România nu poate face mulţi paşi fără premergătorul FMI-ului
Românii au început să simtă criza. Peştii cei mari dau din coadă să prindă un loc pe lista celor 65 de companii care vor primi ajutoare de la stat. E vorba despre vreo 600 de milioane de dolari. În ciuda asigurărilor date de guvernatorul Băncii Naţionale, care crede că episoadele de convulsie economică prin care trecem sunt produse de presă şi de psihicul zdruncinat al investitorilor, lucrurile încep s-o ia la vale. Bancherii se plâng de creşterea numărului de restanţieri şi de scăderea cererilor de împrumut. Numărul şomerilor creşte, la fel şi rata inflaţiei. Scad cheltuielile pentru consum.
Deciziile guvernului nu descreţesc frunţile. Se taie diverse sporuri, salariile pe care le primesc unii pensionari reangajaţi vor fi anulate, s-au desfiinţat direcţii şi s-au blocat posturi. Bugetul de stat a intrat în carantină. Ca să ne vindecăm de criză se pare că trebuie să intrăm o vreme în comă, iar soluţiile anticriză par mai periculoase şi mai pustietoare decât însăşi criza.
Cea mai recentă alarmă a dat-o preşedintele în Parlament. Ar fi nevoie de miliarde de euro pentru a preîntâmpina posibilul colaps al sectorului privat, a spus preşedintele. Uniunea europeană ne-ar ajuta cu condiţia să ne împrumutăm de la Fondul Monetar Internaţional. Guvernul a insinuat de mai multă vreme că ar fi necesar un împrumut cu multe zerouri. Unii dintre miniştri nici măcar nu s-au sfiit să arate către FMI. Zilele acestea, la Bucureşti a venit chiar o delegaţie a Fondului pentru a evalua criza şi politica administraţiei de a ţine barca pe valuri. Când aud de FMI şi Banca Mondială toţi politicienii care s-au perindat pe la guvernare frisonează. Pentru ei, a relua legăturile cu FMI pare o întoarcere în timp.
Adevărul e că România nu a avut, până la aderarea la Uniunea Europeană, programe de guvernare redactate integral de cei care s-au aflat la putere. România s-a pus pe picioarele ei de puţină vreme, dar se pare că nu poate face mulţi paşi fără premergătorul FMI-ului. Deşi există atât banii cât şi disponibilitatea FMI de a-i da, se aud voci care avertizează că injecţiile folosite de experţii fondului fac mai mult rău decât bine. Şi mai produc şi dependenţă. Politicile fondului, spunea un fost ministru liberal al finanţelor, produc prea multe victime colaterale.
Multe ţări umblă în sevraj după ce le injectează FMI ceva capital în vine. Până acum singurele ţări UE împinse de criză să ia împrumuturi de la FMI sunt Ungaria şi Letonia. Suficient să privim spre cele două ţări pentru a înţelege de unde ne ia cu îngheţul. Cele două ţări au primit bani dar şi un set de reguli simple şi austere de viaţă: să nu aibă un deficit mai mare de trei la sută, să taie din cheltuieli şi să reformeze sistemul fiscal. În Ungaria asta a dus la creşterea substanţială a taxei pe valoare adăugată iar în Letonia la scăderea cu 15 la sută a salariilor din sectorul public. Cum împrumutul de la FMI pare iminent, s-ar părea că în România, după primăvara aceasta, se va lăsa din nou iarna. Iarna nemulţumiri celor mulţi!
Deciziile guvernului nu descreţesc frunţile. Se taie diverse sporuri, salariile pe care le primesc unii pensionari reangajaţi vor fi anulate, s-au desfiinţat direcţii şi s-au blocat posturi. Bugetul de stat a intrat în carantină. Ca să ne vindecăm de criză se pare că trebuie să intrăm o vreme în comă, iar soluţiile anticriză par mai periculoase şi mai pustietoare decât însăşi criza.
Cea mai recentă alarmă a dat-o preşedintele în Parlament. Ar fi nevoie de miliarde de euro pentru a preîntâmpina posibilul colaps al sectorului privat, a spus preşedintele. Uniunea europeană ne-ar ajuta cu condiţia să ne împrumutăm de la Fondul Monetar Internaţional. Guvernul a insinuat de mai multă vreme că ar fi necesar un împrumut cu multe zerouri. Unii dintre miniştri nici măcar nu s-au sfiit să arate către FMI. Zilele acestea, la Bucureşti a venit chiar o delegaţie a Fondului pentru a evalua criza şi politica administraţiei de a ţine barca pe valuri. Când aud de FMI şi Banca Mondială toţi politicienii care s-au perindat pe la guvernare frisonează. Pentru ei, a relua legăturile cu FMI pare o întoarcere în timp.
Adevărul e că România nu a avut, până la aderarea la Uniunea Europeană, programe de guvernare redactate integral de cei care s-au aflat la putere. România s-a pus pe picioarele ei de puţină vreme, dar se pare că nu poate face mulţi paşi fără premergătorul FMI-ului. Deşi există atât banii cât şi disponibilitatea FMI de a-i da, se aud voci care avertizează că injecţiile folosite de experţii fondului fac mai mult rău decât bine. Şi mai produc şi dependenţă. Politicile fondului, spunea un fost ministru liberal al finanţelor, produc prea multe victime colaterale.
Multe ţări umblă în sevraj după ce le injectează FMI ceva capital în vine. Până acum singurele ţări UE împinse de criză să ia împrumuturi de la FMI sunt Ungaria şi Letonia. Suficient să privim spre cele două ţări pentru a înţelege de unde ne ia cu îngheţul. Cele două ţări au primit bani dar şi un set de reguli simple şi austere de viaţă: să nu aibă un deficit mai mare de trei la sută, să taie din cheltuieli şi să reformeze sistemul fiscal. În Ungaria asta a dus la creşterea substanţială a taxei pe valoare adăugată iar în Letonia la scăderea cu 15 la sută a salariilor din sectorul public. Cum împrumutul de la FMI pare iminent, s-ar părea că în România, după primăvara aceasta, se va lăsa din nou iarna. Iarna nemulţumiri celor mulţi!