Opoziţia trebuie să pună în oglindă promisiunile şi realizările comuniste din cei 8 ani de guvernare
Identificarea temelor campaniei electorale pentru scrutinul din 29 iulie ni se pare o problema esenţială pentru strategia principalilor actori politici. Să enumerăm câteva dintre ele. Prima temă se leagă chiar de sensul anticipatelor. Cine e de vină că abia instalat, noul parlament a trebuit să fie dizolvat, iar cetăţenii să fie chemaţi la urne în toiul concediilor de vară?
Cei mai bine plasaţi în a răspunde la această întrebare sunt comuniştii. Controlul cvasi-total asupra audiovizualului, resursele administrative pe care le utilizează fără nici o jenă permit PCRM-ului să exploateze în voie opinia publică, speculând nervozitatea şi oboseala oamenilor. Opoziţia, aşadar, ar urma să demonstreze că scrutinul din 5 aprilie a fost fraudat, tratat în dispreţul electoratului care a fost nevoit să înghită „votul” pro-comunist al persoanelor decedate şi adeziunea fantomatică a cetăţenilor plecaţi din ţară. În plus, oamenii trebuie să ştie că a dori să obţii prin şantaj şi presiuni de culise, şi nu la masa negocierilor, „votul de aur” care-ţi lipseşte înseamnă o insultă la fel de gravă faţă de alegători.
Evenimentele din 7 aprilie reprezintă cea de-a doua temă majoră a scrutinului. Pretinsul documentar, „Atac asupra Moldovei”, în care este demonizată Opoziţia, face ravagii la întrunirile din teritoriu ale PCRM. Imaginea video are impact instantaneu, acţionează puternic asupra instinctelor şi emoţiilor umane. Opoziţia nu poate contracara acest film tendenţios şi manipulator decât tot prin imagini, însoţite de comentarii limpezi şi edificatoare. Un argument-forte al aceluiaşi demers alternativ este faptul că puterea nu a reuşit să probeze acuzaţiile proferate la adresa partidelor parlamentare şi a României, împotrivindu-se constituirii unei grup de investigaţie internaţională care să cerceteze obiectiv şi imparţial violenţele din 7 aprilie.
Mai mult, nici măcar comisia PCRM nu a fost în stare să susţină prin dovezi învinuirile aberante aruncate de putere. În consecinţă, Moldova a suferit un imens prejudiciu pentru reputaţia sa externă, ratând importante finanţări din Occident.
Nu mai puţin relevante, pentru strategia Opoziţiei, pot fi imaginile video despre tortura aplicată tinerilor în penitenciare şi în comisariatele de poliţie, precum şi moartea unora dintre ei în condiţii suspecte.
Alte două teme de interes sunt criza economică, pe care guvernul comunist a ţinut-o sub preş, iar acum nu mai ştie să o gestioneze, şi, fireşte, corupţia. Dezvăluirile privind bogăţia monstruos-indecentă a clanurilor conectate cu cercurile puterii afectează ideea de dreptate şi justiţie socială pe care o nutresc moldovenii.
Mai departe. PCRM are probleme de coeziune internă – această noutate întăreşte arsenalul Opoziţiei. Marian Lupu a afirmat recent că preşedintele Voronin este o persoană autoritară şi contradictorie, care a creat enorme probleme ce au împiedicat procesul de dezvoltare a ţării per ansamblu şi procesul de integrare europeană. Când aceste lucruri le spune fostul număr doi al PCRM, „emblema sa europeană”, ele sună copleşitor.
Opoziţiei nu i-ar mai rămâne decât să pună în oglindă promisiunile şi realizările comuniste din cei 8 ani de guvernare, când s-a promis marea cu sarea, dar Moldova a ajuns cea mai săracă ţară din Europa, cu o populaţie în rapidă diminuare. Şi atunci, a devenit mai bună viaţa moldovenilor? Francheţea acestei întrebări de final va avea efect abia după ce principalele temele de campanie, pe care le-am enumerat, vor fi cu acurateţe puse în valoare.
Cei mai bine plasaţi în a răspunde la această întrebare sunt comuniştii. Controlul cvasi-total asupra audiovizualului, resursele administrative pe care le utilizează fără nici o jenă permit PCRM-ului să exploateze în voie opinia publică, speculând nervozitatea şi oboseala oamenilor. Opoziţia, aşadar, ar urma să demonstreze că scrutinul din 5 aprilie a fost fraudat, tratat în dispreţul electoratului care a fost nevoit să înghită „votul” pro-comunist al persoanelor decedate şi adeziunea fantomatică a cetăţenilor plecaţi din ţară. În plus, oamenii trebuie să ştie că a dori să obţii prin şantaj şi presiuni de culise, şi nu la masa negocierilor, „votul de aur” care-ţi lipseşte înseamnă o insultă la fel de gravă faţă de alegători.
Evenimentele din 7 aprilie reprezintă cea de-a doua temă majoră a scrutinului. Pretinsul documentar, „Atac asupra Moldovei”, în care este demonizată Opoziţia, face ravagii la întrunirile din teritoriu ale PCRM. Imaginea video are impact instantaneu, acţionează puternic asupra instinctelor şi emoţiilor umane. Opoziţia nu poate contracara acest film tendenţios şi manipulator decât tot prin imagini, însoţite de comentarii limpezi şi edificatoare. Un argument-forte al aceluiaşi demers alternativ este faptul că puterea nu a reuşit să probeze acuzaţiile proferate la adresa partidelor parlamentare şi a României, împotrivindu-se constituirii unei grup de investigaţie internaţională care să cerceteze obiectiv şi imparţial violenţele din 7 aprilie.
Mai mult, nici măcar comisia PCRM nu a fost în stare să susţină prin dovezi învinuirile aberante aruncate de putere. În consecinţă, Moldova a suferit un imens prejudiciu pentru reputaţia sa externă, ratând importante finanţări din Occident.
Nu mai puţin relevante, pentru strategia Opoziţiei, pot fi imaginile video despre tortura aplicată tinerilor în penitenciare şi în comisariatele de poliţie, precum şi moartea unora dintre ei în condiţii suspecte.
Alte două teme de interes sunt criza economică, pe care guvernul comunist a ţinut-o sub preş, iar acum nu mai ştie să o gestioneze, şi, fireşte, corupţia. Dezvăluirile privind bogăţia monstruos-indecentă a clanurilor conectate cu cercurile puterii afectează ideea de dreptate şi justiţie socială pe care o nutresc moldovenii.
Mai departe. PCRM are probleme de coeziune internă – această noutate întăreşte arsenalul Opoziţiei. Marian Lupu a afirmat recent că preşedintele Voronin este o persoană autoritară şi contradictorie, care a creat enorme probleme ce au împiedicat procesul de dezvoltare a ţării per ansamblu şi procesul de integrare europeană. Când aceste lucruri le spune fostul număr doi al PCRM, „emblema sa europeană”, ele sună copleşitor.
Opoziţiei nu i-ar mai rămâne decât să pună în oglindă promisiunile şi realizările comuniste din cei 8 ani de guvernare, când s-a promis marea cu sarea, dar Moldova a ajuns cea mai săracă ţară din Europa, cu o populaţie în rapidă diminuare. Şi atunci, a devenit mai bună viaţa moldovenilor? Francheţea acestei întrebări de final va avea efect abia după ce principalele temele de campanie, pe care le-am enumerat, vor fi cu acurateţe puse în valoare.