Interviu cu avocata Tamara Plămădeală
Europa Libera: D-na Plamadeala, cum evolueaza reforma orfelinatelor? Cati copii s-au intors in familii in cei doi ani si jumatate de cand a inceput oficial reforma?
Tamara Plamadeala: In primul rand, imi face o deosebita placere astazi, de Ziua Internationala a Copiilor, sa-i felicit cu aceasta sarbatoare importanta pentru ei. De fapt, problema copiilor institutionalizati la noi in tara exista si, dupa opinia mea, imi pare ca este si foarte grava. Spre exemplu, in alte tari nu exista copii orfani, copii institutionalizati. Guvernele acestor tari iau toate masurile ca acesti copii sa fie plasati intr-un mediu familial, sa creasca in familii, familiile sa aiba grija de acesti copii, sa fie o familie iubitoare, sa aiba un trai decent, cu relatii de prietenie si buna intelegere cu toti cei din jur.
Europa Libera: Si in Moldova ce se intampla? Ce aveti in vedere cand spuneti ca situatia este grava?
Tamara Plamadeala: Eu am fost in cateva scoli-internate, in care am vazut foarte multa tristete in ochii copiilor. Si chiar daca sunt asigurati cu toate cele necesare – mancare, hrana – acesti copii duc lipsa comunicarii, lipsa unui mediu familial, in care copiii sunt cu totul diferiti. Sper ca aceasta reforma, pe care a inceput-o Guvernul – voi fi si eu implicata foarte activ, in cooperare cu organizatiile nonguvernamentale care pledeaza pentru dezinstitutionalizarea copiilor – ca pe parcursul acestei strategii pentru 5 ani de zile sa atinga scopul si ca cel putin 50 la suta dintre copii sa fie reintorsi in mediul familial, sa creasca in familie.
Europa Libera: D-na Plamadeala, dar au autoritatile noastre la momentul actual un mecanism de verificare a modului in care sunt tratati copiii ce au fost infiati sau care au fost plasati in familiii adoptive? Daca nu sunt abuzati cumva chiar acolo?
Tamara Plamadeala: De fapt a fost creat un sistem de asistenta sociala, care are menirea sa asigure, sa monitorizeze respectarea drepturilor copilului si a paturilor vulnerabile in comunitate. Daca ar fi intr-adevar acest sistem bine pus la punct … Toata misiunea revine asistentilor sociali care trebuie sa monitorizeze cum creste, cum se dezvolta un copil intr-o familie vulnerabila si nu doar. Si in alte familii…
Europa Libera: Ceea ce nu se intampla? Asta vreti sa spuneti?
Tamara Plamadeala: Desigur. In cateva vizite am gasit asistentul social in primarie. De fapt locul lui nu este in primarie. Treaba lui e sa verifice, sa comunice, sa vorbeasca cu familiile vulnerabile, sa faca o evidenta, adica de ce au ei nevoie, pentru a propune solutii.
Europa Libera: Aveti totusi careva statistici? Cati copii au fost reintorsi in familii de cand a inceput aceasta reforma?
Tamara Plamadeala: Nu am statistici, noi nu ne ocupam cu colectarea de date statistice. Dar de fapt sunt foarte putini. Cate 5-6 copii dintr-o scoala internat. Merge foarte lent acest proces de dezinstitutionalizare a copiilor. Care de fapt, este parerea mea, provoaca cheltuieli foarte mari si este o cheltuiala ineficienta in aceste scoli. Patru mii de lei se cheltuie pentru un copil pe luna, ceea ce intr-o casa de copii se asigura cu 450 de lei pe luna pentru un copil, cu care aceasta familie se descurca. Cu tot greul, dar se descurca si copiilor le este cu mult mai bine intr-o casa de copii de tip familial, decat intr-o scoala internat. Daca s-ar mari chelutuielile pentru case de copii, macar pana la o mie de lei pentru un copil si nu patru mii asa cum este intr-o scoala internat, unde copilul nu are tot de ce are mai multa nevoie – de mama si de tata.
Europa Libera: Faptul ca reforma merge atat de greu se datoreaza, probabil, si faptului ca angajatii acestor institutii rezidentiale se opun. Una din temerile lor ar fi sa ramana fara serviciu. Ce se intampla cu profesorii, cu directorii internatelor in momentul in care acestea vor fi desfiintate?
Tamara Plamadeala: Asa este, chiar din discutiile cu profesori si directorii asta a si fost problema: noi ramanem fara serviciu. Dar de fapt pe ei nu-i impiedica nimeni ca sa-si creeze singuri niste case de copii, niste centre de zi pentru copii, in care sa-i educe, sa-i creasca, sa-si continue activitatea in interesul copiilor.
Europa Libera: D-na Plamadeala, reforma a fost lasata acum pe seama statului. Sunt prevezuti suficienti bani pentru ea?
Tamara Plamadeala: Sunt prevazuti, dar eu cred ca suficient niciodata in Republica Moldova nu este. Dar trebuie sa gasim solutii pentru dezinstitutionalizarea copiilor. Ceea ce am vazut eu, cum cresc copiii in aceste institutii, nu este bine si nu este in interesul lor. Pe toti oamenii politici din aceasta tara ar trebui sa-i preocupe interesul copiilor. Adica sa se vorbeasca zi de zi despre drepturile copiilor, dar nu numai. Sa fie auzita vocea copiilor. Sunt si ei oameni care pot sa-si expuna parerea, opinia. Sa fie auziti si mai multe lucruri facute in interesul lor.
Tamara Plamadeala: In primul rand, imi face o deosebita placere astazi, de Ziua Internationala a Copiilor, sa-i felicit cu aceasta sarbatoare importanta pentru ei. De fapt, problema copiilor institutionalizati la noi in tara exista si, dupa opinia mea, imi pare ca este si foarte grava. Spre exemplu, in alte tari nu exista copii orfani, copii institutionalizati. Guvernele acestor tari iau toate masurile ca acesti copii sa fie plasati intr-un mediu familial, sa creasca in familii, familiile sa aiba grija de acesti copii, sa fie o familie iubitoare, sa aiba un trai decent, cu relatii de prietenie si buna intelegere cu toti cei din jur.
Europa Libera: Si in Moldova ce se intampla? Ce aveti in vedere cand spuneti ca situatia este grava?
Tamara Plamadeala: Eu am fost in cateva scoli-internate, in care am vazut foarte multa tristete in ochii copiilor. Si chiar daca sunt asigurati cu toate cele necesare – mancare, hrana – acesti copii duc lipsa comunicarii, lipsa unui mediu familial, in care copiii sunt cu totul diferiti. Sper ca aceasta reforma, pe care a inceput-o Guvernul – voi fi si eu implicata foarte activ, in cooperare cu organizatiile nonguvernamentale care pledeaza pentru dezinstitutionalizarea copiilor – ca pe parcursul acestei strategii pentru 5 ani de zile sa atinga scopul si ca cel putin 50 la suta dintre copii sa fie reintorsi in mediul familial, sa creasca in familie.
Europa Libera: D-na Plamadeala, dar au autoritatile noastre la momentul actual un mecanism de verificare a modului in care sunt tratati copiii ce au fost infiati sau care au fost plasati in familiii adoptive? Daca nu sunt abuzati cumva chiar acolo?
Tamara Plamadeala: De fapt a fost creat un sistem de asistenta sociala, care are menirea sa asigure, sa monitorizeze respectarea drepturilor copilului si a paturilor vulnerabile in comunitate. Daca ar fi intr-adevar acest sistem bine pus la punct … Toata misiunea revine asistentilor sociali care trebuie sa monitorizeze cum creste, cum se dezvolta un copil intr-o familie vulnerabila si nu doar. Si in alte familii…
Europa Libera: Ceea ce nu se intampla? Asta vreti sa spuneti?
Tamara Plamadeala: Desigur. In cateva vizite am gasit asistentul social in primarie. De fapt locul lui nu este in primarie. Treaba lui e sa verifice, sa comunice, sa vorbeasca cu familiile vulnerabile, sa faca o evidenta, adica de ce au ei nevoie, pentru a propune solutii.
Europa Libera: Aveti totusi careva statistici? Cati copii au fost reintorsi in familii de cand a inceput aceasta reforma?
Tamara Plamadeala: Nu am statistici, noi nu ne ocupam cu colectarea de date statistice. Dar de fapt sunt foarte putini. Cate 5-6 copii dintr-o scoala internat. Merge foarte lent acest proces de dezinstitutionalizare a copiilor. Care de fapt, este parerea mea, provoaca cheltuieli foarte mari si este o cheltuiala ineficienta in aceste scoli. Patru mii de lei se cheltuie pentru un copil pe luna, ceea ce intr-o casa de copii se asigura cu 450 de lei pe luna pentru un copil, cu care aceasta familie se descurca. Cu tot greul, dar se descurca si copiilor le este cu mult mai bine intr-o casa de copii de tip familial, decat intr-o scoala internat. Daca s-ar mari chelutuielile pentru case de copii, macar pana la o mie de lei pentru un copil si nu patru mii asa cum este intr-o scoala internat, unde copilul nu are tot de ce are mai multa nevoie – de mama si de tata.
Europa Libera: Faptul ca reforma merge atat de greu se datoreaza, probabil, si faptului ca angajatii acestor institutii rezidentiale se opun. Una din temerile lor ar fi sa ramana fara serviciu. Ce se intampla cu profesorii, cu directorii internatelor in momentul in care acestea vor fi desfiintate?
Tamara Plamadeala: Asa este, chiar din discutiile cu profesori si directorii asta a si fost problema: noi ramanem fara serviciu. Dar de fapt pe ei nu-i impiedica nimeni ca sa-si creeze singuri niste case de copii, niste centre de zi pentru copii, in care sa-i educe, sa-i creasca, sa-si continue activitatea in interesul copiilor.
Europa Libera: D-na Plamadeala, reforma a fost lasata acum pe seama statului. Sunt prevezuti suficienti bani pentru ea?
Tamara Plamadeala: Sunt prevazuti, dar eu cred ca suficient niciodata in Republica Moldova nu este. Dar trebuie sa gasim solutii pentru dezinstitutionalizarea copiilor. Ceea ce am vazut eu, cum cresc copiii in aceste institutii, nu este bine si nu este in interesul lor. Pe toti oamenii politici din aceasta tara ar trebui sa-i preocupe interesul copiilor. Adica sa se vorbeasca zi de zi despre drepturile copiilor, dar nu numai. Sa fie auzita vocea copiilor. Sunt si ei oameni care pot sa-si expuna parerea, opinia. Sa fie auziti si mai multe lucruri facute in interesul lor.
