O săptămână sub semnul dezvăluirilor
O săptămână sub semnul dezvăluirilor, în care personajele cheie sunt surse bine informate, citate cu grijă de presă. După atâta amar de vreme, ştim care e portretul robot al surselor care vor să-şi păstreze anonimatul. În general, sunt persoane din apropierea miniştrilor, au acces la dulapul cu schelete, poartă servieta cu documente cu care, din când în când, pac la rezbelul, să ne dezvăluie cum s-au cheltuit banii după licitaţii trucate sau inexistente.
E cazul unei surse din apropierea ministrului tineretului de la care am aflat cum s-au risipit câteva sute de mii de euro pentru a-i face fericiţi pe tineri... sau măcar pe tinerii din cele trei companii care au luat aceşti bani fără licitaţie. Dna Monica Iacob Ridzi este una dintre jucăriile politice favorite ale preşedintelui şi membru marcant PDL. Imediat după această dezvăluire, ca prin minune, aflăm că şi ministrul mediulu, domnul Nemirschi, ar fi acordat o sumă similară, fără licitaţie, unei firme publicitare, pentru a promova nişte proiecte de mediu. Sursele care vor să-şi păstreze anonimatul, au lucrat acum mai fin, pentru că dl Nemirschi, membru PSD şi om al primarului Radu Mazăre, de la Constanţa, o voce puternică şi stridentă a partidului condus de Mircea Geoană, este chemat să dea socoteală şi pentru nişte declaraţii de avere completate neglijent.
Până la proba contrarie, toate aceste presupuse acte de corupţie sunt un balet instituţional în cinstea şi spre încântarea Comisiei Europene care e pe punctul să ne mai dea o evaluare şi tocmai la capitolul justiţie ni s-a spus că mai avem mult de muncit. De aceea, ne mai putem aştepta la dezvăluiri, chiar dacă acestea sunt nişte baloane de săpun cu care se joacă sursele care vor să-şi păstreze anonimatul.
Pe de altă parte, însă, tot vorbind despre aceste firimituri financiare şi penale, sursele atât de inspirate altminteri, pierd din vedere tocmai celelalte operaţiuni care au multe zerouri în plus la coada devizelor. Pentru acestea, jurnaliştii trebuie să sape mai adânc, fără ajutorul anonimilor binevoitori, ba, uneori, chiar luaţi la ochi de lunetiştii partidelor şi de debarasorii guvernului.
Este vorba, de pildă, despre afacerile de milioane de euro care se fac sub semnul relansării turismului, unde încrengătura de interese nu trădează doar o gură flămândă ci o întreagă categorie politică bolnavă de bulimie. De asemenea, este vorba despre exproprierile pentru autostrada Cluj-Borş, unde, se pare, sumele cheltuite sunt mai lungi decât drumurile efectiv construite.
Dar cea mai zgomotoasă tumbă făcută de guvern este cea referitoare la proiectul legii salarizării unde, după negocieri de luni de zile, nervi, rufe de familie spălate în piaţa publică şi marşuri de protest, părea să se fi ajuns la un compromis care stabilea care sunt cele 15 nivele salariale şi că nivelul cel mai de jos nu va scădea. Ei bine, după ce premierul s-a jurat că aceste premise au fost păstrate în textul final al proiectului, unul dintre redactorii lui, un secretar de stat la ministerul Muncii, a afirmat spre indignarea sindicatelor că, de fapt, în proiectul final, salariul de referinţă a fost redus substanţial. Ar fi fost un efort mult prea mare pentru buget, spune şi ministrul muncii. Bugetul salarial ar fi crescut cu 70 la sută.
De unde bani? a adăugat el. Este discursul prin care legea salarizării profesorilor a intrat în istoria demagogiei româneşti. O sursă bine informată ne atrage atenţia că ministrul muncii, cel care ar trebui să scoată castanele din focul retoricii electorale, face parte din PSD. Sursa bine informată este, desigur, din PDL.
E cazul unei surse din apropierea ministrului tineretului de la care am aflat cum s-au risipit câteva sute de mii de euro pentru a-i face fericiţi pe tineri... sau măcar pe tinerii din cele trei companii care au luat aceşti bani fără licitaţie. Dna Monica Iacob Ridzi este una dintre jucăriile politice favorite ale preşedintelui şi membru marcant PDL. Imediat după această dezvăluire, ca prin minune, aflăm că şi ministrul mediulu, domnul Nemirschi, ar fi acordat o sumă similară, fără licitaţie, unei firme publicitare, pentru a promova nişte proiecte de mediu. Sursele care vor să-şi păstreze anonimatul, au lucrat acum mai fin, pentru că dl Nemirschi, membru PSD şi om al primarului Radu Mazăre, de la Constanţa, o voce puternică şi stridentă a partidului condus de Mircea Geoană, este chemat să dea socoteală şi pentru nişte declaraţii de avere completate neglijent.
Până la proba contrarie, toate aceste presupuse acte de corupţie sunt un balet instituţional în cinstea şi spre încântarea Comisiei Europene care e pe punctul să ne mai dea o evaluare şi tocmai la capitolul justiţie ni s-a spus că mai avem mult de muncit. De aceea, ne mai putem aştepta la dezvăluiri, chiar dacă acestea sunt nişte baloane de săpun cu care se joacă sursele care vor să-şi păstreze anonimatul.
Pe de altă parte, însă, tot vorbind despre aceste firimituri financiare şi penale, sursele atât de inspirate altminteri, pierd din vedere tocmai celelalte operaţiuni care au multe zerouri în plus la coada devizelor. Pentru acestea, jurnaliştii trebuie să sape mai adânc, fără ajutorul anonimilor binevoitori, ba, uneori, chiar luaţi la ochi de lunetiştii partidelor şi de debarasorii guvernului.
Este vorba, de pildă, despre afacerile de milioane de euro care se fac sub semnul relansării turismului, unde încrengătura de interese nu trădează doar o gură flămândă ci o întreagă categorie politică bolnavă de bulimie. De asemenea, este vorba despre exproprierile pentru autostrada Cluj-Borş, unde, se pare, sumele cheltuite sunt mai lungi decât drumurile efectiv construite.
Dar cea mai zgomotoasă tumbă făcută de guvern este cea referitoare la proiectul legii salarizării unde, după negocieri de luni de zile, nervi, rufe de familie spălate în piaţa publică şi marşuri de protest, părea să se fi ajuns la un compromis care stabilea care sunt cele 15 nivele salariale şi că nivelul cel mai de jos nu va scădea. Ei bine, după ce premierul s-a jurat că aceste premise au fost păstrate în textul final al proiectului, unul dintre redactorii lui, un secretar de stat la ministerul Muncii, a afirmat spre indignarea sindicatelor că, de fapt, în proiectul final, salariul de referinţă a fost redus substanţial. Ar fi fost un efort mult prea mare pentru buget, spune şi ministrul muncii. Bugetul salarial ar fi crescut cu 70 la sută.
De unde bani? a adăugat el. Este discursul prin care legea salarizării profesorilor a intrat în istoria demagogiei româneşti. O sursă bine informată ne atrage atenţia că ministrul muncii, cel care ar trebui să scoată castanele din focul retoricii electorale, face parte din PSD. Sursa bine informată este, desigur, din PDL.