Cum am văzut din nou, deunăzi, un om, suflându-şi nasul pe strada de lângă blocul meu, revin, fără mare plăcere, la un subiect mai vechi.
Am fost în mai multe oraşe europene, de la Paris şi Amsterdam la Odesa şi Braşov, dar nicăieri, repet, NICĂIERI, nu am văzut trotuare mai jegoase ca în Chişinău. Trotuarele din capitala Moldovei sunt mai mereu acoperite de flegme şi expectoraţii nazale. O sumedenie de oameni, tineri şi bătrâni, pro-ruşi şi pro-europeni, îşi suflă nasul sau scuipă cu nonşalanţă pe trotuarele Chişinăului. Am învăţat lecţia din zorii tranziţiei: mă uit mereu sub picioare ca să nu calc pe o scuipătură sau pe o mucozitate. Cum se face că atâţia oameni îşi înşiră fără jenă flegmele şi expectoraţiile pe trotuare? Ce-o fi însemnând asta?
În primul rând, asta se întâmplă pentru că oamenii de aici nu văd nici o legătură între spaţiul public şi ogrăzile lor. E un gest care trădează dezagregarea şi debusolarea societăţii moldoveneşti. Mă doare-n cot de tot ce e dincolo de apartamentul meu! E uşor de presupus că în ogrăzile lor nu-şi împrăştie expectoraţiile. În al doilea rând, cam aşa sunt educaţi moldovenii în familiile lor. În al treilea rând, autorităţile nu-i amendează pentru flegmele lăsate pe trotuare. Şi, în sfârşit, se vede că moldovenii au tot soiul de probleme cu sinusurile, cu gâtul, cu plămânii, cu căile respiratorii.
Mă dezgustă foarte tare, mă deprimă aceste trotuare presărate cu flegme şi mucozităţi. Iar în vremea Covidului acest nărav mi se pare chiar de-a dreptul periculos. Noi vrem în UE, noi vrem să învingem corupţia, noi vrem modernizare. Vrabia mălai visează, dragi ascultători! Mai întâi să ne învăţăm să ne suflăm nasul în batiste!
