Unul din miturile intelectuale ale perioadei interbelice rămâne acel ideolog și profesor de filozofie cu înclinații fasciste, Nae Ionescu, despre care am mai scris, stârnind indignare, amintind că el are, cum o spunea George Călinescu, o operă „anostă şi indigestă, o compilaţie de citate şi banalităţi”.
Miturile naționaliste mor greu. Am primit tot felul de insulte după ce mi-am exprimat insistent opinia în legătură cu valoarea învățăturilor lui Petre Țuțea, inclusiv de la tot felul de figuri mascate FB care m-au făcut „trădător de țară”, „sfertodoct”, „politruc al noilor soviete”, pentru ca sunt ireverențios nu doar față de daci și Țuțea și mediocrul poet legionar Radu Gyr, dar și față de Nae Ionescu.
Aici despre Țutea „bătrânul habotnic cu verbul dezlânat”...
Dar ăsta-i adevărul! Mențin ce am zis, ba chiar citez aici ce spunea Călinescu despre Nae Ionescu, in Istoria Literaturii Române… Anul? Ah, da: 1941.
Zice Călinescu :
„Nae Ionescu (ajutat de niște sprâncene mefistofelice si de un rictus distant ironic) se refugiază in mitul personalității sale, preferând sa-si însceneze in penumbra filosofia, in fata unui grup de fanatici, evitând sistematic lumina crudă a cărții…
Adevărul este ca Nae Ionescu nu construia un sistem, ci propaga o actiune, al carei program rămânea mereu in alb. El nu are personal si principial nici o filosofie. In locul individualului el pune colectivul, in locul absolutului, relativul istoric… Ca individ, filosoful are o singura satisfactie, aceea de a experimenta si de a rata. Cât mai multe ratări înseamnă cât mai multe trăiri, deci o maximă supunere la mersul istoric al colectivității… Folosul practic al unei asemenea filosofii este acela ieșit din naivitatea adeptilor. Prin faptul că gânditorul formulează mai bine momentul, el e mereu căpetenia spirituală a momentului…
Nae Ionescu a putut trece prin atitudinile cele mai opuse cu o candidă dezinvoltură, susținând odată statul ca instrument tehnic, in afara conceptului de națiune, si alta data statul național ortodox. Nae Ionescu e un sofist, un balcanic. Este un cabotin superior. Pus in fata unei probleme el se întristează si declara cu maligna inteligență studenților că „încă nu înțelege”. In timpul cursului, trece cu muzica o companie militara. El se repede la fereastra, o deschide (prefăcându-se a se dezinteresa brusc de prelegere), ritmeaza cu capul bătaia tobei mari, apoi întreabă pe studenți:
— Vouă nu vă place strada?”
Un „cabotin superior“!… așadar, spunea George Călinescu.
Provoc pe oricine să îmi reproducă o frază filosofică originală, sau să îmi rezume o analiză epistemologică, sau istorică, sau culturală demnă de reținut a lui Nae Ionescu.
Cum o indica și Călinescu, opera lui Nae Ionescu e într-adevăr „anostă şi indigestă, o compilaţie de citate şi banalităţi”… atâta doar ca omul avea o personalitate magnetică, un guru manipulator si fără scrupule. Daca vreti sa-l mentineti drept lumina a neamului, in colțul vostru mascat, n-aveți decât… Abia arătați ca va manipulează si după moarte, cu „sprâncene mefistofelice si un rictus distant ironic”.
