Căutînd sprijin electoral la Moscova, Voronin a pierdut multe voturi pe plan intern
Preşedintele moldovean Vladimir Voronin pare să fi ridicat steagul alb al capitulării la Moscova, la întilnirea din 18 martie cu preşedintele rus Dmitri Medvedeev şi cu subalternul acestuia din Tiraspol, Igor Smirnov. In declaraţia comună iscălită de cei trei, domnul Voronin, practic, a renunţat la poziţiile promovate chiar de dînsul începînd cu anul 2004 pîna la 18 martie 2009.
Domnul Voronin a semnat această declaraţie care nu conţine nici o referire la suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, nici măcar de ochii lumii. Deşi Kremlinul spune cu alte ocazii că respectă suveranitatea şi integritatea Moldovei, anume de ochii lumii, de astă dată, Kremlinul l-a obligat pe domnul Voronin să renunţe chiar dînsul la această formulare, deoarece, în caz contrar, Smirnov nu ar mai fi iscălit documentul comun al celor trei.
Domnul Voronin s-a supus, nu de voie, dar de nevoie. O nevoie creată chiar de dînsul cînd a decis să caute sprijin electoral la Moscova, în ajunul alegerilor. Declaraţia Medvedev-Voronin -Smirnov amînă retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova pînă după soluţionarea politică a conflictului din Transnistria. Prin aceasta, domnul Voronin pare să fi abandonat poziţia Republicii Moldova şi a sa personală care cerea transformarea operaţiunii militare ruseşti pretins pacificatoare într-o operaţiune internaţională cu caracter civil.
Acum însă, declaraţia de la Moscova, permite amînarea pe termen nedefinit şi conditionarea politică a retragerii trupelor ruseşti. Această declaraţie îngroapă şi mai adînc documentele de la Istanbul din 1999, deja îngropate de alţii. Pentru prima dată, cu propria mînă a conducerii moldovene, declaraţia de la Moscova, deschide calea transformării operaţiunii pretins pacificatoare ruseşti într-o operaţiune de garantare a viitoarei reglementari politice a conflictului, tot cu trupe ruseşti.
Declaraţia prevede ca operaţiunea de garantare să fie pusă sub egida OSCE. Dar, precum am constatat de-a lungul anilor, în conflictele din Republica Moldova şi Georgia, OSCE nu poate face nici o mişcare, dar nici măcar nu poate scoate vreun cuvînt fără acordul Rusiei care şantajează şi manipulează din interior OSCE prin sistemul veto-ului. Declaraţia comuna Medvedev-Voronin-Smirnov pune Republica Moldova pe picior de egalitate cu autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol în procesul negocierilor.
Pînă acum, Chişinaul, domnul Voronin personal încercase să negocieze direct cu Moscova, ocolind Tiraspolul, sperînd că Moscova, în cele din urmă, va constrînge Tiraspolul să se mulţumească cu propusul statut de autonomie în cadrul republicii Moldova. La întîlnirea de la Moscova, însă, Tiraspolul a fost reintrodus în ecuaţie şi chiar cu drepturi depline. Drepturi de blocaj, adică.
Domnul Voronin a alergat la Moscova după sprijin pe plan intern în ajunul alegerilor din 5 aprilie. Rămîne de văzut cîte voturi în plus o fi obţinut partidul comuniştilor ca urmare a vizitei domnului Voronin la preşedintele rus şi la patriarhul Rusiei. Desigur însa, că domnul Voronin a pierdut multe voturi pe plan intern cu aceasta escapadă si, cu siguranţă, a pierdut multe voturi în Uniunea europeana.
Domnul Voronin a semnat această declaraţie care nu conţine nici o referire la suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, nici măcar de ochii lumii. Deşi Kremlinul spune cu alte ocazii că respectă suveranitatea şi integritatea Moldovei, anume de ochii lumii, de astă dată, Kremlinul l-a obligat pe domnul Voronin să renunţe chiar dînsul la această formulare, deoarece, în caz contrar, Smirnov nu ar mai fi iscălit documentul comun al celor trei.
Domnul Voronin s-a supus, nu de voie, dar de nevoie. O nevoie creată chiar de dînsul cînd a decis să caute sprijin electoral la Moscova, în ajunul alegerilor. Declaraţia Medvedev-Voronin -Smirnov amînă retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova pînă după soluţionarea politică a conflictului din Transnistria. Prin aceasta, domnul Voronin pare să fi abandonat poziţia Republicii Moldova şi a sa personală care cerea transformarea operaţiunii militare ruseşti pretins pacificatoare într-o operaţiune internaţională cu caracter civil.
Acum însă, declaraţia de la Moscova, permite amînarea pe termen nedefinit şi conditionarea politică a retragerii trupelor ruseşti. Această declaraţie îngroapă şi mai adînc documentele de la Istanbul din 1999, deja îngropate de alţii. Pentru prima dată, cu propria mînă a conducerii moldovene, declaraţia de la Moscova, deschide calea transformării operaţiunii pretins pacificatoare ruseşti într-o operaţiune de garantare a viitoarei reglementari politice a conflictului, tot cu trupe ruseşti.
Declaraţia prevede ca operaţiunea de garantare să fie pusă sub egida OSCE. Dar, precum am constatat de-a lungul anilor, în conflictele din Republica Moldova şi Georgia, OSCE nu poate face nici o mişcare, dar nici măcar nu poate scoate vreun cuvînt fără acordul Rusiei care şantajează şi manipulează din interior OSCE prin sistemul veto-ului. Declaraţia comuna Medvedev-Voronin-Smirnov pune Republica Moldova pe picior de egalitate cu autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol în procesul negocierilor.
Pînă acum, Chişinaul, domnul Voronin personal încercase să negocieze direct cu Moscova, ocolind Tiraspolul, sperînd că Moscova, în cele din urmă, va constrînge Tiraspolul să se mulţumească cu propusul statut de autonomie în cadrul republicii Moldova. La întîlnirea de la Moscova, însă, Tiraspolul a fost reintrodus în ecuaţie şi chiar cu drepturi depline. Drepturi de blocaj, adică.
Domnul Voronin a alergat la Moscova după sprijin pe plan intern în ajunul alegerilor din 5 aprilie. Rămîne de văzut cîte voturi în plus o fi obţinut partidul comuniştilor ca urmare a vizitei domnului Voronin la preşedintele rus şi la patriarhul Rusiei. Desigur însa, că domnul Voronin a pierdut multe voturi pe plan intern cu aceasta escapadă si, cu siguranţă, a pierdut multe voturi în Uniunea europeana.