Guvernul a ieşit cu bine din Săptămâna patimilor. A primit scrisoarea prin care Fondul Monetar Internaţional consimte să împrumute România cu 5 miliarde de euro în luna mai. Este prima parte a unui împrumut mai mare, balon de oxigen cu care România speră să spargă valul cel mare al crizei, anticipat să dea peste cap zecimalele creşterii economice cândva către mijlocul anului, pe când românii se pregătesc să arunce cu votul după politicieni, la alegerile europarlamentare. La aşa ştire merita să aprinzi o lumânare pe propria cheltuială de la Ierusalim, cum a făcut-o partidul domnului Emil Boc, chiar dacă în acest fel a supărat Patriarhia care monopolizase luminiţa din capătul tunelului.
Atâta bucurie pentru o scrisoare scurtă cât o demisie. Şi nici măcar nu e de dragoste. Ce înseamnă această scrisoare? Înseamnă că România a abadonat propriile proiecte anticriză, de le va fi avut vreodată, şi mizează pe cele ale FMI. Această palmă dată în plină figură politicilor fiscale şi arhitecturii bugetare a lăsat urme, în primul rând, pe obrazul patronilor întreprinderilor mici şi mijlocii şi pe cel al bugetarii. Primii, a stabilit guvernul, vor fi nevoiţi să plătească impozite şi pentru acele întreprinderi care au avut un bilanţ negativ. Un fel de a spune că guvernul speră să vindece criza prin amputări. În felul acesta zeci de mii de mici patroni vor fi nevoiţi să plătească pentru că afacerile nu au mers bine. Pedepsiţi pentru criză sunt şi bugetarii care vor trece, în proporţie de masă, pe la ghişeele oficiilor de şomaj. Pentru a scoate economia din zona recesiunii, trebuie turate motoarele la maxim şi aruncat tot lestul peste bord.
Ar fi, se spune, şi modul cel mai eficient de a scăpa, în fine, de birocraţie. Gurile rele spun că, în felul acesta, se vor mai elibera nişte fotolii din fruntea serviciilor şi regiilor autonome pe care le-ar putea ocupa clienţii partidelor guvernamentale. Dacă ne luăm după experienţele anterioare, concedierile de acest fel au dus invariabil de la bal la spital. Procesele împotriva guvernului care au urmat au subţiat considerabil volumul economiilor cu care se lăudau oficialii. Oricum ar fi, după cum susţin patronii şi sindicaliştii, aceste decizii au fost scoase de premier din pălăria FMI-ului fără vreo negociere cu aşa-zişii parteneri sociali.
În acest context, anunţul principelui Duda că va intra în cursa pentru fotoliul prezidenţial, demnitate esenţialmente republicană, a părut multor anecdotică. Şi, în ciuda acoladei regale, candidatura a stârnit mai degrabă compasiune decât simpatie. Însă, indiferent de rezultatul votului, este cert că, spre deosebire de opinia multor altor demnitari şi oameni publici care au dat bir cu fugiţii în faţa crizei, casa regală e conştientă că primul pas de ieşire din criză (socială, economică sau politică) este să-i ieşi în faţă, să o înfrunţi. Chiar dacă sondajele de opinie spun că vei pierde la scor.
Atâta bucurie pentru o scrisoare scurtă cât o demisie. Şi nici măcar nu e de dragoste. Ce înseamnă această scrisoare? Înseamnă că România a abadonat propriile proiecte anticriză, de le va fi avut vreodată, şi mizează pe cele ale FMI. Această palmă dată în plină figură politicilor fiscale şi arhitecturii bugetare a lăsat urme, în primul rând, pe obrazul patronilor întreprinderilor mici şi mijlocii şi pe cel al bugetarii. Primii, a stabilit guvernul, vor fi nevoiţi să plătească impozite şi pentru acele întreprinderi care au avut un bilanţ negativ. Un fel de a spune că guvernul speră să vindece criza prin amputări. În felul acesta zeci de mii de mici patroni vor fi nevoiţi să plătească pentru că afacerile nu au mers bine. Pedepsiţi pentru criză sunt şi bugetarii care vor trece, în proporţie de masă, pe la ghişeele oficiilor de şomaj. Pentru a scoate economia din zona recesiunii, trebuie turate motoarele la maxim şi aruncat tot lestul peste bord.
Ar fi, se spune, şi modul cel mai eficient de a scăpa, în fine, de birocraţie. Gurile rele spun că, în felul acesta, se vor mai elibera nişte fotolii din fruntea serviciilor şi regiilor autonome pe care le-ar putea ocupa clienţii partidelor guvernamentale. Dacă ne luăm după experienţele anterioare, concedierile de acest fel au dus invariabil de la bal la spital. Procesele împotriva guvernului care au urmat au subţiat considerabil volumul economiilor cu care se lăudau oficialii. Oricum ar fi, după cum susţin patronii şi sindicaliştii, aceste decizii au fost scoase de premier din pălăria FMI-ului fără vreo negociere cu aşa-zişii parteneri sociali.
În acest context, anunţul principelui Duda că va intra în cursa pentru fotoliul prezidenţial, demnitate esenţialmente republicană, a părut multor anecdotică. Şi, în ciuda acoladei regale, candidatura a stârnit mai degrabă compasiune decât simpatie. Însă, indiferent de rezultatul votului, este cert că, spre deosebire de opinia multor altor demnitari şi oameni publici care au dat bir cu fugiţii în faţa crizei, casa regală e conştientă că primul pas de ieşire din criză (socială, economică sau politică) este să-i ieşi în faţă, să o înfrunţi. Chiar dacă sondajele de opinie spun că vei pierde la scor.