Noël Bernard: Anul 1976 în revistă

Anul 1976 în revistă cu Noël Bernard la Radio Magazin

13 decembrie 1976

Radio Magazin. (Moderator: Sorin Cunea).

Noël Bernard, directorul Serviciului românesc, despre evenimentele politice ale anului 1976, între care vizita lui N. Ceaușescu în Republica moldovenească și politica editorială a Radio-ului Europa Liberă, într-o discuție-interviu în emisiunea „Radio Magazin”.

Sorin Cunea: După buna tradiție românească, dă-mi voie să îți spun: Sorcova, vesela, să trăiești, să îmbătrânești, Noël Bernard!, și cât mai des oaspete al „Radio Magazinului” în 1977!

Noël Bernard: „Mulțumesc.”

Sorin Cunea: Spune-mi, te rog, ce e mai ușor, să întrebi în cadru unei mese rotunde, pe care o conduci sau să răspunzi la întrebări la în cadrul unui interviu?

Noël Bernard: „Întotdeauna e mai ușor să întrebi decât să răspunzi, Sorin Cunea.”

Sorin Cunea: Îți mulțumesc. Noël Bernard, am văzut recent un film. Era un episod din celebrul serial „Colombo”, deci, eroul, găsit mort în apartamentul său, avea pe perete portretul, patroanei, în care se antrena, aruncând săgeți. Ținta erau ochii. Crezi că există subalterni care pot avea o asemenea atitudine față de șefi, dle director al postului nostru de radio?

Noël Bernard: „Întotdeauna.”

Sorin Cunea: În preajma Anului nou, ziarele și revistele occidentale publică horoscopul anului viitor. Milioane de oameni, indiferent dacă cred sau nu cred în aceste previziuni, le citesc. Dumneata?

Noël Bernard: „Nu cred deloc în ele și nu le citesc.”

Sorin Cunea: Și-atunci, cum ai să știi care îți este viitorul?

Noël Bernard: „Nu-l știu. Nu îl cunosc deloc.”

Sorin Cunea: Și nu te interesează?

Noël Bernard: „Sunt convins că curiozitatea îmi va fi satisfăcută de viitor.”

Sorin Cunea: Dar nu ai vrea o dată să știi ce ți se va întâmpla, să spunem, în cinci ani?

Noël Bernard: „Și atunci, unde ar mai interveni elementul surpriză, daca toată viața ar fi previzibilă?”

Sorin Cunea: Da, dar nu suntem lipsiți de surprize, în general. În sfârșit. Anul 1976 a fost bogat în evenimente, dovadă că postul nostru de radio a emis timp de 366 e zile…

Noël Bernard: „Le-ai numărat?”

Sorin Cunea: …am avut an bisect. Care a fost, după părerea dumitale, cel mai important eveniment, sau, ca să nu fiu atât de grav, ce anume ți-a reținut atenția pe plan intern, mă refer la România și pe plan internațional? Și, stai, te rog, ca răspunsul să nu fie chiar atât de simplu, exclud recenta întâlnire a țărilor Pactului de la Varșovia, care a avut loc la București, la sfârșitul lunii noiembrie, și alegerile prezidențiale din Statele Unite.

Noël Bernard: „Pe plan intern, ca să începem cu situația din România, în cursul anului care s-a scurs, cred că, din punctul de vedere al politicii internaționale a României, cel mai interesant eveniment a fost călătoria lui Nicolae Ceaușescu în Republica Moldovenească, în fosta Basarabie și Bucovina. Un lucru la care, cred, că nimeni nu s-ar fi așteptat la începutul anului, nici chiar cei care au citit horoscopul. De asemenea, cred că a fost foarte interesant pe plan intern, deși regretabil, un fel de ducere la absurd a campaniei ideologice, care a atins niște culmi care iar nu cred că au figurat în vreun horoscop la începutul anului 1976. De asemenea, important și regretabil au fost lipsurile care au continuat să se facă simțite în România pe planul aprovizionării.”

Sorin Cunea: Și pe pan internațional?

Noël Bernard: „Pe plan internațional, aș pune mai multe evenimente la un nivel mai mult sau mai puțin egal. În primul rând, moartea lui Mao Zedung, în China, sfârșitul unui important, poate unul dintre cele mai importante capitole din foarte lunga istorie a Chinei și necunoscutul care urmează. Necunoscutul, nu mă refer la persoana lui Hua Guofeng, ci la un necunoscut mai vast - viitorul. Ce rezervă viitorul Chinei după Mao?

Aș pune în locul doi Conferința partidelor comuniste din Berlinul răsăritean, care, cred, a marcat o etapă de o importanță covârșitoare în începutul de destrămare al unității Bisericii comuniste și, poate - ca să mă exprim și în alt fel - a întărit enorm independența diferitelor partide occidentale, dar nu numai occidentale, cred că și est-europene. Cred că partide comuniste, ca cel român sau iugoslav, au avut foarte mult de câștigat de pe urma Conferinței comuniste din Berlinul răsăritean, unde s-a iscălit un document prin care Uniunea Sovietică recunoaște egalitatea în drepturi a tuturor partidelor comuniste și nu apare nicăieri în acest document pretenția de rol hegemonic pe care Uniunea Sovietică a avut-o întotdeauna până acum.”

Sorin Cunea: Crezi că, acum, la sfârșitul de an, ținând seama de ce s-a semnat la Berlin, se pot trage unele concluzii în ceea ce privește politica partidelor comuniste din… o schimbare în politica partidelor comuniste din țările răsăritene?

Noël Bernard: „Nu, dar ceea ce s-a întâmplat în Berlinul răsăritean și ceea ce s-a întâmplat la Helsinki cu un an în urma cred că asigură sau, mai bine spus, întărește independența România și a Iugoslaviei. În același timp, datorită evoluției partidelor comuniste vest-europene spre forme mai pluraliste - ca să nu spun democratice - acest fapt în sine are repercusiuni profunde în Europa răsăriteana. Bierman, îți aduc aminte, Sorin Cunea, a spus că în Germania răsăriteană a început o evoluție foarte importantă, provocată de cunoașterea evoluției partidelor comuniste italian și francez și să-l adăugăm și pe cel spaniol.

Sorin Cunea: Poți caracteriza în câteva cuvinte situația politică din Polonia, de pildă?

Noël Bernard: „Aș fi vrut să adaug la locul trei al evenimentelor importante ale anului pe plan internațional cele ce s-au întâmplat în Polonia în iunie. Revolta muncitorilor de la „Ursus”, de la Radom, dar și, fără îndoială, și din multe alte localități, împotriva urcării năprasnice a prețurilor, peste noapte, de către guvern, și necesitatea pe care a simțit-o guvernul de a retrage aceasta scumpire a prețurilor în decurs de 24 de ore. A fost o victorie a muncitorilor polonezi împotriva guvernului polonez, o victorie care nu s-a terminat a doua zi deloc, care continuă să se manifeste sub diferite forme în Polonia încă astăzi. Cei care sunt la curent cu predicile cardinalului Vîșinski, de pildă, cu alcătuirea comitetelor de intelectuali pentru ajutorarea muncitorilor - își dau seama că în Polonia...”

Sorin Cunea: Cu reducerea pedepselor celor care au fost condamnați…

Noël Bernard: „Da, în Polonia se creează acum o extraordinar de puternică opoziție, o alianță între muncitori, între o bună parte din intelectuali, și acea forță masivă care este Biserica catolică poloneză.”

Sorin Cunea: Noël Bernard, presupunând că ai fi în situația de a pune o întrebare, una singură, în cadrul unei conferințe de presă organizate de dl Ceaușescu, care ar fi întrebarea adresata sefului statului român?

Noël Bernard: „Poate că aș întreba de ce au fost încuiate documentele Congresului al IX-lea al Partidul comunist român, congres ținut sub conducerea dlui Ceaușescu în 1965. Aș întreba de ce nu se respectă astăzi ceea ce s-a spus atunci pe tema conducerii colective a statului și a partidului? De ce nu se aplică astăzi ceea ce Ceaușescu a declarat atunci?”

Sorin Cunea: „Practica întregii noastre activități a demonstrat că oricât de educată sau competentă ar fi o persoană, aceasta nu poate să rezolve toate problemele sau, în cel mai bun caz, va face greșeli”.

Noël Bernard: „Aș întreba, de ce aceste declarații, de ce aceste documente ale Congresului al IX-lea nu mai sunt accesibile nici măcar activiștilor de partid, de ce nu mai sunt predate în ședințele de partid.”

Sorin Cunea: De fapt, aici au fost patru întrebări. Iată - sunt generos, îmi dau seama că mai ai să îl întrebi și altceva pe dl Ceaușescu. Deci, renunț la întrebarea pe care aș avea, poate, eu dreptul să o pun în aceeași conferința de presă. Deci, pune dumneata încă o întrebare.

Noël Bernard: „Ești optimist, Sorin Cunea, i-aș ura: sărbători fericite și la mulți ani!”

Sorin Cunea: Noël Bernard, anul 1976 a prilejuit o adevărată campanie în presa din țară și la Radio București îndreptată împotriva postului nostru de radio al cărui director ești. Îți amintesc că mă număr printre cei împroșcați cu noroi în cadrul unei emisiuni, la Ora Satelor, difuzată de Radio București, dar și unul dintre cei care sunt de părere că nu trebuie răspuns unor atacuri care nu au nimic cu publicistica. Am ținut să fac aceasta precizare înainte de întrebările care urmează.

Mai mulți ascultători ne-au întrebat, în scris, de ce nu am răspuns, în numele dreptului la apărare a acestor atacuri înserate de foi cu tirajul unei publicații de cartier, aici în Occident, sau difuzate de un post de radio a căror informație exactă este doar ora. Deci, întrebările mele ar fi următoarele: de ce am fost atacați, de ce nu am răspuns, ce efect crezi că au avut aceste atacuri?

Noël Bernard: „Să le luam pe rând, pentru că sunt trei întrebări separate. În primul rând, de ce cred că am fost atacați după o perioadă de ani de zile, în care nimeni nu se sinchisea de noi (vreau să spun, în presa din țară. Cu alte cuvinte, regimul nu se sinchisea de noi, ba dimpotrivă, ni se spunea că nu ne ascultă aproape nimeni și că deci, nu jucăm niciun rol și nu avem nicio importanță). Cred că ceea ce s-a întâmplat, Sorin Cunea, și aicea sunt, supoziții, ipoteze, nu sunt fapte, cred că ceea ce s-a întâmplat este că, odată cu masacrarea presei din țară de către Partidul comunist român, oamenii au devenit și mai dependenți de postul nostru de radio pentru a se putea informa.

Pentru orice regim politic care deține un monopol al informației, un post de radio pe care nu-l controlează este o prezență care deranjează și deranjează cu atât mai mult cu cât numărul ascultătorilor săi crește și se bucură de un prestigiu evident mai mare decât organele de presă ale Partidul comunist român. În consecință, poate în disperare, poate ca o măsură tactică, s-a recurs la aceste atacuri împotriva noastră, pentru că - cred că îți dai seama perfect, la fel de bine ca și cei care ne ascultă - că aceste atacuri n-au izvorât din pana dlui Eugen Barbu sau a altora care ne-au atacat în mod spontan, ci că au fost cu grijă manevrate, organizate regizate de secția de Agitație și propagandă a partidului comunist român.”

Sorin Cunea: Dar, atunci cum vrei să concretizăm acest răspuns la întrebarea mea de ce am fost atacați?

Noël Bernard: „Pur și simplu, fiindcă deranjăm.”

Sorin Cunea: Și atunci, de ce nu am răspuns?

Noël Bernard: „Sorin Cunea, cred că ai citit, dacă nu toate (fiindcă s-au adunat foarte multe) cel puțin, o bună parte din atacurile care au fost îndreptate împotriva postului nostru de radio. Eu aș vrea să-ți citez o serie de adjective pe care le-am extras din aceste atacuri:

„transfugi”, „rău-famați”, „acrituri”, „fandosiți”, „câini”, „furibunzi”, „cavernoși”, „dezrădăcinați”, „găunoși”, „zdrențe”, „nenorociți”, „mercenari”, „cabotini”, „denigratori de profesie”, „turbați”, „căzături”, „bârfitori”, „trapeziști culturali”, „bale murdare”, „vânduți”, „mardeiași”, „parșivi”, „jucători de popice”, „câini râioși”, „scursuri”, „mafioți”, „cinici”, „comitagii”, „lași”, „agramați”, „țuțeri”, „chibiți”, „pierde-vară”, „calomniatori”, „clănțăi”…

Aș putea să continui, dar… cred că lista este suficient de cuprinzătoare și, dacă îmi dai voie, pentru că spuneam că e mai ușor de întrebat decât de răspuns, aaa... dumneata crezi că merită să răspunzi la asemenea lucruri?”

Sorin Cunea: Nu.

Noël Bernard: „Sau că, mai degrabă, asemenea expresii în loc să ne caracterizeze pe noi ii caracterizează mai bine pe cei care le folosesc?”

Sorin Cunea: Foarte exact, dar cred că eram datori cu un răspuns ascultătorilor, pentru că foarte mulți ascultători ne-au scris, pur și simplu, indignați de aceste atacuri și noi trebuie să răspundem ascultărilor și nicidecum celor care ne-a atacat.

Noël Bernard: „Cred că e foarte clar - se răspunde la argumente nu la insulte. Aș vrea să adaug că, din toate atacurile care au fost îndreptate împotriva noastră de diferiți, unul singur mi s-a părut oarecum argumentat și poate că ar fi meritat acesta un răspuns civilizat tot așa cum articolul în chestiune era și el scris pe un ton civilizat.

Mă refer la un articol al istoricului Dan Berindei, care îl critica pe Virgil Ierunca pentru faptul că nu a considerat istoria ca o știință și încerca să dovedească, în termeni foarte civilizați, cum spun, că istoria este o știință, folosind, printre altele, argumentul că există un for mondial un congres mondial, o organizație a științelor istorice. Or cred că aicea este o problemă de definire a termenului „știință”. În modul strict, știința este aceea care permite prezicerea efectului în momentul în care cunoști cauza. Deci, științele exacte, cred că la asta s-a referit Virgil Ierunca, nu includ istoria, fiindcă poți să numești cauzele, dar e foarte greu să prevezi efectele. Toată lumea știe care este situația astăzi în China, în România, în Statele Unite, oriunde vrei, cunoaște datele, cunoaște cauzele, dar efectele - care va fi situația mâine, peste cinci ani, peste zece ani - nimeni nu poate prezice. În consecință, istoria nu este o știință exactă. Este o știință în sensul că este ceva ce poate fi cunoscut, ce poate fi studiat, cred că aceasta a fost neînțelegerea între Dan Berindei și Virgil Ierunca.”

Sorin Cunea: Să înțeleg, deci, din această precizare că, pe viitor, vom răspunde unor articole, hai, să spun așa, „documentate” și la locul lor, adresate sau îndreptate împotriva noastră?

Noël Bernard: „Cred, Sorin Cunea, că acestui post de radio nu i-a fost niciodată frică de argumente. Dimpotrivă, anul trecut, dacă nu mă înșel, pe vremea aceasta, am lansat o invitație generală - oricui din România, să vină în studiourile noastre și să discute aici cu noi absolut orice subiect – suntem întotdeauna dispuși să discutăm civilizat și argumentat.”

Sorin Cunea: Noël Bernard, în legătură cu acele invective înșirate mai înainte, aș vrea să-ți amintesc că, în istoria de tristă amintire a presei din România, a existat un personaj denumit și Șantajul și Etajul, știi exact la cine mă refer, care deținea în foaia pe care o tipărea la București (de altfel, un cotidian de mare tiraj), o rubrică intitulată Cine sunt și ce vor? Doctrinarul vremii se ocupa, în special, de originea etnică a victimelor, prinse în sertarul cursivelor sale, căutând în felul acesta, știi bine, să obțină plata tăcerii. Iată că bunele tradiții își găsesc ciraci în zilele noastre, camaradul sau căpitanul, dacă vrei, sau conducătorul atacurilor împotriva postului nostru de radio ți-a căutat, dle Noël Bernard, într-unul din așa zisele articole, originea etnică, dorindu-te când elvețian, când franțuz sau mai știu eu ce, conchizând: „și atunci logic vorbind, sigur că domnia sa, adică dumneata, dacă e să-l socotim franțuz, ar avea oarecare întemeieri să se supere pe „ciobanii” (am pus cuvântul între ghilimele), ăștia, de prin Carpați”.

Cum apreciezi dumneata, Noël Bernard, un asemenea atac, care, după părerea mea, nu mai ține de educația primită acasă, ci cea făcută de partid. De care partid - nu știu…

Noël Bernard: „Față de orice atac de acest fel cred că un om civilizat nu poate avea decât dispreț, Sorin Cunea. Dar cred că, este, în fond, o dovadă a rezultatelor naționalismului excesiv de care a dat dovadă în ultimul timp Partidul comunist român. Nu cred că în filozofia marxistă și nu cred că chiar în practica Partidul comunist român asemenea aluzii, la ca te-ai referit, pot fi acceptate.

De altfel, e mai puțin important ce se spune despre noi. Mai important e ceea ce se face și ceea ce se întâmplă în România. Și, poate că ești la curent, că lucruri similare, aluzii similare, au fost tipărite în România, fără să fi fost în legătură în vreun fel oarecare cu postul nostru de radio. Or am informații demne de toată încrederea, fiindcă vin dintr-o sursă foarte bună, potrivit cărora, oameni ca Alexandru Mirodan și alții au trimis proteste oficiale (însuși sefului statului) împotriva unor asemenea excese și, potrivit informațiilor mele, au găsit toată înțelegerea necesara.”

Sorin Cunea: Cred ca s-ar putea trimite șefului statului și interviul lui Valeriu Râpeanu, publicat recent în Flacăra, care, după părerea mea, se încadra foarte bine în aceasta notă. Noël Bernard, ce măsuri organizatorice ai lua dacă, pentru o lună, să zicem, ai fi numit președinte al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române?

Noël Bernard: „Cred că prima măsura care aș lua-o, Sorin Cunea, este că mi-aș prezenta demisia. Nu cred, cu alte cuvinte, că în condițiile de astăzi din România, în care, în fond, radioul și televiziunea nu servesc publicul, ci servesc, în primul de rând, secția de agitația și propagandă a partidului, nu cred că în aceste condiții se poate face radio și televiziune așa cum o înțelege un profesionist.”

Sorin Cunea: Dumneata gândești ca un om liber, Noël Bernard.

Noël Bernard: „Da, tocmai de asta spun că aș demisiona sau crezi că nu aș avea libertatea să dimisionez?”

Sorin Cunea: Mă întreb... Ca director al postului de Radio Europa Liberă preconizezi unele schimbări în anul 1977, că emițătoare mai puternice știu că ai promis.

Noël Bernard: „Într-adevăr, sper că vom avea în cursul primăverii, sau încă spre sfârșitul iernii, un transmițător cel puțin, dacă nu două, de câte 100 de kilowați fiecare, situate în Germania Occidentală, care sper, am fost asigurat de serviciile tehnice, că vor îmbunătăți condițiile de recepție în România. Am primit foarte multe scrisori în cursul anului, în care diferiți ascultători s-au plâns de faptul că recepția nu este suficient de bună și înțeleg problema lor, cred că la, rândul meu, dacă aș fi în România și aș încerca să ascult acest post de radio, aș suferi și eu dacă recepția nu ar fi la înălțimea așteptărilor.

În afară de ameliorarea condițiilor de recepție, care sper să intervină în cursul acestei primăveri cel mai târziu, nu am în momentul de față niciun fel de plan revoluționar pentru schimbarea drastică a emisiunilor. Sigur că nimic nu e perfect. Sigur că tot ce se face s-ar putea face și mai bine și cred că ne vom strădui cu toții să ameliorăm la maximum nivelul și calitatea emisiunilor noastre în cursul lui 1977.”

Sorin Cunea: Vezi că eu m-am ferit să folosesc „plan de măsuri organizatorice” și te-am întrebat în legătură cu programele... Noël Bernard, spre deosebire de întrebări, în privința dorințelor sunt ceva la generos, nu te listez numai la una. Deci, ce îți dorești în 1977?

Noël Bernard: „Un An nou fericit, Sorin Cunea, ca, de altfel, și tuturor celorlalți, tuturor ascultătorilor, tuturor membrilor acestui post de radio și, bineînțeles, tinerețe eternă.”

Sorin Cunea: Și, în încheiere, te rog, un cuvânt adresat în mod special ascultătorilor Radio Magazinului.

Noël Bernard: „Ascultătorilor Radio Magazin-ului le urez să fie cât mai mulțumiți de acest program în cursul anului nou.”

Sorin Cunea: Vă reamintesc - la microfon Sorin Cunea, care vă mulțumește pentru atenție și vă urează încă o dată: La mulți ani cu sănătate și multă fericire!

(Arhivă sonoră prin curtoazia Lizica Cunea și Ioanei Măgură-Bernard. Tape Radio Europa Liberă: A 41762; transcriere: Diana Benea)