Guvernul a înfrânt, din nou, politicile şi principiile Fondului Monetar Internaţional
Guvernul a înfrânt, din nou, politicile şi principiile Fondului Monetar Internaţional care a acceptat, după câteva întâlniri la nivel înalt, ca banii din tranşa a doua de împrumut, adică cinci miliarde de euro, să fie folosiţi pentru plata salariilor şi a pensiilor din sistemul de stat. Viceguvernatorul Băncii Naţionale a României Cristian Popa spunea enigmatic că suntem nişte pionieri, adică deschizători de drumuri, în relaţia cu Fondul monetar în vreme ce şeful său, Mugur Isărescu, afirma că banii vor fi depozitaţi tot la Banca Naţională, devenită portofelul ministerului finanţelor care va vinde valuta către BNR şi va lua lei.
Este o deturnare de fonduri acceptată de FMI iar inovaţia României ar putea servi de lecţie de actorie politică ţărilor baltice, de pildă, care fac echilibristică pe buza falimentului tocmai pentru că sunt în incapacitate de plată. Aşadar, un împrumut mare din care aproape toată lumea câştigă. Chiar şi marele perdant de săptămâna trecută, sectorul bugetar despre care se vorbea că va trebui să facă zeci sau chiar sute de mii de concedieri pentru a reduce cheltuielile salariale mult umflate în prima parte a anului.
Guvernul promitea să-şi pună o curea cu 20 la sută mai puţine găuri. Dar mâna de fier care trebuia să taie în carne vie a ruginit de atâtea lacrimi. S-a ajuns astfel la o listă de 3000 de oameni radiaţi de pe ştatele de plată bugetare. Nu punem la socoteală, deocamdată, cei 20 de mii de salariaţi pe care ministerul educaţiei vrea să-i scoată pe linie moartă. Negocierile minister-sindicate pe marginea noilor legi ale educaţiei au produs o hemoragie de declaraţii contradictorii şi perspectiva încă unui an de haos în învăţământ. Oricum, pare-se că şi lista concedierilor din educaţie scade pe măsură ce temperatura negocierilor creşte.
Însă, când e vorba despre atâtea miliarde de euro, cineva trebuie să piardă. O altă socoteală, de data asta bazată pe cifrele Institutului de Statistică spune că, după aproape un an de criză, din sectorul privat au fost concediaţi de o sută de ori mai mulţi oameni, adică 200 de mii. Împrumutul de la FMI susţine la limita supravieţuirii un aparat funcţionăresc supradimensionat, cel mai mare vărsător de sânge bugetar nevinovat, în detrimentul sectorul privat, cel mai mare contribuabil bugetar.
Întreţine, aşadar, o fantasmă de stânga cu finanţele unui guvern care se declară de centru-dreapta. Deşi torturat psihologic de ameninţările cu restructurarea, desfiinţarea şi concedierea, angajatul la stat are cel mai stabil şi bine plătit job. Mereu va cădea într-o plasă de siguranţă care-i va pune mereu pe masă o pâine sigură, chiar dacă neagră. Căci vorba nimic nu e mai etern decât provizoratul a fost inventată într-un birou de la stat. În schimb, sectorul privat care a susţinut creşterea economică a anilor trecuţi este expus în prima linie a frontului, fără nicio investiţie, finanţare, credite sau pachete de ajutor, pe principiul ce nu te-omoară te-ntăreşte.
Sensul noilor cheltuieli din bani de împrumut este de a da viaţă şi speranţe deşertului economic acum, în perioada dinainte de alegerile prezidenţiale. Pensionarii şi bugetarii, arme electorale de temut, pot fi siguri, până la alegeri, că o vor duce ca în filme unde nimeni nu păţeşte nimic. Pentru că viaţa cea adevărată va începe după.
Este o deturnare de fonduri acceptată de FMI iar inovaţia României ar putea servi de lecţie de actorie politică ţărilor baltice, de pildă, care fac echilibristică pe buza falimentului tocmai pentru că sunt în incapacitate de plată. Aşadar, un împrumut mare din care aproape toată lumea câştigă. Chiar şi marele perdant de săptămâna trecută, sectorul bugetar despre care se vorbea că va trebui să facă zeci sau chiar sute de mii de concedieri pentru a reduce cheltuielile salariale mult umflate în prima parte a anului.
Guvernul promitea să-şi pună o curea cu 20 la sută mai puţine găuri. Dar mâna de fier care trebuia să taie în carne vie a ruginit de atâtea lacrimi. S-a ajuns astfel la o listă de 3000 de oameni radiaţi de pe ştatele de plată bugetare. Nu punem la socoteală, deocamdată, cei 20 de mii de salariaţi pe care ministerul educaţiei vrea să-i scoată pe linie moartă. Negocierile minister-sindicate pe marginea noilor legi ale educaţiei au produs o hemoragie de declaraţii contradictorii şi perspectiva încă unui an de haos în învăţământ. Oricum, pare-se că şi lista concedierilor din educaţie scade pe măsură ce temperatura negocierilor creşte.
Însă, când e vorba despre atâtea miliarde de euro, cineva trebuie să piardă. O altă socoteală, de data asta bazată pe cifrele Institutului de Statistică spune că, după aproape un an de criză, din sectorul privat au fost concediaţi de o sută de ori mai mulţi oameni, adică 200 de mii. Împrumutul de la FMI susţine la limita supravieţuirii un aparat funcţionăresc supradimensionat, cel mai mare vărsător de sânge bugetar nevinovat, în detrimentul sectorul privat, cel mai mare contribuabil bugetar.
Întreţine, aşadar, o fantasmă de stânga cu finanţele unui guvern care se declară de centru-dreapta. Deşi torturat psihologic de ameninţările cu restructurarea, desfiinţarea şi concedierea, angajatul la stat are cel mai stabil şi bine plătit job. Mereu va cădea într-o plasă de siguranţă care-i va pune mereu pe masă o pâine sigură, chiar dacă neagră. Căci vorba nimic nu e mai etern decât provizoratul a fost inventată într-un birou de la stat. În schimb, sectorul privat care a susţinut creşterea economică a anilor trecuţi este expus în prima linie a frontului, fără nicio investiţie, finanţare, credite sau pachete de ajutor, pe principiul ce nu te-omoară te-ntăreşte.
Sensul noilor cheltuieli din bani de împrumut este de a da viaţă şi speranţe deşertului economic acum, în perioada dinainte de alegerile prezidenţiale. Pensionarii şi bugetarii, arme electorale de temut, pot fi siguri, până la alegeri, că o vor duce ca în filme unde nimeni nu păţeşte nimic. Pentru că viaţa cea adevărată va începe după.