„In cautarea fericirii in perioada crizei”, se intitulează un articol care mi-a atras atenţia in cotidianul Le Monde de marți. Este vorba de o serie de cărti care au apărut recent si toate au ca temă modalităţi si recomandări de la pshihologi, sociologi şi chiar etnologi despre cum se poate rezista in vremuri de răstrişte.
Dar pot oamenii sa fie fericiti in astfel de vremuri tulburi ? Unul dintre cercetătorii citaţi, Pierre Brechon, care este autorul uneia dintre cărţile nou apărute pe tema căutării fericirii franceze, crede ca se poate. „Este un paradox, spune el. Oamenii tind sa fie mai fericiti şi in acelasi timp sentimentul că societatea in care trăiesc merge rău se accentuează... dar, spune cercetătorul, sa fim liniştiţi - fericirea personala nu are prea multe in comun cu fericirea sau bunăstarea societăţii în care trăim”.
Chistophe Andre, un psihiatru care a scris si el recent o carte despre Stările de spirit ale sufletului, este încă şi mai optimist: el spune că oamenii pot singuri sa îşi sporească gradul de fericire personală, pentru că starea de bine si de fericire nu depinde de noi si de ce am vrea noi ci, in proporţie de 50 la suta, de genele noastre şi de trecutul nostru.
Exista, desigur, si sfaturi „stiinţifice” legate de cum am putea fi mai fericiţi si o carte semnata de Stephane Osmont adună laolaltă interviurile unor specialişti in mecanismele fericirii. Ei spun ca odata ce ti-ai dat seama ce te face fericit, poţi sa cauţi sa reproduci aceleaşi momente. Ei bine, după ce a stat de vorba cu toţi aceşti specialişti, autorul volumului nu s-a lăsat prea impresionat afirmînd că, probabil, putem sa ne micşorăm gradul de suferinţa, dar nu vom putea nicicînd, sa ne „fabricam” fericirea.
„Etnologia oamenilor fericiţi”, este un alt studiu recent care caută să găsească reţeta fericirii in formele elementare de a ne provoca bucuria – vacanţe, ascultarea muzicii, timpul petrecut in familie, cu prietenii. Cum sa împaci aceste momente cu lipsa banilor si cu spaima de şomaj, volumul nu pare sa recomande.
Dar, cotidianul francez a găsit si o carte scrisa de un şomer britanic, Laureance Shorter, şi intitulată „Secretul optimistului”. El a făcut mai multe interviuri cu oameni consideraţi „fericiti”, de la un călugăr budist si pîna la arhiepiscopul din Africa de Sud, Desmond Tutu, laureat al premiului Nobel pentru pace. Si ce a înţeles din spusele lor ? Că fericirea este in mîinile noastre dar că, pentru a o obţine, trebuie sa nu ne mai luptam cu sentimentele noastre negative – precum tristeţea, deprimarea sau teama. Trebuie sa nu ne mai fie frica, pentru că, spune el, acest sentiment, odata dobîndit se autodezvoltă, adică devenim din ce in ce mai fricoşi dacă acceptam aceste sentimente negative aşa cum sînt, fără să ne mai fie teamă de ele, spune fostul şomer, acum scriitor britanic, atunci ele îsi pierd puterea negativă pe care o au asupra noastră....
Dar pot oamenii sa fie fericiti in astfel de vremuri tulburi ? Unul dintre cercetătorii citaţi, Pierre Brechon, care este autorul uneia dintre cărţile nou apărute pe tema căutării fericirii franceze, crede ca se poate. „Este un paradox, spune el. Oamenii tind sa fie mai fericiti şi in acelasi timp sentimentul că societatea in care trăiesc merge rău se accentuează... dar, spune cercetătorul, sa fim liniştiţi - fericirea personala nu are prea multe in comun cu fericirea sau bunăstarea societăţii în care trăim”.
Chistophe Andre, un psihiatru care a scris si el recent o carte despre Stările de spirit ale sufletului, este încă şi mai optimist: el spune că oamenii pot singuri sa îşi sporească gradul de fericire personală, pentru că starea de bine si de fericire nu depinde de noi si de ce am vrea noi ci, in proporţie de 50 la suta, de genele noastre şi de trecutul nostru.
Exista, desigur, si sfaturi „stiinţifice” legate de cum am putea fi mai fericiţi si o carte semnata de Stephane Osmont adună laolaltă interviurile unor specialişti in mecanismele fericirii. Ei spun ca odata ce ti-ai dat seama ce te face fericit, poţi sa cauţi sa reproduci aceleaşi momente. Ei bine, după ce a stat de vorba cu toţi aceşti specialişti, autorul volumului nu s-a lăsat prea impresionat afirmînd că, probabil, putem sa ne micşorăm gradul de suferinţa, dar nu vom putea nicicînd, sa ne „fabricam” fericirea.
„Etnologia oamenilor fericiţi”, este un alt studiu recent care caută să găsească reţeta fericirii in formele elementare de a ne provoca bucuria – vacanţe, ascultarea muzicii, timpul petrecut in familie, cu prietenii. Cum sa împaci aceste momente cu lipsa banilor si cu spaima de şomaj, volumul nu pare sa recomande.
Dar, cotidianul francez a găsit si o carte scrisa de un şomer britanic, Laureance Shorter, şi intitulată „Secretul optimistului”. El a făcut mai multe interviuri cu oameni consideraţi „fericiti”, de la un călugăr budist si pîna la arhiepiscopul din Africa de Sud, Desmond Tutu, laureat al premiului Nobel pentru pace. Si ce a înţeles din spusele lor ? Că fericirea este in mîinile noastre dar că, pentru a o obţine, trebuie sa nu ne mai luptam cu sentimentele noastre negative – precum tristeţea, deprimarea sau teama. Trebuie sa nu ne mai fie frica, pentru că, spune el, acest sentiment, odata dobîndit se autodezvoltă, adică devenim din ce in ce mai fricoşi dacă acceptam aceste sentimente negative aşa cum sînt, fără să ne mai fie teamă de ele, spune fostul şomer, acum scriitor britanic, atunci ele îsi pierd puterea negativă pe care o au asupra noastră....