Apogeul tensiunilor electorale

Incidentele de la frontiera de vest, când grănicerii moldoveni au interzis accesul în Republica Moldova celor peste trei sute de cetăţeni români şi unui grup numeros de studenţi basarabeni care se întorceau acasă, au oferit opiniei publice interne şi Bruxelles-ului deplina măsură a angajamentului pro-european al guvernării comuniste.

A cere cetăţenilor români, la intrare în Moldova, dovezi medicale că nu sunt bolnavi de sida ţine mai degrabă de zona patologică a politicului, invită la psihanaliză, nu la explicaţii logice ale unor fapte asumate. Deocamdată, nici un funcţionar de la Ministerul de Externe moldovean nu s-a obosit să comunice cauzele obstrucţiei la care au fost supuşi nişte cetăţeni europeni, prezumaţi, din start, că ar dori să se implice în campania electorală, deşi între cei respinşi la frontieră era şi o delegaţie de primari şi consilieri locali din România care veneau, la Chişinău, să participe la o conferinţă pe teme de politici europene regionale, şi un grup de oameni de cultură invitaţi de Uniunea Scriitorilor din Moldova la o manifestaţie comemorativă, nu la un miting anticomunist.

Apogeul tensiunilor electorale

Guvernanţii au ales însă strategia confruntărilor dure, pe ultimii metri ai campaniei electorale, iar premierul Greceanîi preferă să ignore orice reproş public în legătură cu această atitudine sfidătoare. Anunţata retragere din dezbaterile televizate a PCRM, dacă se confirmă, ascunde acelaşi dispreţ faţă de alegători şi, cum au remarcat unii comentatori, mărturiseşte chiar teama comuniştilor de a se înfăţişa la judecata opiniei publice. Cine e sigur de sine, cine are persoane instruite, cu un discurs coerent şi convingător, nu are motive să evite o discuţie onestă cu ceilalţi concurenţi electorali. Aşa se procedează într-o democraţie.

Or, instaurând cenzura, eliminând în ultimii opt ani orice urmă de pluralism din audiovizualul public, Puterea pare să-şi fi pierdut uzul dialogului şi simţul responsabilităţii. Cum altfel poate fi tratată asmuţirea poliţiei împotriva unor tineri protestatari paşnici, în condiţiile în care în Moldova există o Lege care reglementează foarte clar modul de organizare a întrunirilor publice? Cum pot fi interpretate subminarea întâlnirilor electorale ale Opoziţiei, închiderea frontierei de la Prut, expulzarea cetăţenilor români în baza unor acuzaţii şi sentinţe judecătoreşti absolut ridicole?

În acest climat încărcat de nervozitate şi suspiciune, mai multe partide au semnalat pericolul fraudării alegerilor. E un pericol cu atât mai real, spun reprezentanţii lor, cu cât pe fundalul crizei economice mondiale, forurile europene ar putea să nu se mai complice prin a nu recunoaşte validitatea unui eventual scrutin trucat. Pentru a preveni fraudele la urne, va fi nevoie de observatori în toate secţiile de vot, inclusiv de observatori delegaţi din rândul moldovenilor aflaţi în străinătate. În caz contrar, pledoaria fierbinte a Opoziţiei pentru dreptul diasporei de a vota nu va aduce puncte decât Partidului Comunist.

Indiferent de opţiunile lor politice, basarabenii au de făcut pe 5 aprilie o alegere raţională, nu una sentimentală. Ei ar trebui să ignore aversele de populism şi demagogia anticorupţie, orientându-se spre partidele importante, pentru a da schimbării o şansă. Este şi îndemnul lucid pe care l-au adresat, recent, propriilor susţinători unii concurenţi electorali, renunţând să mai candideze. Ne-am bucura să constatăm aceeaşi maturitate civică şi la nivel naţional, a doua zi după alegeri, când ar putea să înceapă drumul Moldovei spre Uniunea Europeană.