Un crug prezidenţial început şi încheiat la Moscova

În urmă cu opt ani preşedintele Vladimir Voronin, a ales să meargă la Moscova în prima sa vizită oficială în calitate de şef de stat, de unde a revenit cu încrederea consolidată că este în posesiunea tuturor atuurilor necesare ca să soluţioneze, în doar cîteva luni, conflictul transnistrean.

A urmat apoi vizita la Bucureşti, de unde a revenit cu profunda convingere că va reuşi să aducă relaţiile moldo-române la o altitudine ce nu le-a reuşit ambilor predecesori. Obiectivele s-au dovedit a fi însă mult mai complexe decît se vedeau în acele zile de debut. Şi iată că, la expirarea celui de-al doilea mandat, preşedntele Voronin, ca un practicant fidel al simbolismului ideologic, „încheie crugul” tot la Moscova.

Nu şi la Bucureşti, fireşte, din motive lesne de înţeles şi greu de ascuns. Astfel tălmăceşte semnificaţia vizitei recente a preşedintelui Voronin la Moscova unul dintre invitaţii mei de astăzi, care nu se arată prea îngrijorat de eventualele consecinţe ale Declaraţiei semnate în cadrul trilateralei de la Barviha la care Vladimir Voronin a fost pus pe picior de egalitate cu Igor Smirnov. Celălalt invitat este mai aproape de opinia comentatorilor alertaţi de ceea ce ei numesc „gafa finală”, comisă poate cu bună ştiinţă, în schimbul unor avantaje şi favoruri greu de probat dar uşor de presupus.

Astăzi stăm de vorbă cu editorialiştii Dumitru Ciubaşenco şi Petru Bogatu despre modul în care li se prezintă domniilor lor recenta vizită a preşedintelui Voronin la Moscova, vizită ce s-a soldat cu semnarea unei declaraţii, prin care Moscova, alias Tiraspolul, a obţinut acordul Chişinăului pentru misiunea pacificatoare a Federaţiei Ruse, ce-i drept cu mandat OSCE, pînă la reglementarea definitivă a conflictului transnistrean.

Altfel spus, Chişinăul a renunţat la idea avansată anterior de a substitui căştile albastre ruseşti cu o masiune de pacificare civilă sub egida Uniunii Europene. Cum spunea un comentator mai dezlegat la gură, Chişinăul „şi-a adunat jucăriile” după ce Occidentul a refuzat să garanteze neutralitatea permanentă a Republicii Moldova.