Linkuri accesibilitate

„Suntem la etapa de depopulare națională, în egală măsură și satul ca și orașul se depopulează” (FOTO/VIDEO)


Oameni și locuri, satul Ciorești, raionul Nisporeni

Locuitorii din mediul rural cel mai des spun că nu simt creșterea economică din statistici. Mulți trăiesc așteptând ajutoare sociale, pentru că șansele de angajare sunt limitate. Fenomenul migrației a sporit problemele de la țară. Tinerii au ales calea străinătății, lăsând satele în grija vârstnicilor. Cei mai mulți din acel milion de emigranți provin din mediul rural. Lipsa infrastructurii este un element-cheie, care ține în sărăcie satul moldovenesc. Mai poate fi revigorat satul? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:32:05 0:00
Link direct


Ce s-a ales de satul moldovenesc după aproape 30 de ani de tranziție? Populația de la sate este în declin și în curs de îmbătrânire. Îmbătrânirea și emigrația și-au pus amprenta pe mediul rural. Satul vorbește despre istoria statului. Localnicii cu care am discutat la Ciorești, Nisporeni, spun că vor continua să-și părăsească vatra și din când în când unii se vor mai întoarce să-și modernizeze casele parcă niciodată terminate. Oamenii vorbesc cu îngrijorare despre depopularea comunei.


– „La țară se lasă așa o liniște, pentru că și câini sunt mai puțini, și cocoși mai puțini cântă, și zbierăt de oaie, și muget de vacă nu se mai aude. Dacă eu acum trei ani m-am oprit cu mașina, fiindcă trecea un rând de vaci, 47 de vaci se duceau la păscut, zilele trecute au fost doar 13 vaci; aceeași cireadă de vaci. Înseamnă că ce fac oamenii? Oamenii vând vacile, pentru că nu este unde de păscut...”

Europa Liberă: Și moare satul sau poate fi înviat?

– „Moare, moare, moare... Poate unele sate au să învie, cele care se vor urbaniza nițel, adică vor avea condiții ca la oraș. Ce înseamnă asta? Veceu în casă, gaz în casă, apă la robinet în casă. Aceste sate reînvie, pentru că eu acum nu am veceu în casă, însă dacă țăranul nu-și schimbă conștiința că trebuie veceu și gaz în casă, și apă la robinet, și apă caldă în casă – acestea-s principale. Pentru că același oraș noi putem să-l facem la sat. Și aici poate să vină teatrul, și aici trebuie să vină concerte și trebuie să progresăm. În satul nostru peste tot avem magazine, putem procura orice, nu trebuie să plecăm la oraș, farmacie s-a deschis, centrul de sănătate funcționează bine, avem medic și specialistul nostru este chemat prin alte sate, că într-adevăr sunt sate mai sărăcuțe în cadre, dar noi cât de cât avem specialiști. Eu nu spun că suntem fără preot, fără primar, fără medic, fără învățători, avem, dar ar fi bine să-i păstrăm, să-i stimăm, să-i respectăm. Ia, uitați-vă, vedeți țeava de gaz? Noi avem gaz, avem apă, avem și lumină stradală, la Ciorești încă se vede ceva. Ceea că cineva încă nu are, apăi, dragă Doamne, nu-ți aduce nimeni gazul acela acasă pe degeaba, nu-ți aduce apa acasă pe degeaba. Avem care vine și strânge gunoiul, plătim câte 15 lei pe lună, o nimica toată...”

Europa Liberă: Și dacă viața e frumoasă la țară, de ce lumea pleacă? Înțeleg că mai mult de jumătate din populația satului și-a găsit rostul cu totul în altă parte – în Est sau în Vest.

Peste tot trebuie de muncit


– „Fiecare crede că nu-i bine aici și undeva acolo îl așteaptă, știți, ca în proverbul cu „câinii cu colaci în coadă”. Peste tot trebuie de muncit. Eu tot am fost peste hotare, undeva vreo 12 ani. Mulți din cei care au plecat se stabilesc cu traiul peste hotare, pentru că acolo și-au găsit un loc de muncă, și-au găsit o casă, și-au făcut o familie, și-au făcut un confort, pentru că lor le place, dacă peștele se duce la adânc, că-i bine și omul se duce unde-i bine.”

Europa Liberă: Cum ați descrie viața la țară astăzi? În mediul rural, ce se întâmplă bine, ce nu e bine?

– „Acum se trăiește un pic mai bine față de anii trecuți. În genere, în comuna noastră, Ciorești, s-a schimbat viața, adică avem apeduct, avem drumuri asfaltate și în varianta albă.”

Europa Liberă: Pe timpuri aici cu cizmele de cauciuc nu puteai să ieși din casă.

– „Da, da, nu puteai nici să ieși din casă, dar nu veneau mașinile în sat cu pâine, cu diferite produse. De exemplu, ambulanța nu putea în toate părțile satului să se ducă pentru ca să ia un bolnav și să-l transporte la Nisporeni.”

Europa Liberă: Dar lumea continuă să vorbească despre sărăcie la țară. Ce înseamnă sărăcia?

– „Avem salarii mici. Eu lucrez în genere la grădiniță.”

Europa Liberă: Și ce salariu aveți?

– „De la Anul Nou încoace s-a ridicat la 2.500, dar nu ne ajunge, avem copii la școală și trebuie îmbrăcați și încălțați. Salariul e mic, iar noi plătim fix ca la oraș: gaz, apă, lumină, telefon, gunoi, tot-tot, ca la oraș.”

Europa Liberă: Are perspectivă satul?

– „Pleacă tineretul din sat. Asta-i cea mai mare problemă, pleacă și iaca rămân acei care sunt mai bătrâni, locuri de muncă nu-s și pleacă tineretul.”

Europa Liberă: Dar ar putea fi create aceste locuri de muncă aici?

– „Ar putea, dar trebuie să vină cineva să investească, să facă ceva - o croitorie în sat, o cizmărie, să se producă ceva, marfa asta să se ducă și să se vândă, ca lumea să primească un salariu decent și să poată trăi, dar așa...”

Europa Liberă: Întreprinderi de prelucrare a materiei prime...

– „Da, de exemplu, a fructelor. La noi sunt perje, mere, livezi adică sunt; poamă este și n-are lumea unde s-o realizeze. Iaca, toamna când ajungem, avem poamă și vrem s-o vindem. Cui s-o dăm? Nimeni n-o cumpără, cu un leu-doi pentru kilogram, dar munca omul nu și-o scoate.”

Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs., cum se trăiește în sat astăzi?

...facem niște vin și totuna degeaba îl facem, că nu ai unde să-l dai


– „Nici nu pot să vă spun că trăim, noi numai supraviețuim, de atâta că-i sărăcia mare. Chiar și dacă avem olecuță de pământ, nu putem produce decât porumb și dacă avem vie, facem niște vin și totuna degeaba îl facem, că nu ai unde să-l dai și dacă mai crești niște cartofi sau niște pătlăgele le crești pentru familie, că noi nu avem hectare, avem puțin pământ. Și parcă ne pare c-o să ne ducem într-un infern. Eu, de pildă, nu chiar văd cu ochi mari de speranță, parcă mi se pare că degrabă o să se termine totul.”

Europa Liberă: Și cei care spun că satul poate să dispară au dreptate?

– „Nu, eu nu cred că poate să dispară, sperăm și noi spre bine. Altceva ce ne-a mai rămas?”

Europa Liberă: Dar cine face schimbarea?

– „Păi, noi trebuie s-o facem, dar nu știu cum.”

Europa Liberă: Anul acesta, 2020, este și un an electoral, va trebui să mergeți să votați pentru cel care va fi următorul președinte de țară. Cum trebuie să fie această figură politică? Această persoană ce calități trebuie să aibă?

Toți promit, dar nimeni nu face.


– „Aș vrea să aibă calități bune, sufletești, să fie un om cu adevărat om, să nu amăgească, să nu fure, să nu promită și să nu facă, dar să se uite mai des la sate să vadă cum trăiește lumea. Sunt familii care poate dacă nu le dă cineva o bucățică de pâine nici nu mai pot exista mai departe. Sunt chiar și aici, în Ciorești, sunt așa familii. Dar vedeți că toți promit, dar nimeni nu face. Ce să aștepte satul ista, dacă nu se face nimic? Iaca, eu mă uit chiar și la noi, la Ciorești, aici lumea nu știe, ori nu știe a alege, ori nu cunosc omul, ori... Iaca mie, de-o pildă, mi se pare că nu s-a votat drept și de atâta nici nu poate face; un om singur nu poate face nimic.”

Europa Liberă: Dar credeți că la alegerile prezidențiale veți vota corect?

– „Eu cred c-am să votez drept. Pe mine mă ajunge capul care-i om, dar nu-s toți așa. Vedeți cum e? Le promite multe și dacă i-a promis omul acela de-amu ca și când l-a cumpărat.”

Europa Liberă: Deseori vă gândiți la viitorul satului, statului?

– „Eu, de-o pildă, mă gândesc, nu știu alții cum, dar eu mă gândesc.”

Europa Liberă: Și peste 10 ani cum vedeți Cioreștiul și Republica Moldova?

– „Nu știu... Dacă continuă așa, păi ne vedem într-o mlaștină totală.”

Europa Liberă: De ce lumea pleacă? De ce nu se oprește exodul?


– „Pleacă pentru că așa sunt guvernanții. Trebuie să facă legi și pentru noi, să ridice salariile, fiindcă omului nu-i trebuie nimic decât un salariu cât de cât, elementarul să poți să procuri, că oamenii nu cer mult. Dar e mare diferență, chiar să ne ierte guvernanții, așa salariu pe care-l primesc ei și ce salariu primim noi la țară e o rușine. Pur și simplu, e păcat și sunt toți obijduiți, de aceea pleacă. Pentru că să faci un ban în condițiile de peste hotare e cu mult mai greu decât să-l faci aici, în Moldova, dar nu sunt salariile respective pentru specialiști și de aceea lumea pleacă.”

Europa Liberă: Dar câți bani i-ar trebui unui cetățean, ca să spună că are o viață decentă?

– „Întotdeauna m-am condus după aceea că nu banul îl pun pe primul plan, dar oricum eu cred că în situația în care suntem undeva 8-10 mii, ca să ridice salariile, asta chiar și la cei fără studii nu numai persoanelor cu studii, sunt și infirmiere, sunt la grădinițe... În genere, salariile ar trebui să fie ridicate și pensiile, de asemenea.”

Europa Liberă: Și are viitor satul?

– „Are viitor satul. ”

Europa Liberă: Cine face viitorul acesta?

– „Noi îl facem viitorul, dacă vom reveni acasă, dar revin acasă doar dacă oamenii își găsesc loc de lucru și salarii bune.”

Europa Liberă: Dar și Dvs. ați plecat, ați revenit, iar ați plecat și iar ați revenit, nu-i exclus că iar veți pleca?

– „Nu, nu mai plec, pentru că m-am decis să rămân și ori de câte ori am plecat și iar am revenit niciodată nu m-am gândit că rămân acolo, în nicio țară.”

Europa Liberă: Dar banii câștigați acolo totuși v-au rezolvat o parte din probleme?

– „Foarte multe probleme am rezolvat și chiar nu știu dacă rămâneam, dacă le rezolvam, dar văd că lumea rezistă și aici, în Moldova. Pur și simplu, trebuie să mai limităm mâncărurile, că noi mult consumăm, mult cheltuim la nunți, la cumetrii, irosim banii nu unde trebuie și de asta nouă nici nu ne ajunge.”

Europa Liberă: Pe ce ar trebui de pus accent în primul rând aici, în mediul rural?

– „La sate, în primul rând, trebuie de pus accent pe cultură și școală. Dacă va fi dezvoltată cultura la noi, în Ciorești, că noi avem Casă de cultură, dar nu este activitate deloc. Nu știu ce face primăria, ce face primarul, copiii nu au în Ciorești unde dansa, unde să cânte. Nu au! Casa de cultură e mare și nu găsesc acolo o cămeruță ca ei să se ocupe cu dansul, cu muzica, chiar și unele instrumente, pentru că specialiști sunt. În Ciorești nu sunt doar specialiști de limba engleză, dar mulți și-ar dori să fie limba engleză.”

Europa Liberă: Deseori se zice că schimbarea vine de la cei care guvernează, dar se mai zice că agentul schimbării trebuie să fie fiecare cetățean.

– „Eu tot timpul ziceam că-i foarte greu să faci schimbarea în țară, dar într-un sat e ușor să faci schimbarea. De ce? Pentru că se adună primarul, directorul școlii, directorul Casei de cultură și fac un program: ce facem noi cu oamenii aceștia? Sunt atâtea lucruri frumoase care s-ar putea de făcut în sat! Nu știu de ce nu se organizează.”

Europa Liberă: Are șanse satul să se modernizeze?

– „Dacă se schimbă la mentalitate primarul, satul se schimbă, pentru că peștele de la cap se strică.”

Europa Liberă: Dar și cetățenii trebuie să vrea.

– „Clar că și cetățenii, dar cetățenilor dacă le propui ceva frumos, chiar cum trebuie să fii ca să refuzi? Eu nu cred să refuze. Atâția ani nu s-a făcut adunarea satului! Oamenii au probleme, oamenii și-ar spune părerile, și-ar spune dorințele, dar nu ai unde. Nu ai unde, pentru că primarul nu face adunări. Și atât!”

Europa Liberă a poposit cu microfonul aici, în satul dumneavoastră, la Ciorești, și întrebăm lumea despre perspectiva mediului rural. Există șanse ca să se schimbe viața la țară, ca lumea să nu mai deplângă situația?

– „Noi sperăm că o să se schimbe, dar cam greu la noi în sat aici. Lumea-i dezamăgită și-i indusă în eroare, încă nu s-au orientat oamenii în ce direcție s-o ia.”

Europa Liberă: Cum descrieți viața la țară?


– „Viața ne-o facem noi singuri, dar ne lipsesc niște conducători buni, care să nu se sfădească între dânșii, să nu împartă satul în două părți și să fie frate cu frate dușmani sau femeia cu bărbatul. S-a împărțit în două grupuri și iaca nu-i tare bine, că unul trage la dreapta, altul – la stânga și nu iese nimic.”

Europa Liberă: Și satul Dvs. a fost afectat grav de migrație, că din aproape 5.000 de locuitori doar 2.500 mai sunt astăzi aici, acasă. În rest, o parte sunt în Est, altă parte sunt în Vest. De ce continuă lumea să plece?

– „Se duc după surse de existență. Satul la noi acum trăiește pe baza remitențelor care vin de peste hotare, dacă nu ar fi oamenii care lucrează acolo, orice moșneag, orișice babă nu trăiește din pensie, dacă nu ar fi oamenii aceștia care-s duși peste hotare, satul ar muri.”

Europa Liberă: Din acești plecați, mulți, peste 2.000 de cetățeni, ar putea să revină o parte din ei acasă?

– „Degrabă, nu. Eu cred că n-au să vină.”

Europa Liberă: „Degrabă” însemnând 5-10 ani?

– „Vreo 10 ani eu cred că da, dar nu toți, puțini au să revină, cei care au mai construit pe aici, dar o parte deja încep a-și vinde casele. S-au dezamăgit, că au crezut că ba azi, ba mâine se va schimba situația, dar după cum vedem, încă mai tare se agravează, că unul îl înlocuiește pe altul și tot așa, și umblă cu amăgelile și cu minciunile. Omul vrea dreptate, dar dacă nu-i dreptate, se duce după câștig în altă parte.”


Europa Liberă: În toamnă, cetățenii Republicii Moldova vor fi chemați să-și aleagă următorul șef de stat. Cine ar merita această funcție? Cum ar trebui să fie acea persoană care să câștige simpatia, încrederea cetățenilor?

– „Dintre aceștia care-s la guvernare, eu nu văd niciunul care să merite să fie candidat la postul de președinte. Ei vor toți, dar trebuie un om care să nu spună minciuni și să fie dreptate și dacă o să fie dreptate, oamenii au să se dea, dar așa, s-au învățat toți cu minciuni. Aceștia, nacialnicașii aceștia ai noștri au învățat toți pe curcani și pe bani și, cum au dat ei examenele, așa promovează și țara acum, dar nu se uită că aici unii n-au lemne, n-au ce mânca alții, le mai dau niște ajutoare (nu la acei care se cuvine). Asta din partea statului îi mare lăsare, pentru că nu duc cont de banii publici, aceștia pe care trebuie să-i dea cui se cuvine, nu să-i dea la cel care-i votează sau simpatizează un partid sau altul.”

Europa Liberă: Și pe ce cale ar trebui să meargă Republica Moldova?

– „Noi altă ieșire nu avem decât Unirea cu România, ca să fie calea mai ușoară, dar populația încă nu-i gata să voteze pentru așa ceva și acum trebuie de găsit un om care să fie cu toți, căci integrarea europeană la momentul de față noi o facem greu, dar împreună cu România mai ușor ar fi, însă oamenii n-au să voteze. O să fim Moldova deocamdată.”

Europa Liberă: Și cine rămâne a fi agentul schimbării în Republica Moldova?

– „Aici, norodului îi trebuie un lider, trebuie un lider național. Cel mai bine ar fi (dar vedeți că asta-i imposibil) ca oamenii aceștia care-s duși peste hotare să fie opriți pentru o perioadă de vreme ca să trimită bani oficial în stat pentru o lună, toți, să nu trimită de peste hotare nimeni-nimeni și atunci o să vedem cam ce situație o să fie în Moldova noastră.”

Europa Liberă: Rămâneți pesimist sau trăiți cu speranța?

– „Eu sper pentru nepoți, pentru copii, dar noi, aceștia care suntem oleacă, avem la 70 de ani, de-amu nu cred eu în 10 ani să se schimbe sau cât a mai da Dumnezeu să mai trăim nu se știe, dar sperăm, clar că sperăm înspre bine, că dacă nu vom spera, nu va fi nimic, dar măcar copiii noștri să nu mai meargă cu minciuna și cu amăgelile acestea, și cu nedreptatea. Nu-i vinovat nici președintele aici, nici altul, aici e vinovată mentalitatea omului.”

Europa Liberă: Cum descrieți viața la țară?

– „Tineretul pleacă. Peste 20-25 de ani o să fie unde și unde câte-o băbuță săracă, cu mâna întinsă după pensie, iar pensia n-are să aibă cine i-o plăti. În realitate, trebuie opt persoane ca să lucreze pentru o persoană în vârstă, ca să-i plătească pensia. Dacă ei n-au să fie, posibil că lumea o să treacă la oraș...”

Oameni și locuri, Ciorești, Nisporeni 52
Oameni și locuri, Ciorești, Nisporeni 52


Europa Liberă: Cine-i de vină că moare satul sau pustiește mediul rural?

– „Cine-i de vină nu știu, dar eu vă spun un lucru, ce mă atrăgea pe mine când eram flăcău, să spunem așa. Eu veneam în ruptul capului de la oraș la sat cu pantalonii călcați, aranjați, că știam că sâmbăta și duminica în sat este discotecă, ori abia de reușeam să fug pe la patru nunți, de la una la alta, ne întâlneam toți, dar astăzi de-i sâmbătă seară, duminică seară, zi de sărbătoare – nimic. Mai este niște lume prin sat, trec copiii de la deal la vale, se duc în găoace, unde se ascund, beau, fumează...”

Europa Liberă: De ce pleacă lumea?

– „Pentru că nu li-i interesant, la sat nu au ce face.”

Europa Liberă: Să-și suflece mânecile.

Dacă nu-i cultură în populație, nu-i nici sănătate, omul fără cultură își pierde totul.


–„În ce privește să-și suflece mânecile, îs 60 de kilometri până la oraș, în 30 de minute pleci. Nu, pur și simplu ei nu se întorc la sat, pentru că nu li-i interesant sâmbăta și duminica. În ceea ce privește cultura, nu-i, mai ales în satul Ciorești, absolut deloc. Iată eu, ca medic, muncesc de luni până sâmbătă la ora 16.00. Sâmbătă la ora 16.00 sunt obosit și aș vrea și eu să vin și să fac un duș, să mă duc la un teatru, la un concert sau să mă întâlnesc cu cineva, dar nu-i unde. Te închizi în casă, iarăși te așezi în fotoliu și te uiți la televizor. Eu încă am noroc că m-am asigurat singur, mi-am făcut un iaz și vara mă mai duc și mă bălăcesc în apă și mi-e interesant. Dar alții care-s ca mine? Dacă nu-i cultură în populație, nu-i nici sănătate, omul fără cultură își pierde totul. Ei cred acum că la un pahar de vin, la un pahar de rachiu, una-alta, tra-la-la, însă prin acestea cultura noastră scade. Trebuie promovată cultura folosirii, nu de băut, dar de cinstit. La un pahar de vin trebuie să pomenești pe cineva, să vorbești pe cineva de bine, dar la noi lucrul acesta nu se face.”

Europa Liberă: Și atunci au dreptate cei care spun că veșnicia s-a născut la țară și tot acolo moare?

– „Da, au dreptate!”

Europa Liberă: Politicienii, cei care sunt în opoziție sau la putere mereu promit că vor schimba viața la țară.

– „Eu în politicieni nu cred, pentru că fiecare ajunge acolo ca să-și facă interesele personale. Noi trebuie foarte bine să știm ce votăm și pentru ce votăm. Totul trebuie făcut prin populație, populația trebuie educată; trebuie de schimbat complet creierul moldoveanului, nouă ne trebuie școală. Copiii unde se duc? Se duc în Italia, se duc în Germania, se duc în Franța? Eu știu unde se duc. Termină universitățile aici și se duc și lucrează la construcții, se duc acolo și muncesc la negru, vin aici bolnavi și nu au nimic.”

Europa Liberă: 2020 este un an electoral, urmează să fie ales viitorul șef de stat. Ce așteptări aveți de la cel care va ajunge în fruntea Republicii Moldova?

– „Trebuie să meargă împreună cu parlamentarii, dar dacă parlamentarii se duc într-o parte, iar el în altă parte, nimic nu le va reuși. Și lumea cum a plecat, așa o să plece din Moldova.”

Europa Liberă: O Moldovă fără populație ce viitor are?

– „Nu are viitor, că acolo unde este populație, este și procesul de vânzare-cumpărare, acolo-i cumătrie, acolo-i nuntă, acolo-i „Casă nouă”, acolo-i tot; acolo produsele alimentare se cumpără, se vând. Dar dacă nu-i populație? Cine – o băbuță și un moșnegel care vor câte-un ceai și un biscuit? Nu! Ei nu vor nici „Casă nouă”, nici cumătrie, nici nuntă, nimic...”

Europa Liberă: Și ce diagnostic puneți acum situației din Republica Moldova?

– „Țară bătrână.”

* * *

Voci adunate la întâmplare pe străzile din Ciorești, raionul Nisporeni, sat din care aproape jumătate din numărul populației muncește peste hotare. Expertul în probleme de populație și demografie, Valeriu Sainsus, susține că, între două recensăminte privind populația, au dispărut 150 de sate, iar următorul deceniu ar pune în pericol toată periferia națională rurală.

Valeriu Sainsus
Valeriu Sainsus


Valeriu Sainsus: „Eu nu aș face diferență între depopularea rurală și depopularea urbană, pentru că în prezent noi suntem la etapa de depopulare națională, ceea ce înseamnă că în egală măsură și satul ca și orașul se depopulează.

Noi suntem deja la al doilea deceniu de când numărul de populație în municipiul Chișinău nu mai crește, ceea ce înseamnă că este deja o alertă destul de profundă din perspectiva demografică, dar totdeauna satul a fost genofondul de bază de reproducere a țării, ceea ce nu mai este de trei decenii. Între două recensăminte, din 2004 și 2014, asistăm la o cădere liberă. Eu aș spune chiar că este o scădere bruscă a populației în contextul în care deja am pierdut aproape jumătate din populația țării. În anii ‘90 planificam că vom avea o populație de 4 milioane, dar noi în prezent suntem la o populație de 2 milioane 600 de mii de persoane.”

Europa Liberă: Dar credeți că pierderea asta este irecuperabilă? Poate cei plecați au de gând să revină totuși?

Valeriu Sainsus: „Dacă vorbim în perspectiva de scurtă durată, practic este imposibil, dacă abordăm din perspectiva de lungă durată, recuperarea va fi foarte îndelungată, pentru că în contextul reproducerii populației și al reducerii în special a genofondului de reproducere a populației potențiale care ar putea aduce generații noi este destul de mică și drastic redusă în contextul realităților de moment.”

Europa Liberă: Eu totuși insist să vorbim despre ceea ce se întâmplă în mediul rural, acolo unde se spune că migrația a lăsat satele aproape pustii sau îmbătrânite, acolo unde tinerii nu-și văd rostul și, în general, nu cred că viitorul e în sat.

De cele mai dese ori ruralul a fost nu altceva decât un spațiu periferic, adică neimportant.


Valeriu Sainsus: „Satele sunt într-o stare destul de deplorabilă. Depopularea spațiului rural este cu o amprentă de lungă durată, dar și a urmărilor la care guvernările au lăsat problema de izbeliște de la o etapă la alta. De cele mai dese ori ruralul a fost nu altceva decât un spațiu periferic, adică neimportant, neimportant pentru etapa prin care se trecea. Depopularea a început, practic, încă în perioada sovietică. Mă refer mai mult la situația din localitățile de periferie ale țării, iar în prezent este chiar în preajma orașelor, pentru că bine o duc numai satele din apropierea de orașe, ceea ce înseamnă că au conexiune la oraș, se pot folosi de serviciile urbane de care au nevoie. Restul sunt într-o stare destul de deplorabilă.”

Europa Liberă: Dar deseori se vorbește că, odată cu modernizarea localităților rurale, ar putea să se vorbească și despre o viață normală la sat?

Valeriu Sainsus: „Dezvoltare, noi spunem. De o dezvoltare de context a țării în contextul Republicii Moldova nu putem vorbi absolut deloc, două treimi din localitățile rurale nu au servicii cu apă centralizat asigurată.”

Europa Liberă: Deci, mai merg la veceu în curtea gospodăriei?

Valeriu Sainsus: „Corect. Ca să nu spunem că astăzi abia intră în comportamentul rural veceul în casă sau alte servicii, care sunt inevitabil utile în contextul secolului XXI.”

Europa Liberă: Sunt case negazificate, sunt case neelectrificate...

Valeriu Sainsus: „Exact! Chiar dacă se trâmbițează pe alocuri că guvernarea realizează, sunt doar numai niște unități, deseori în sat gaz are doar primarul și secretarul primăriei. În rest, toată populația nu-l poate utiliza, pentru că este scump, pentru că accesul încă nu este pe capacitatea potențialului serviciului respectiv.”

Europa Liberă: Cei mai mulți cetățeni care au ales străinătatea au plecat de acolo, din mediul rural, mulți care au agonisit bani acolo, peste hotare, încearcă să-i investească în spațiul locativ de la baștină. Se văd case destul de moderne totuși în sat, le numeri pe degete, dar sunt.

Valeriu Sainsus: „Probabil că în contextul dat, dna Valentina, trebuie să vorbim nu atât despre intențiile lor, cât de adaptarea la modul de viață modern, adică apă în curte, veceu, gaz ș.a.m.d., pentru că eu rămân rezervat în contextul în care spunem că cei care pleacă peste hotare încearcă să investească banii în Republica Moldova. Întotdeauna am fost de așa părere, fiindcă migranții salvează sau trimit bani acasă primii 5-7 ani. De cele mai dese ori, grija lor rămâne doar în contextul în care a rămas un părinte sau ambii părinți în localitatea respectivă. Nimic mai mult.”

Europa Liberă: Pentru că își reîntregesc familiile acolo peste hotare, unde se află, în Italia, în Portugalia, în Grecia, în Franța, în Germania?

Valeriu Sainsus: „Exact! Probabil că ați anticipat că în prezent are loc reunificarea familiilor. Uitați-vă că, de exemplu, optimizarea gimnaziilor și a liceelor din sat, care s-a început cu foarte mult fast, a fost o greșeală. Eu rămân părtașul optimizării, dar al unei optimizări moderate. În contextul în care satele noastre, marea majoritate ating 2500 de oameni, eu consider că optimizarea nu este utilă. Noi forțăm populația din teritoriu, mai ales din spațiile rurale. Să nu uităm că gradul de inteligență al populației rurale rămâne totuși ridicat în contextul secolului XXI și de cele mai dese ori tânăra familie conștientizează că nu are nicio perspectivă, nici pentru ei, părinții, loc de muncă și trai decent și nici pentru copiii lor. Iată de ce deseori populația a fost forțată din teritoriu și a încercat să-și „cumpere” un alt stat. Asta au făcut ruralii noștri în contextul în care statul n-a fost aproape de grijile și râvnirile pe care le are fiecare cetățean din teritoriu.”

Europa Liberă: Dl Sainsus, totuși, dacă îi întrebăm pe guvernanți, ne arată o sumedenie de politici care includ modernizarea satului, care arată grija pe care trebuie să o manifeste centrul pentru periferie.

Valeriu Sainsus: „Pe alocuri ele sunt false, nu sunt urmate de niște mecanisme clare care ar arăta care este eficiența acestor politici. De cele mai dese ori, aceste politici sunt gândite pe termen scurt, ceea ce înseamnă că ele sunt cu un efect de un an-doi, în rest, ele nu-și văd continuitatea în contextul în care apare o nouă etapă și o nouă stare a realităților din țară.”

Europa Liberă: Cei de la putere încearcă să ne convingă că e nevoie de sume mari, de investiții mari făcute în mediul rural ca să se schimbe situația în bine și tot ei spun că încep cu infrastructura, cu drumurile. Dacă se fac drumuri bune, ar putea să se gândească investitori locali și nu doar locali să vină să-și aducă banul în mediul rural, să deschidă întreprinderi mici, mijlocii, întreprinderi de prelucrare a materiei prime, mai ales că Moldova rămâne a fi o țară agrară. Cum vedeți Dvs. perspectiva?

Valeriu Sainsus: „Eu rămân destul de dur vizavi de programul „Drumuri bune”, pentru că de cele mai dese ori s-au construit sectoare inutile de drumuri, care nu oferă nicio șansă oamenilor din teritoriu. Probabil că de cele mai dese ori trebuia să gândească conexiunea fie a centrelor raionale, fie a satelor care sunt destul de impunătoare prin numărul populației, ca să li se creeze accesibilitate. Ideea de bază în secolul XXI este accesibilitatea; accesibilitatea la căile de transport oferă șansa de a reduce din imigrația masivă a populației din teritoriu. Până când n-o să realizăm această idee, până atunci noi n-o să putem opri măcar pe jumătate emigrația excesivă a populației din sate. Eu nu consider că este durabil din moment ce avem 500 de metri sau un kilometru de drum asfaltat în spațiul rural. Este bine și asta, dar pentru fiecare cetățean este foarte oportun, eu asta văd în Vest și asta am văzut în toată lumea unde am fost, pentru că de cele mai dese ori conexiunea rezolvă problemele cu care se confruntă omul din teritoriu.”

Europa Liberă: Eu am auzit și păreri din mediul experților care constată că ar fi bine să dispară satele, să se urbanizeze localitățile.

Valeriu Sainsus: „Eu sunt de aceeași părere, dar avem o diferență foarte mare între sat și oraș. Aceeași situație este și în Marea Britanie, unde nu avem diferențe între sat și oraș, adeseori cei din sate au mult mai multe servicii și comodități decât cei din orașe, pentru că au case la curte, pentru că au grădină, pentru că au unde-și plimba câinii, pentru că au ei unde se plimba în contextul în care își doresc liniște, ca să se refacă după o zi de muncă, ceea ce nu există pentru marea majoritate a populației noastre din teritoriu. Chiar dacă încercăm pe alocuri să inducem ideea că o bună parte din sate au aspect urban, este cam departe acest lucru, noi avem un fenomen al urbanizării false, unde adeseori orașele mici nici pe departe nu corespund spațiilor urbane. Mă refer chiar și la unele orașe de mărime medie cum este, bunăoară, Cahul, cea mai mare urbe din sudul țării, dar nu este un centru atractiv pentru populația din sud, care ar putea acoperi volumul de servicii necesare fiecărui cetățean.”

Europa Liberă: Ce-i de făcut?

Valeriu Sainsus: „Este necesară o reformare teritorial-administrativă. Mă reîntorc la această problemă, pentru că mai departe o să ne joace festa. Unitățile administrative de rangul doi, mă refer la raioane, mănâncă foarte mult din dividendele bugetului. Ele nu fac altceva decât să distribuie și adeseori distribuie inegal bugetul pentru localitățile care sunt în unitatea administrativă respectivă. Raioanele au fost gândite în contextul sovietic, pentru ca să servească ca motoare de dezvoltare economică la acea perioadă. În prezent, ele nu mai sunt centre cu creștere...”

Europa Liberă: În Moldova independentă, vă amintiți, au dispărut raioanele, pentru că s-a făcut o reformă teritorial-administrativă, odată cu venirea comuniștilor la putere au fost desființate județele și s-a revenit la raioane. Acum se pare că iarăși este prioritară această problemă, reforma teritorial-administrativă?

Valeriu Sainsus: „Este părerea mea proprie în contextul în care stăm la două decenii jumătate de depopulare.”

Europa Liberă: Dar nu era vorba doar despre dispariția acestei verigi - raioanele -, ci și despre înghițirea cătunelor mici de către comune?

Valeriu Sainsus: „Corect, dar în acest context, când vorbim de reformarea teritorial-administrativă a spațiului rural, deseori sunt probleme locale între sate. Reformarea aceasta teritorial-administrativă trebuie să se facă în contextul tradițiilor sau similarității tradițiilor dintre sate. Eu vin din două sate în care niciodată nu ne-am înțeles cu satul vecin. Vin din satul Răzeni, din satul lui Ion Pelivan, dar niciodată nu ne-am prea înțeles în perioada când eram eu mai tânăr cu satul vecin, Cigârleni, pentru că întotdeauna apăreau contradicții între noi. Și eu nu-mi imaginez ca două sate cu tradiții diferite, cu niveluri diferite să fie unite în aceeași comună. De aceea, când vorbim despre reformarea spațiului rural este necesară o amalgamare a spațiului rural în contextul în care similaritățile sunt foarte apropiate. Deseori lucrurile trebuie cercetate din teritoriu pentru a reveni cu un nou format al reformării spațiului rural. Dar mai fac o paranteză aici, căci mediile rurale din Republica Moldova sunt totuși foarte mari. Acestea sunt sate cu 2.500-3.000 de oameni, ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori școala, liceul au condiții pentru a lucra în teritoriu. Noi nu trebuie să forțăm oamenii ca să plece din teritoriu în contextul în care își doresc, de exemplu, educație de calitate sau alte lucruri. Existența unui liceu, a unui gimnaziu trebuie lăsată după autoritatea publică locală, dacă ei găsesc surse sau nu găsesc, ca să nu forțeze puterea centrală de sus existența sau inexistența, pentru că dispariția unui liceu din sat este practic prima etapă de dispariție în următorii 30 de ani a satului. De aceea nu recomand și pe alocuri trebuie să fim foarte coerenți în acțiunile pe care le realizăm.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră personal ați merge într-un sătuc cu mai puțin de o mie de locuitori ca să trăiți acolo?

Valeriu Sainsus: „Probabil că aș merge doar pentru liniște, dar existența fiecărui individ vine din prioritățile comodităților pe care le are fiecare, în contextul în care vorbim de viață modernă în ceea ce privește utilitățile pe care le creează comunitatea vine direct de la autoritatea publică locală.”

Europa Liberă: Mai aud și alte constatări chiar de la cei care locuiesc în mediul rural, că ar trebui să aibă și niște repere – primarul, preotul, polițistul și profesorii ar trebui să fie modele pentru societate.

Valeriu Sainsus: „Eu adeseori îmi pun întrebarea: de câte ori fața bisericească sau părintele a fost în casele unde este puțină lumină? Lumina nu trebuie să vină numai spre ei, și ei trebuie să iradieze lumină pentru marea majoritate a enoriașilor, pentru că de cele mai dese ori credința duce lumină acolo unde nu există lumină. Și trebuie și noi să ne învățăm aceasta. Asta am văzut și în Germania, indiferent de faptul că diferențele sociale nu sunt prea mari, dar fiecare poate ceda câte ceva, din mica diferență poate ceda și pentru cel care are ceva mai puțin.”

Europa Liberă: Demografii spun că spre anul 2050 situația se va înrăutăți și mai mult. Dumneavoastră rămâneți tot atât de pesimist?

Valeriu Sainsus: „Probabil că sunt cel mai pesimist demograf din toată țara, pentru că rămân foarte rezervat față de cifra de 2 milioane 600 de mii, că suntem mult mai puțini. Mă ia o neliniște atunci când trec pe străzile satului meu de baștină, mă ia o neliniște și atunci când, după sărbători, văd foarte puțină populație în stradă. Probabil că aceasta ne face să devenim mai triști decât suntem în contextul în care va evolua viața.”

AntiNostalgia – privind spre viitor

Radio Europa Liberă reia seria „Antinostalgia”: documentare, dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG