Documentaristul, jurnalistul, filozoful şi cineastul Claude Lanzmann, în vîrstă de 92 de ani, a murit joi la Paris. Filmul său documentar, intitulat „Shoah”, din anul 1985, a fost difuzat în numeroase ţări ale lumii. În acest film, Lanzmann documentează genocidul evreilor europeni de către regimul nazist, oprindu-se asupra întîmplărilor din Treblinka, Sobibor, Auschwitz, Chełmno şi Varşovia. În cursul întregii sale vieţi, Lanzmann a pledat pentru o cultură reală a memoriei, combătînd toate formele revizionismului istoric şi ale negaţionismului.
În filmul său, „Shoah”, care durează peste nouă ore, autorul a renunţat intenţionat la materiale de arhivă, folosind în exclusivitate interviuri cu martori, victime şi făptaşi. Datorită acestei tehnici, realizatorul eposului cinematografic despre Holocaust a reuşit să producă o imagine uluitoare şi totodată, tulburătoare a genocidului, mult diferită faţă de alte filme care au abordat această temă şi care deseori suferă din cauza unor lacune artistice. A lucrat aproape 12 ani pînă cînd a adunat şi a montat materialul documentar (însumînd 350 de ore).
Filmul a fost atacat vehement în Polonia. În 1985, guvernul polonez a cerut celui francez să interzică filmul. Autorităţile de la Varşovia erau deranjate de faptul că Lanzmann prezintă şi continuitatea antisemitismului postbelic din Polonia. Televiziunea poloneză a difuzat mai tîrziu o versiune de 90 de minute, deci cenzurată, a filmului. Într-o dezbatere televizată, filmul a fost atacat, iar realizatorului i s-a reproşat că ar culpabiliza poporul polonez.
Simone de Beauvoir (1908–1986) care, după 1952, i-a fost timp de 7 ani parteneră de viață, a calificat filmul drept „o operă de artă” în care „se suprapun bocetele mai multor voci”. Cineastul Marcel Ophüls a spus că el consideră „Shoah” drept cel mai bun documentar dedicat istoriei contemporane şi cel mai bun film despre Holocaust pe care l-a văzut vreodată.
Pentru acest film, Lanzmann a fost distins cu numeroase premii. În anul 2013, a primit Ursul de Aur al Berlinalei. În decizia juriului, dată publicităţii atunci la Berlin, „Shoah” a fost descris ca „o operă epocală a culturii memoriei”.
În timpul ultimului război mondial, Claude Lanzmann, născut la data de 27 noiembrie 1925 la Bois-Colombes, s-a alăturat Rezistenţei anti-naziste. După război a studiat filozofia la Tübingen, devenind ulterior profesor la Universitatea liberă din Berlinul Occidental. La începutul anilor 1950 devine colaborator al revistei „Les Temps Modernes”, fondată de Beauvoir şi de Jean Paul Sartre (1905-1980). Ulterior devine director şi co-editor al revistei, care în 2001 a publicat un amplu documentar despre extrema dreaptă şi despre conspiraţionismul ideologic naţionalist din România contemporană, semnat de Mihai Dinu Gheorghiu, George Voicu şi Zigu Ornea.
În calitate de jurnalist, Lanzmann a fost în China şi Coreea, şi s-a opus războiului din Algeria. La Festivalul din Cannes a fost prezentat anul trecut ultimul său film documentar despre dictatura din Coreea de Nord, „Napalm”. Tot anul trecut a realizat şi filmul: „Les Quatre Sœurs” (Patru surori), care rulează de ieri în sălile de cinema din Franța.
