Din 1945 încoace, luna august începe cu evocarea Ţării Soarelui-Răsare; musai aşadar să-mi dirijez lecturile spre colecţia „Nipponica” a editurii Humanitas, unde a văzut lumina tiparului, în 2008, Sabia de bambus şi alte povestiri cu samurai, de Shuhei Fujisawa.
Your browser doesn’t support HTML5
"Sabia de bambus" de Shuhei FUJISAWA,
Cele opt povestiri ale lui Shuhei Fujisawa – unul dintre marii autorii japonezi de ficţiune istorică, ale cărui scrieri au apărut în milioane de exemplare şi stau la baza unor ecranizări de succes – surprind Japonia începutului de secol XVII, cînd, odată cu instaurarea păcii, luptele dintre clanuri se întorc în rivalităţi cumplite în sînul aceleiaşi familii.
Însuşi titlul, cu două tăişuri, aş zice, Sabia de bambus, sugerează pe de-o parte caracterul războinic al epocii, dar şi... sapa de lemn la care ajung samuraii de rînd, acum în căutarea unui stăpîn sau a unui loc de muncă. Or, măiestria de caligraf a nuvelistului nipon tocmai constă în surprinderea micilor detalii, aparent nesemnificative, dar cu bătaie lungă în economia naraţiunii. Astfel, atunci cînd preafrumoasa nevastă a ronin-lui Tanjuro îi repetă soţului ce i-a spus hangiul, şi anume că „dacă n-avem bani cu ce să plătim, n-am decît să-mi vînd trupul”, acesta i-o retează, scurt: „Mîine îmi vînd sabia”.
Doar că, peste nici patru pagini, acelaşi Tanjuro este trimis să se lupte, pentru a-i lua locul, cu un funcţionar de care administraţia ţinutului vrea să se descotorosească. Surpiză: acesta e gata să scape prin fugă, nu înainte de a sta la taclale cu ronin-ul nostru, de la care află că „...nu mi-a mai rămas decît sabia asta de bambus”. „ – În cazul acesta, situaţia se schimbă complet, zise Yogo sărind în picioare, cu mîna pe sabia din teacă.”
Chiar dacă iese învingător din confruntare, ronin-ul lasă să-i scape: „Tristă mai e viaţa de samurai!”; or, celelalte şapte povestiri nu fac decît să amplifice acest oftat din rărunchi.
