Cu microfonul Europei Libere prin Găgăuzia
Başkanul Găgăuziei, Mihail Formuzal a dat asigurări, că alegerile anticipate din 29 iulie nu vor fi falsificate în regiunea autonomă. El a spus că în Găgăuzia toate partidele au condiţii egale de promovare.
Corespondenta EL, Elena Moldoveanu a cautat sa afle pe cat de interesati sunt oamenii de aici sa participle la scrutinul din 29 iulie.
În satele din preajma Comratului şi în capitala regiunii autonome am simţit presiunea vizuală a afişelor electorale ale partidului de guvernămînt. Ele sunt lipite pe pilonii de pe şoseaua centrală, adică în locuri neautorizate, dacă e să ne ghidăm de buchia legii. Pe oameni se pare ca nu-i deranjează insă intervenţia cromatică, nici măcar atunci cînd le sar în ochi pîlcuri de tineri care poartă tricouri cu insemnele electorale ale PCRM.
Mai multe persoane recunosc fără ezitare că nu au decis cu cine vor vota la 29 iulie. „Nu putem fi indiferenţi, pentru că ne pasă de viitorul Moldovei.Vrem ca politicienii să fie concilianţi, să dispară fenomenele politice neclare, promisiunile deşarte. Vrem o viaţă normală”. „Platformele electorale sunt scrise şi apar doar atunci cînt partidele au nevoie de votul nostru. Viaţa pare frumoasă înaintea alegerilor, apoi totul se spulberă. Şi preţ de patru ani se uită de promisiuni”.
La Comrat stau de vorbă cu Ecaterina Moscolenco, o tînără mămică, care îmi spune că aşteaptă de la viitorii deputaţi, între altele, oficializarea limbii ruse. „Aşteptăm rezultate concrete de la viitorii guvernanţi: locuinţe tinerilor specialişti, rusa să fie a doua limbă de stat. Avem nevoie de deputaţi corecţi care să iubească poporul”.
În localitatea Svetlîi din apropierea Comratului, am întîlnit în stradă un tînăr care se numeşte Leonid. El spune că a absolvit o facultate dar nu-şi poate găsi un loc de muncă, ceea ce îl deprimă: „Deputaţii ar trebui să organizeze ceva pentru tineri, că nu în zadar am făcut studii. Promisiunile lor arată ca nişte nouraşi albi, fără barem un strop de ploaie”.
În satul Svetlîi întîlnesc două femei în vîrstă care îşi cumpăraseră de-ale gurii, însemnînd de fapt nişte pîini, că de restul e în grija lui Dumnezeu – o legumă, o cană de lapte …. Maria spune: „Şi noi aşteptăm schimbări în bine, să beneficiem de asistenţă medicală gratuită. Am dori ca viitorii deputaţi să fie tineri, cărora să le pese de oameni”, iar Sonea adaugă: „Spuneţi-ne vă rog pe cine să votăm, că noi nu ştim. Data trecută ne-au spus să îi votăm pe comunişti, acum nimeni nu se spune nimic”.
Cum partidul de guvernămînt tratează Găgăuzia ca pe o hîrtie de turnesol, înţeleg de ce presiunea electorală depăşeşte mult presiunea atmosferică şi devine mai sufocantă decît arşiţa.
Corespondenta EL, Elena Moldoveanu a cautat sa afle pe cat de interesati sunt oamenii de aici sa participle la scrutinul din 29 iulie.
În satele din preajma Comratului şi în capitala regiunii autonome am simţit presiunea vizuală a afişelor electorale ale partidului de guvernămînt. Ele sunt lipite pe pilonii de pe şoseaua centrală, adică în locuri neautorizate, dacă e să ne ghidăm de buchia legii. Pe oameni se pare ca nu-i deranjează insă intervenţia cromatică, nici măcar atunci cînd le sar în ochi pîlcuri de tineri care poartă tricouri cu insemnele electorale ale PCRM.
Mai multe persoane recunosc fără ezitare că nu au decis cu cine vor vota la 29 iulie. „Nu putem fi indiferenţi, pentru că ne pasă de viitorul Moldovei.Vrem ca politicienii să fie concilianţi, să dispară fenomenele politice neclare, promisiunile deşarte. Vrem o viaţă normală”. „Platformele electorale sunt scrise şi apar doar atunci cînt partidele au nevoie de votul nostru. Viaţa pare frumoasă înaintea alegerilor, apoi totul se spulberă. Şi preţ de patru ani se uită de promisiuni”.
La Comrat stau de vorbă cu Ecaterina Moscolenco, o tînără mămică, care îmi spune că aşteaptă de la viitorii deputaţi, între altele, oficializarea limbii ruse. „Aşteptăm rezultate concrete de la viitorii guvernanţi: locuinţe tinerilor specialişti, rusa să fie a doua limbă de stat. Avem nevoie de deputaţi corecţi care să iubească poporul”.
În localitatea Svetlîi din apropierea Comratului, am întîlnit în stradă un tînăr care se numeşte Leonid. El spune că a absolvit o facultate dar nu-şi poate găsi un loc de muncă, ceea ce îl deprimă: „Deputaţii ar trebui să organizeze ceva pentru tineri, că nu în zadar am făcut studii. Promisiunile lor arată ca nişte nouraşi albi, fără barem un strop de ploaie”.
În satul Svetlîi întîlnesc două femei în vîrstă care îşi cumpăraseră de-ale gurii, însemnînd de fapt nişte pîini, că de restul e în grija lui Dumnezeu – o legumă, o cană de lapte …. Maria spune: „Şi noi aşteptăm schimbări în bine, să beneficiem de asistenţă medicală gratuită. Am dori ca viitorii deputaţi să fie tineri, cărora să le pese de oameni”, iar Sonea adaugă: „Spuneţi-ne vă rog pe cine să votăm, că noi nu ştim. Data trecută ne-au spus să îi votăm pe comunişti, acum nimeni nu se spune nimic”.
Cum partidul de guvernămînt tratează Găgăuzia ca pe o hîrtie de turnesol, înţeleg de ce presiunea electorală depăşeşte mult presiunea atmosferică şi devine mai sufocantă decît arşiţa.