Statul nu oferă decît 30 la sută din costurile pentru dotarea şi repararea grădiniţelor
La uşa Direcţiei pentru educaţie de la Ciocana am întîlnit recent zeci de părinţi care, întocmind o listă după principiul “primul venit, primul servit”, aşteptau la coadă în speranţa să obţină permisiunea pentru grădiniţă: ”Vrem să dăm copilul la grădiniţă pentru că nu mai avem posibilităţi cu hrana, alimentarea. Facturile la întreţinere sunt prea mari. Dacă reuşim să dăm copilul la grădiniţă vom scăpa de povara cu alimentaţia. Marţi am fost aici şi am stat aiurea, că funcţionarii m-au trimis înapoi acasă că nu aveam toate actele.”
Părinţii se arată nemulţumiţi că autorităţile îi poartă pe drumuri cu înscrierea la grădiniţă, invocînd încălcarea dreptului la educaţie, garantat de Constituţie: ”Nu putem înţelege de ce trebuie să aşteptăm ani în şir pentru un loc la grădiniţă. Venim la Direcţie, aici ne dau permisul, apoi ne ducem la grădiniţă, acolo zic că nu au locuri libere şi ne trimit înapoi la direcţie ca să începem procedura de la capăt. Şi toată umblătura asta ca să ne băgăm copiii în grupe de 35 de copii. E ceva de groază.”
Însă responsabila de la direcţia Ciocana, Svetlanei Bondarenco are o altă explicaţie: „Părinţii vor grădiniţe bune, reparate, dotate. Avem rînduri de aşteptare pentru 2010, 2011.”
Anton, tatăl unui băieţel de trei anişori, susţine că părinţii care acceptă orice ofertă, adică nu ţin cu tot dinadinsul să îşi dea copilul la o grădiniţă dotată din cartier, ar avea mai puţine bătăi de cap: ”Eu am aşteptat jumătate de an, că grădiniţa nu e tare solicitată, iar pentru cei cu maşină nu e o problemă unde se află instituţia.”
Din evidenţele Direcţiei municipale de educaţie deducem că pe anul de învăţămînt preşcolar 2009-2010 ar fi deja înscrişi aproape 7 mii de copii, cu peste o mie mai mulţi faţă de anul trecut. Cum vor face faţă grădiniţele unui număr mai mare de preşcolari? am întrebat-o pe sefa acestei instituţii, Tatiana Tverdohleb: ”Am planificat redeschiderea unor grupe noi in grădiniţele care au folosit încăperi în alte scopuri de educaţie, cum ar fi bunăoară arta vorbirii, etc. O altă sursă ar fi recuperarea instituţiilor preşcolare care au fost date în arendă unor asociaţii sau instituţii şcolare. Dar e o problemă de durată.”
În Chişinău sunt 149 de grădiniţe de stat, majoritatea fiind suprasolicitate. Tatiana Tverdohleb se arată convinsă că rîndurile de aşteptare ar putea fi epuizate, numai dacă statul ar oferi mai mult decît 30 la sută din necesităţile pentru dotarea şi repararea grădiniţelor.