Pentru că laitmotivul dominant al campaniei electorale e unul aproape ca la Tolstoi – Război şi pace, de fiecare dată cînd stau de vorbă cu oamenii din sate despre alegeri, caut să înţeleg cum i-au marcat evenimentele din 7 aprilie şi cui dau dreptate - afişelor şi spoturilor editate de partidul de guvernămînt sau dimpotrivă au mai multă încredere în ceea ce spune opozitia.
Iata parerile unor locuitori ai satului Bulboaca, Anenii Noi: „de politica asta suntem sătui pînă în gît, că nu-i dreptate de fel. E minciuna. Comuniştii au fost de vină că doar ei erau la putere cînd tinerii au fost bătuţi. Este greu de aflat adevărul. Va depinde de alegerile care vor fi pe 29 iulie.”
Într-un sat învecinat, pe traseul Chişinău – Bender, discut cu cîteva femei care au scos de vinzare fructe si legume cultivate pe linga casa: „chiar arătau la televizor cum au fost bătuţi tinerii de către poliţişti. Iar pe Valeriu Boboc l-au ucis. La televizor au arătat că PL aţîţa tineretul. Banu, PL liniştea tineretul. Din partea comuniltilor tot a fost. Poliţia unde era? Nu-i aşa de uşor să urci pe acoperişul Parlamentului şi Preşedinţiei. Rămîn încă foarte multe neclarităţi. Lumea şi-a schimbat părerea, chiar sunt mulţi. Mă uit la noi în sat, cei care au votat pe 5 aprilie comuniştii, acum spun că nu îi vor mai vota.”
În autonomia găgăuză, cei mai mulţi oameni îmi spun că şi-au format o părere despre ziua 7 aprilie din ceea ce s-a spus despre acele evenimente la televizor. În discursurile interlocutorilor mei recunosc sintagme şi pasaje auzite la posturi de televiziune considerate loiale puterii. O femeie din Comrat îmi spune cu supărare că partidele de opoziţie nu luptă pentru simpatiile găgăuzilor, dovadă fiind faptul că nu au avut grijă să prezinte viziunea lor asupra evenimentelor de pe 7 aprilie.
Ajunsă ieri la Parcani, un sat aflat sub jurisdicţia Tiraspolului, am întrebat de mai mulţi oameni ce cunosc ei despre evenimentele de dupa alegerile din aprilie. Svetlana, în vîrstă de 55 de ani mi-a spus: „cunosc cîte ceva din auzite, dar nu prea multe. Ştiu că tinerii au fost torturaţi de poliţie, pentru că au considerat că alegerile nu au fost corecte.” O studentă de19 ani zice: „deocamdată nu pricep ce s-a întîmplat la Chişinău, cine e comunist, care e liberal. Nu am înţeles cine a dat foc la Parlament. Am înţeles doar că tinerii au vrut să îl dea jos pe Voronin”.
Ludmila, preşedinta unui ONG: „nu cred că elevii şi studenţii au putut să intre în sediile Parlamentului şi Preşedinţiei şi să dea foc. Acolo nu ai cum să ajungi, fără să fii verificat minuţios. Bunăoară eu ca să ajung acum la Varniţa, trebuie să prezind actele de trei ori. Cred că vandalizarea Parlamentului modovenesc a fost un show pregătit de cineva.”
Iata parerile unor locuitori ai satului Bulboaca, Anenii Noi: „de politica asta suntem sătui pînă în gît, că nu-i dreptate de fel. E minciuna. Comuniştii au fost de vină că doar ei erau la putere cînd tinerii au fost bătuţi. Este greu de aflat adevărul. Va depinde de alegerile care vor fi pe 29 iulie.”
Într-un sat învecinat, pe traseul Chişinău – Bender, discut cu cîteva femei care au scos de vinzare fructe si legume cultivate pe linga casa: „chiar arătau la televizor cum au fost bătuţi tinerii de către poliţişti. Iar pe Valeriu Boboc l-au ucis. La televizor au arătat că PL aţîţa tineretul. Banu, PL liniştea tineretul. Din partea comuniltilor tot a fost. Poliţia unde era? Nu-i aşa de uşor să urci pe acoperişul Parlamentului şi Preşedinţiei. Rămîn încă foarte multe neclarităţi. Lumea şi-a schimbat părerea, chiar sunt mulţi. Mă uit la noi în sat, cei care au votat pe 5 aprilie comuniştii, acum spun că nu îi vor mai vota.”
În autonomia găgăuză, cei mai mulţi oameni îmi spun că şi-au format o părere despre ziua 7 aprilie din ceea ce s-a spus despre acele evenimente la televizor. În discursurile interlocutorilor mei recunosc sintagme şi pasaje auzite la posturi de televiziune considerate loiale puterii. O femeie din Comrat îmi spune cu supărare că partidele de opoziţie nu luptă pentru simpatiile găgăuzilor, dovadă fiind faptul că nu au avut grijă să prezinte viziunea lor asupra evenimentelor de pe 7 aprilie.
Ajunsă ieri la Parcani, un sat aflat sub jurisdicţia Tiraspolului, am întrebat de mai mulţi oameni ce cunosc ei despre evenimentele de dupa alegerile din aprilie. Svetlana, în vîrstă de 55 de ani mi-a spus: „cunosc cîte ceva din auzite, dar nu prea multe. Ştiu că tinerii au fost torturaţi de poliţie, pentru că au considerat că alegerile nu au fost corecte.” O studentă de19 ani zice: „deocamdată nu pricep ce s-a întîmplat la Chişinău, cine e comunist, care e liberal. Nu am înţeles cine a dat foc la Parlament. Am înţeles doar că tinerii au vrut să îl dea jos pe Voronin”.
Ludmila, preşedinta unui ONG: „nu cred că elevii şi studenţii au putut să intre în sediile Parlamentului şi Preşedinţiei şi să dea foc. Acolo nu ai cum să ajungi, fără să fii verificat minuţios. Bunăoară eu ca să ajung acum la Varniţa, trebuie să prezind actele de trei ori. Cred că vandalizarea Parlamentului modovenesc a fost un show pregătit de cineva.”
