îngerul albastru”, din 1930, în care legendara Marlene Dietrich a interpretat rolul Lolei. Pe lîngă imagini din filmul lui von Sternberg poate fi văzut în expoziţia de la Berlin şi halatul original pe care l-a purtat Marlene Dietrich în filmul amintit.
Sudiourile UFA au fost înfiinţate în timpul primului război mondial ca o anexă a comandamentului armatei. Producţiile erau destinate propagandei de război. Abia după terminarea războiului, UFA a devenit o pepinieră a filmului artistic.
După venirea la putere a lui Hitler, în 1933, studiourile UFA au fost etatizate şi au fost transformate, treptat, într-un instrument al ministerului de propagandă, condus de Goebbels. Pe lîngă filme de propagandă, s-au realizat aici, între 1933 şi 1945, o serie de creaţii cinematografice destinate divertismentului marelui public. Acceptînd să colaboraze cu autorităţile naziste, actori renumiţi au jucat în aceste filme discutabile nu numai din punct de vedere estetic. Totuşi, pe lîngă creaţii facile, s-au realizat şi cîteva filme care au depăşit limitele politico-estetice, impuse de regim. Un exemplu elocvent este „Baronul de Münchhausen” (1943), în regia lui Josef von Baky, cu Hans Albers în rolul principal, film în culori, realizat cu prilejul aniversării a 25 de ani de la crearea UFA. (Scenariul aparţine scriitorului Erich Kästner, practic interzis în perioada nazistă. Din cauza aceasta a semnat scenariul cu un pseudonim. După 1945, lui Kästner i s-a reproşat acest compromis.)
Expoziţia de la Berlin totuşi nu insistă în mod deosebit asupra perioadei 1933-1945. În pofida acestui fapt, ea reuşeşte să ilustreze că UFA a fost un produs al istoriei politicii şi economiei germane, un instrument al unor interese, al unor puteri politice, cît şi o oglindă a diferitelor crize.
Expoziţia jubiliară UFA mai poate fi vizitată pînă în aprilie 2018. Ea va atrage, cu siguranţă, încă foarte mulţi vizitatori, mai ales dintre cei care în februarie vor veni la Berlin pentru a participa la Festivalul Internaţional al Filmului.
