Interviu cu Oleg Cristal (Asociația pentru Democrație participativă - Adept)
Elena Cioina: A existat intr-adevar o oferta de dialog, de colaborare, adresata de comunisti opozitiei?
Oleg Cristal: Noi cunoastem cu totii ca a existat intr-adevar o astfel de oferta, insa modul in care s-a facut a dus la esecul acesteia. Partidul de guvernamant a comis cateva mari greseli, indata dupa scrutinul din 5 aprilie, care au si contribuit la taierea puntilor dintre putere si opozitie. Mai intai de toate declaratia, daca ne amintim, din seara zilei de 5 aprilie, declaratie ce-i apartine presedintelui PCRM Vladimir Voronin, care a spus cu un anumit dispret ca nu va negocia cu liderii acestor trei partide care au ajuns in Parlament, ci cu fiecare deputat in parte, pentru a identifica voturile necesare pentru alegerea sefului statului. Doi. Au trecut mai multe zile dupa evenimentele tragice din 7-8 aprilie si a fost numita o comisie din partea PCRM, o comise numita de dialog, condusa nu de liderul acestei formatiuni, Vladimir Voronin, ci de o alta persoana din randurile partidului, Vladimir Turcan. Or, acest gest a fost tratat de liderii opozitiei ca o lipsa de respect fata de ei, pentru ca se negociaza intre lideri, de regula. Trei. Acest lucru s-a demonstrat cand in ultima zi, pe 3 iunie, a venit la negocieri, la negocieri chiar cu toti deputatii din opozitie, anume presedintele Parlamentului, presedinte in exercitiu al Republicii Moldova si, tot el, liderul formatiunii de guvernamant. Insa atunci, spunea liderul Aliantei Moldova Noastra, Voronin a intarziat cu 54 de zile. Deci, in cazul in care se evitau cateva greseli fatale ale puterii, dialogul era posibil si se putea de gasit un consens.
Valeriu Cater: D-le Cristal, dar credeti ca toate aceste intamplari au fost intr-adevar greseli sau poate intentii bine gandite ale partidului de guvernamant?
Oleg Cristal: Noi deja putem sa le calificam drept greseli sau intentii ascunse de a torpila negocierile si a merge in alegeri anticipate. Totul este insa deja la timpul trecut. Si trebuie sa remarcam un fapt, ca partidul aflat la putere nu are din pacate cultura dialogului si a negocierilor. Iata de ce e nevoie in societatea moldoveneasca, acum dupa ce s-a radicalizat. Dupa viitorul scrutin, din 29 iulie, cu siguranta vom avea iarasi nevoie de tratative intre formatiunea care va obtine majoritatea in Parlament si cel putin un partid sau doua dintre cele aflate in opozitie, pentru a depasi situatia de criza institutionala in care se afla Republica Moldova. Or, criza politica si institutionala se rasfrange si asupra crizei economice, care se face si mai evidentiata, cu impact negativ asupra oamenilor, asupra cetatenilor din Republica Moldova.
Elena Cioina: Dar daca comunistii si-ar fi formulat oferta de colaborare in termeni mai putini ultimativi sa zicem, credeti ca opozitia ar fi putut accepta o astfel de oferta?
Oleg Cristal: Eu cred ca opozitia a cazut in groapa pe care si-a sapata-o singura pe parcursul ultimilor patru ani. In societatea moldoveneasca s-a creat un mit asa-zis al lui 4 aprilie, cand o parte din opozitie a vorbit despre tradarea din 4 aprilie 2005 de catre un sir de formatiuni, a pedalat pe aceasta idee – ca anume ea este adevarata opozitie, iar celelalte formatiuni sunt false – si cand a ajus in 2009 exact in situatia in care era in 2005, ei foarte greu puteau, psihologic in primul rand, sa depaseasca aceasta problema, pentru ca ar fi aratat in ochii alegatorilor proprii drept tradatori. Or, politica ofera posibilitatea unor manevre mai largi. Ei sunt reprezentantii alegatorilor, trimisi in Parlament pentru a gasi solutii problemelor si nu pentru a insista asupra faptului ca nu vor sa tradeze alegatorul. Or, alegatorul nu spune expres pentru ce il trimite in Parlament, decat in speranta ca va trai mult mai bine.
Valeriu Cater: Bun, d-le Cristal, dar cine pana la urma poarta vina acestei polarizari excesive a societatii pe care o vedem azi? Opozitia care a refuzat colabrarea cu comunistii, in conditiile formulate de comunisti, sau comunistii care au proclamat ca toti cei care nu sunt cu ei sunt dusmani ai statalitatii?
Oleg Cristal: Eu cred ca as reformula un pic intrebarea. Comunistii au formulat un sir de conditii. La o negociere ambele parti formuleaza conditii. In cazul in care se doreste atingerea unui compromis, exista ideea ca cele doua parti sa se aseze la masa de tratative sub medierea Uniunii Europene, care ar fi echilibrat fortele. In aceasta situatie, conditii se puneau pe masa atat din partea puterii, cat si din partea opozitiei, bineinteles daca se dorea acest lucru. Acum, daca e sa căutam vinovatul in cele intamplate, o parte din vina o poarta bineinteles partidul care este dominant in societate si care, asa cum remarcam, are lipsa de cultura pentru dialog si neociere. Partea sa de vina o are si opozitia, care, de asemenea, a intrat in jocul propus de putere si a intrat bine in rolul acesta, ducand la antagonizarea societatii. Acum, daca prapastia intre aceste doua forte s-a facut prea mare, este foarte greu sa depasesti acest vid care se afla intre ele. Nu se exclude ca in viitorul Parlament sa apara o forta numita de centru sau centru-stanga, care sa incerce sa creeze punti intre opozitia zisa liberala si formatinea de guvernamant. Cu siguranta ca exista loc pentru negocieri si chiar un consens. La stirile din buletinul Dvs am auzit ca in capitala Libanului iarasi s-au tras focuri. E o tara destabilizata, o tara care a trecut prin razboaie civile, dar iata ca zilele acestea se incearca crearea unui guvern de conses national, in conditiile in care exista forte extremiste, forte radicale. Daca Libanul ne da exemplu ca se poate acest lucru, de ce nu s-ar putea in Republica Moldova?
Oleg Cristal: Noi cunoastem cu totii ca a existat intr-adevar o astfel de oferta, insa modul in care s-a facut a dus la esecul acesteia. Partidul de guvernamant a comis cateva mari greseli, indata dupa scrutinul din 5 aprilie, care au si contribuit la taierea puntilor dintre putere si opozitie. Mai intai de toate declaratia, daca ne amintim, din seara zilei de 5 aprilie, declaratie ce-i apartine presedintelui PCRM Vladimir Voronin, care a spus cu un anumit dispret ca nu va negocia cu liderii acestor trei partide care au ajuns in Parlament, ci cu fiecare deputat in parte, pentru a identifica voturile necesare pentru alegerea sefului statului. Doi. Au trecut mai multe zile dupa evenimentele tragice din 7-8 aprilie si a fost numita o comisie din partea PCRM, o comise numita de dialog, condusa nu de liderul acestei formatiuni, Vladimir Voronin, ci de o alta persoana din randurile partidului, Vladimir Turcan. Or, acest gest a fost tratat de liderii opozitiei ca o lipsa de respect fata de ei, pentru ca se negociaza intre lideri, de regula. Trei. Acest lucru s-a demonstrat cand in ultima zi, pe 3 iunie, a venit la negocieri, la negocieri chiar cu toti deputatii din opozitie, anume presedintele Parlamentului, presedinte in exercitiu al Republicii Moldova si, tot el, liderul formatiunii de guvernamant. Insa atunci, spunea liderul Aliantei Moldova Noastra, Voronin a intarziat cu 54 de zile. Deci, in cazul in care se evitau cateva greseli fatale ale puterii, dialogul era posibil si se putea de gasit un consens.
Valeriu Cater: D-le Cristal, dar credeti ca toate aceste intamplari au fost intr-adevar greseli sau poate intentii bine gandite ale partidului de guvernamant?
Oleg Cristal: Noi deja putem sa le calificam drept greseli sau intentii ascunse de a torpila negocierile si a merge in alegeri anticipate. Totul este insa deja la timpul trecut. Si trebuie sa remarcam un fapt, ca partidul aflat la putere nu are din pacate cultura dialogului si a negocierilor. Iata de ce e nevoie in societatea moldoveneasca, acum dupa ce s-a radicalizat. Dupa viitorul scrutin, din 29 iulie, cu siguranta vom avea iarasi nevoie de tratative intre formatiunea care va obtine majoritatea in Parlament si cel putin un partid sau doua dintre cele aflate in opozitie, pentru a depasi situatia de criza institutionala in care se afla Republica Moldova. Or, criza politica si institutionala se rasfrange si asupra crizei economice, care se face si mai evidentiata, cu impact negativ asupra oamenilor, asupra cetatenilor din Republica Moldova.
Elena Cioina: Dar daca comunistii si-ar fi formulat oferta de colaborare in termeni mai putini ultimativi sa zicem, credeti ca opozitia ar fi putut accepta o astfel de oferta?
Oleg Cristal: Eu cred ca opozitia a cazut in groapa pe care si-a sapata-o singura pe parcursul ultimilor patru ani. In societatea moldoveneasca s-a creat un mit asa-zis al lui 4 aprilie, cand o parte din opozitie a vorbit despre tradarea din 4 aprilie 2005 de catre un sir de formatiuni, a pedalat pe aceasta idee – ca anume ea este adevarata opozitie, iar celelalte formatiuni sunt false – si cand a ajus in 2009 exact in situatia in care era in 2005, ei foarte greu puteau, psihologic in primul rand, sa depaseasca aceasta problema, pentru ca ar fi aratat in ochii alegatorilor proprii drept tradatori. Or, politica ofera posibilitatea unor manevre mai largi. Ei sunt reprezentantii alegatorilor, trimisi in Parlament pentru a gasi solutii problemelor si nu pentru a insista asupra faptului ca nu vor sa tradeze alegatorul. Or, alegatorul nu spune expres pentru ce il trimite in Parlament, decat in speranta ca va trai mult mai bine.
Valeriu Cater: Bun, d-le Cristal, dar cine pana la urma poarta vina acestei polarizari excesive a societatii pe care o vedem azi? Opozitia care a refuzat colabrarea cu comunistii, in conditiile formulate de comunisti, sau comunistii care au proclamat ca toti cei care nu sunt cu ei sunt dusmani ai statalitatii?
Oleg Cristal: Eu cred ca as reformula un pic intrebarea. Comunistii au formulat un sir de conditii. La o negociere ambele parti formuleaza conditii. In cazul in care se doreste atingerea unui compromis, exista ideea ca cele doua parti sa se aseze la masa de tratative sub medierea Uniunii Europene, care ar fi echilibrat fortele. In aceasta situatie, conditii se puneau pe masa atat din partea puterii, cat si din partea opozitiei, bineinteles daca se dorea acest lucru. Acum, daca e sa căutam vinovatul in cele intamplate, o parte din vina o poarta bineinteles partidul care este dominant in societate si care, asa cum remarcam, are lipsa de cultura pentru dialog si neociere. Partea sa de vina o are si opozitia, care, de asemenea, a intrat in jocul propus de putere si a intrat bine in rolul acesta, ducand la antagonizarea societatii. Acum, daca prapastia intre aceste doua forte s-a facut prea mare, este foarte greu sa depasesti acest vid care se afla intre ele. Nu se exclude ca in viitorul Parlament sa apara o forta numita de centru sau centru-stanga, care sa incerce sa creeze punti intre opozitia zisa liberala si formatinea de guvernamant. Cu siguranta ca exista loc pentru negocieri si chiar un consens. La stirile din buletinul Dvs am auzit ca in capitala Libanului iarasi s-au tras focuri. E o tara destabilizata, o tara care a trecut prin razboaie civile, dar iata ca zilele acestea se incearca crearea unui guvern de conses national, in conditiile in care exista forte extremiste, forte radicale. Daca Libanul ne da exemplu ca se poate acest lucru, de ce nu s-ar putea in Republica Moldova?