Saptamina aceasta la Bruxelles, discutii cu mai multi functionari ai Uniunii Europene si cu analisti ai institutelor din jurul UE au conturat clar unele pozitii ale Bruxelles-ului asupra situatiei din Republica Moldova si asupra politicii Bucurestiului in aceasta situatie.
Sprijinul politic declarat de presedintele roman Traian Basescu pentru leaderii opozitiei din Chisinau, precum si intentia declarata de a acorda cetatenia romana in proportii masive cetatenilor Republicii Moldova, sint privite foarte negativ la sediul UE. Prin aceste gesturi, si posibile actiuni preconizate, Bucurestiul face propria sa politica fata de Republica Moldova, fara sa se fi consultat cu UE, actionind in afara cadrului institutional al UE, si fara a coordona aceste initiative cu politica de vecinatate a UE.
Chiar daca acordarea cetateniei este o prerogativa a fiecarui stat membru al UE, acordarea cetateniei romane cetatenilor Republicii Moldova pe baza unui presupus drept colectiv intra in contradictie cu politica UE. Romaniei i s-a cerut sa nu actioneze in acest mod atunci cand Romania a fost admisa in Spatiul Schengen; iar Romania s-a conformat acestei cereri a UE pina acum. Acum, insa, presedintele Basescu si alte oficialitati romane mentioneaza cifre de milioane de cetateni ai Republicii Moldova---un million, trei milioane, patru milioane---care ar avea, chipurile, dreptul de a primi cetatenia romana. Daca Bucurestiul trece la actiune in acest sens, relatiile sale cu UE si cu unele tari membre ale UE---deja dificile la capitolul emigratie si la alte capitole---vor cunoaste o noua complicatie.
Afara de problema migratiei, interlocutorii de la Bruxelles sint preocupati de abordarea mai mult politica decit juridica a chestiunii cetateniei de catre presedintele roman in relatia cu Republica Moldova. Oferta de a acorda milioane de incetateniri romanesti seamana mai mult cu o strategie de politica externa, decit cu respectarea unui drept individual. Un drept individual poate fi demonstrat in unele cazuri individuale, dar desigur nu ca drept colectiv pentru populatia Republicii Moldova in ansamblul ei.
Vom asista, oare, la o “Passportizatsiya” de tip rusesc, dar de asta-data din partea Bucurestiului, ca actiune de politica externa ? In acest caz, precum am auzit personal la sediul UE in aceasta saptamina, UE este preocupata de slabirea propriei sale pozitii de rezistenta fata de politica Rusiei. Conducerea de la Kremlin a folosit deja passportizatsiya ca unul dintre pretextele pentru a invada Georgia; si a anuntat intentia de a pasaportiza populatii rusesti sau rusofone din alte tari vecine, precum Ucraina si statele baltice, acestea fiind membre ale UE. Daca UE va critica Rusia pentru aceasta politica in cazul Ucrainei sau al statelor baltice, Rusia va putea raspunde ca o tara membra a UE, Romania, recurge si ea la pasaportizare pe cont propriu.
Retorica presedintelui roman nu-i ajuta nici pe leaderii opozitiei din Chisinau. In dezbaterile de la sediul UE in aceste zile, unele guverne membre au exprimat dubii si rezerve fata de ceea ce le-a parut a fi implicarea partizana a presedintelui roman, care a sustinut deschis o parte a spectrului politic impotriva altei parti a spectrului politic din R. Moldova. Aceasta abordare nu-i conforma cu practicile UE, nici cu politica de vecinatate a acesteia, si nici cu diplomatia UE in criza politica actuala din R.Moldova
Diplomatia romana doreste in mod sincer sa sprijine R.Moldova in cadrul UE. Dar vocea Bucurestiului in dezbaterile din UE a pierdut mult din credibilitate, ca urmare a declaratiilor pripite, ne-calculate (sau, poate, calculate pentru politica interna) ale presedintelui Basescu si ale altor politicieni romani. Desigur, multi politicieni romani nu se raliaza unor asemenea declaratii. Nici pe departe. Mai ales oamenii politici romani cu experienta de politica externa abordeaza relatiile cu Republica Moldova in chip responsabil.
Abordarea Uniunii Europene este ne-partizana in relatiile cu Republica Moldova, cu atit mai mult in criza politica actuala. Iata de ce Uniunea Europeana ramine singurul interlocutor credibil, si singurul mediator viabil, in situatia actuala din Republica Moldova.
Sprijinul politic declarat de presedintele roman Traian Basescu pentru leaderii opozitiei din Chisinau, precum si intentia declarata de a acorda cetatenia romana in proportii masive cetatenilor Republicii Moldova, sint privite foarte negativ la sediul UE. Prin aceste gesturi, si posibile actiuni preconizate, Bucurestiul face propria sa politica fata de Republica Moldova, fara sa se fi consultat cu UE, actionind in afara cadrului institutional al UE, si fara a coordona aceste initiative cu politica de vecinatate a UE.
Chiar daca acordarea cetateniei este o prerogativa a fiecarui stat membru al UE, acordarea cetateniei romane cetatenilor Republicii Moldova pe baza unui presupus drept colectiv intra in contradictie cu politica UE. Romaniei i s-a cerut sa nu actioneze in acest mod atunci cand Romania a fost admisa in Spatiul Schengen; iar Romania s-a conformat acestei cereri a UE pina acum. Acum, insa, presedintele Basescu si alte oficialitati romane mentioneaza cifre de milioane de cetateni ai Republicii Moldova---un million, trei milioane, patru milioane---care ar avea, chipurile, dreptul de a primi cetatenia romana. Daca Bucurestiul trece la actiune in acest sens, relatiile sale cu UE si cu unele tari membre ale UE---deja dificile la capitolul emigratie si la alte capitole---vor cunoaste o noua complicatie.
Afara de problema migratiei, interlocutorii de la Bruxelles sint preocupati de abordarea mai mult politica decit juridica a chestiunii cetateniei de catre presedintele roman in relatia cu Republica Moldova. Oferta de a acorda milioane de incetateniri romanesti seamana mai mult cu o strategie de politica externa, decit cu respectarea unui drept individual. Un drept individual poate fi demonstrat in unele cazuri individuale, dar desigur nu ca drept colectiv pentru populatia Republicii Moldova in ansamblul ei.
Vom asista, oare, la o “Passportizatsiya” de tip rusesc, dar de asta-data din partea Bucurestiului, ca actiune de politica externa ? In acest caz, precum am auzit personal la sediul UE in aceasta saptamina, UE este preocupata de slabirea propriei sale pozitii de rezistenta fata de politica Rusiei. Conducerea de la Kremlin a folosit deja passportizatsiya ca unul dintre pretextele pentru a invada Georgia; si a anuntat intentia de a pasaportiza populatii rusesti sau rusofone din alte tari vecine, precum Ucraina si statele baltice, acestea fiind membre ale UE. Daca UE va critica Rusia pentru aceasta politica in cazul Ucrainei sau al statelor baltice, Rusia va putea raspunde ca o tara membra a UE, Romania, recurge si ea la pasaportizare pe cont propriu.
Retorica presedintelui roman nu-i ajuta nici pe leaderii opozitiei din Chisinau. In dezbaterile de la sediul UE in aceste zile, unele guverne membre au exprimat dubii si rezerve fata de ceea ce le-a parut a fi implicarea partizana a presedintelui roman, care a sustinut deschis o parte a spectrului politic impotriva altei parti a spectrului politic din R. Moldova. Aceasta abordare nu-i conforma cu practicile UE, nici cu politica de vecinatate a acesteia, si nici cu diplomatia UE in criza politica actuala din R.Moldova
Diplomatia romana doreste in mod sincer sa sprijine R.Moldova in cadrul UE. Dar vocea Bucurestiului in dezbaterile din UE a pierdut mult din credibilitate, ca urmare a declaratiilor pripite, ne-calculate (sau, poate, calculate pentru politica interna) ale presedintelui Basescu si ale altor politicieni romani. Desigur, multi politicieni romani nu se raliaza unor asemenea declaratii. Nici pe departe. Mai ales oamenii politici romani cu experienta de politica externa abordeaza relatiile cu Republica Moldova in chip responsabil.
Abordarea Uniunii Europene este ne-partizana in relatiile cu Republica Moldova, cu atit mai mult in criza politica actuala. Iata de ce Uniunea Europeana ramine singurul interlocutor credibil, si singurul mediator viabil, in situatia actuala din Republica Moldova.