Nu e democraţie în Moldova, că altfel se dădeau pensii normale
Slobodca e un sat din raionul Edineţ in care au ramas doar pensionari - 45 la numar, care nu mai au nevoie nici de scoala si nici de gradinita. Dar pentru ca nu au nici primarie localnicii trebuie să facă un drum de şase km, dus-întors, pînă în satul vecin atunci cind au de scos un certificat. Acolo este si sectia de votare unde vor trebui sa mearga pe 29 iulie. Pina atunci isi fac socoteli cu cine sa voteze.
Iata ce spune Ierofim Şekitin: ”Nu e democraţie în Moldova, că altfel se dădeau pensii normale şi nu se cheltuiau aiurea milioane de lei din buget. Deja primim pensiile cu întîrziere şi partidul de guvernămînt nu se jenează să ne ceară votul. Vom sta cu ochii pe partidele care vor învinge, că dacă le lăsăm de capul lor, ne vor nimici.”
Maria Ţib este si mai categorica: ”Moldova este o ţară mică şi săracă, cu un guvern incapabil. Tinerii au nevoie de schimbări radicale. Ei au nevoie de altceva“. Ca să lege tei de curmei, cum spun pensionarii din Slobodca, ei se vad nevoiţi să vîndă verdeţuri, legume şi fructe cultivate in gradinile lor la piaţa din centrul raional.
Si pensionari din oraşul Bălţi, mi s-au plins ca fara venituri suplimentare la pensie nu ar reusi sa supravietuiasca. Doamna Zinaida, care face comert ambulant, spune ca abia de cîştiga zilnic maxim cinci lei, adică exact de o pîine si jumatate: „Preşedintele Voronin ar trebui să facă rost de bani ca să nu ne obijduiască. În alte ţări pensionarii sunt trataţi normal. Bunăoară eu am trei surori în Ucraina. Faţă de ele, sunt cea mai săracă”.
Un alt pensionar din Bălţi, Valentin Statnîi se declara convins ca guvernarea ineficienta la adus sub pragul sărăciei: „Guvernanţii noştri spun numai braşoave. Avem nevoie de o altă conducere pentru că Partidul Comuniştilor nu ne-a dat pensiile şi locurile de muncă promise”.
La azilul din satul Căpreşti, raionul Floreşti, am cunoscut-o pe mătuşa Tamara, care a găsit aici adăpost cu opt ani în urmă. Îşi împarte pensia de 680 de lei cu azilul. Femeia se arată mulţumită că are condiţii normale la cămin, ce-i drept din donaţiile oferite de o ţară europeană, care a reconstruit azilul aproape din temelie: „Dacă nu era Olanda ne prăpădeam”. Femeia crede că pe 29 iulie pensionarii ar trebui, totuşi, să voteze pentru viitorul tinerilor şi nu pentru cei care se lauda ca au marit pensii: „D'apoi trebuie să fie ca lumea în ţara asta. Cum aşa să trăim tulburi?Toată viaţa? Mie mi-e totuna, cu cine vom fi, dar tineretul dacă o vrea…Tineretul acum nu-i fricos cum era înainte. Tineretul se duce la capătul lumii numai să trăiească”.
Iata ce spune Ierofim Şekitin: ”Nu e democraţie în Moldova, că altfel se dădeau pensii normale şi nu se cheltuiau aiurea milioane de lei din buget. Deja primim pensiile cu întîrziere şi partidul de guvernămînt nu se jenează să ne ceară votul. Vom sta cu ochii pe partidele care vor învinge, că dacă le lăsăm de capul lor, ne vor nimici.”
Maria Ţib este si mai categorica: ”Moldova este o ţară mică şi săracă, cu un guvern incapabil. Tinerii au nevoie de schimbări radicale. Ei au nevoie de altceva“. Ca să lege tei de curmei, cum spun pensionarii din Slobodca, ei se vad nevoiţi să vîndă verdeţuri, legume şi fructe cultivate in gradinile lor la piaţa din centrul raional.
Si pensionari din oraşul Bălţi, mi s-au plins ca fara venituri suplimentare la pensie nu ar reusi sa supravietuiasca. Doamna Zinaida, care face comert ambulant, spune ca abia de cîştiga zilnic maxim cinci lei, adică exact de o pîine si jumatate: „Preşedintele Voronin ar trebui să facă rost de bani ca să nu ne obijduiască. În alte ţări pensionarii sunt trataţi normal. Bunăoară eu am trei surori în Ucraina. Faţă de ele, sunt cea mai săracă”.
Un alt pensionar din Bălţi, Valentin Statnîi se declara convins ca guvernarea ineficienta la adus sub pragul sărăciei: „Guvernanţii noştri spun numai braşoave. Avem nevoie de o altă conducere pentru că Partidul Comuniştilor nu ne-a dat pensiile şi locurile de muncă promise”.
La azilul din satul Căpreşti, raionul Floreşti, am cunoscut-o pe mătuşa Tamara, care a găsit aici adăpost cu opt ani în urmă. Îşi împarte pensia de 680 de lei cu azilul. Femeia se arată mulţumită că are condiţii normale la cămin, ce-i drept din donaţiile oferite de o ţară europeană, care a reconstruit azilul aproape din temelie: „Dacă nu era Olanda ne prăpădeam”. Femeia crede că pe 29 iulie pensionarii ar trebui, totuşi, să voteze pentru viitorul tinerilor şi nu pentru cei care se lauda ca au marit pensii: „D'apoi trebuie să fie ca lumea în ţara asta. Cum aşa să trăim tulburi?Toată viaţa? Mie mi-e totuna, cu cine vom fi, dar tineretul dacă o vrea…Tineretul acum nu-i fricos cum era înainte. Tineretul se duce la capătul lumii numai să trăiească”.