Sub ochii unui blogger, Vitalie Sprînceană
Preşedintele, Vladimir Voronin a plecat în această dimineaţă la Soci, unde tot astăzi va avea o întrevedere cu preşedintele rus, Dmitrii Medvedev. Avînd în vedere că nici serviciul de presă al Kremlinul şi nici cel al preşedinţiei de la Chişinău nu au făcut public scopul acestei întrevederi, analiştii politici înaintează mai multe versiuni, cea mai plauzibilă, după părerea multora dintre ei, fiind aceea că liderul partidului comuniştilor ar avea nevoie de sprijinul Kremlinului pentru a-şi consolida poziţia, înainte de negocierile cu cele 4 formaţiuni de opoziţie din coaliţia de guvernare din Republica Moldova. Cel mai interesat de această întrevedere este, cu siguranţă, dl Voronin, a declarat postului nostru de radio analistul politic Vladimir Soloviov de la publicaţia Kommersant din Moscova: „Pentru el este important să demonstreze ca este susţinut de Rusia şi că este tratat la cel mai înalt nivel. Este o vizita de imagine. A spus Soloviov, în timp ce editorialistul Petru Bogatu de la Jurnal de Chişinău crede că întîlnirea Voronin-Medvedev ar avea scopul să „intindă” nervii democraţilor, pentru că Rusia nu poate să-i ofere lui Voronin nimic mai mult decat susţinere psihologică. Iar Vsevolod Ciornei de la Moldova Suverană şi Săptămîna, presupune că scopul întrevederii lui Voronin cu Medvedev poate fi unul multiplu: „Poate fi o vizita de curtoazie, poate fi o vizita de ramas bun in calitate de presedinte, poate fi o vizita strategica vizând niste planuri de actiuni, spune Vsevolod Ciornei.
Noi vom discuta pe marginea acestui subiect cu blogherul Vitalie Sprînceană.
Elena Cioina: Vitalie, tu ce crezi la ce-i mai serveşte preşedintelui Voronin această întâlnire, după alegeri?
Vitalie Sprînceană: Înclin să cred totuşi că această vizită este cu sens, chiar cu un dublu sens. Pe de o parte, după mine, un scop major pe care îl urmăreşte preşedintele la întâlnirea cu preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitrii Medvedev, ar fi negocierea unei strategii a Partidului Comuniştilor la viitoarele alegeri în Parlamentul Moldovei pentru preşedintele ţării. O a doua dimensiune, mult mai importantă mi se pare mie, este oferirea unor garanţii post-electorale blocului etnic, or aceasta este o realitate curentă. Mai ales la ultimele alegeri din 2009, citeam pe internet - un blogger a făcut o analiză a distribuţiei votului etnic şi cifrele erau îngrijorătoare pentru PCRM, dar indicau o tendinţă clară de polarizare a societăţii pe paliere sau pe filiere entice. În aprilie 2009 – 70 la sută dintre minoritari au votat PCRM, în iulie - 80 la sută, în timp ce trendul pentru populaţia majoritară a fost 47 la sută.
Valeriu Caţer: Vitalie, crezi că anume minoritarii îl determină pe Vladimir Voronin să meargă să ceară bani de la Moscova, cum o făceau altădată domnitorii moldoveni care mergeau la Istanbul?
Vitalie Sprînceană: Nu ştiu dacă sunt de acord cu formularea, dar cu idea exprimată sunt aproximativ de acord, în sensul în care votul etnic, exploatat foarte intens mai ales după evenimentele din 7 aprilie, când PCRM a făcut uz de o retorică naţionalistă chiar, învinuind, cunoaşteţi acele învinuiri aduse României, arborarea drapelului României, apoi a exploatat sentimentele duşmănoase a unei părţi a minorităţii ruse, faţă de o eventuală aderare a Moldovei la NATO, trezită iată acum câteva zile de declaraţiile precipitate poate, ale unui membru al Alianţei pentru Integrare Europeană deci, după mine, votul etnic ar putea fi filiera pe care o vor exploata comuniştii în următorii 4 ani şi deci vizita lui Voronin ar fi o pregătire pentru viitoarele alegeri parlamentare anticipate sau regulate.
Elena Cioina: Vitalie, este Moscova într-adevăr un factor atât de important în politica moldovenească sau îi acordă prea multă atenţie politicienii moldoveni?
Vitalie Sprînceană: Deci bănuiesc, presupun, intenţionez şi cred că importanţa Moscovei în relaţiile şi în scena politică din R. Moldova depinde exclusiv de succesul Alianţei pentru Integrare Europeană. Într-un fel această alianţă constituită ad-hoc după victoria opoziţiei la alegerile din iulie 2009, ar putea anihila acest factor printr-o serie de factori. În primul rând performanţe economice în aşa fel încât presupuse ajutoare de jumătate de miliard să nu mai influienţeze viaţa politică, dar şi prin orientarea unor politici mai spre vest, deci totul se află în mânile opoziţiei acum şi de ea depinde dacă acest factor va avea o pondere sau va fi doar unul pur retoric.
Valeriu Caţer: Vitalie, dar din ceea ce spuneai tu un pic mai devreme, reiese că Partidul Comuniştilor s-ar putea transforma la un moment dat într-un partid etnic, nu îţi pare că e totuşi, din punctul tău propriu de vedere nu ar fi o strategie cam păguboasă?
Vitalie Sprînceană: Probabil din paliera de opţiuni pe care o are PCRM la moment mi se pare strategia cea mai bună dintre cele păguboase, or neavând reuşite economice palpabile, care ar motiva populaţia să voteze comuniştii, neavând alte achiziţii fundamentale, fie pe filiera transnistreană, atât de des invocată, deci Partidul Comunist nu mai are alt atu decât acest vot etnic, cât de şchiop nu ar fi el. Ceea ce ar menţine cumva sau ar oferi nişte garanţii de menţinere a puterii, altfel nu are nicio şansă cred.
Elena Cioina: Cum îţi pare, va ajunge Moldova vreodată în general să trateze cu demnitate politica sa externă în relaţia nu doar cu Rusia dar şi cu Occidentul şi cu Statele Unite şi cu oricare altă ţară?
Vitalie Sprînceană: Deci eu cred că asta e o problemă internă a Moldovei şi depinde de capacitatea guvernanţilor noştri de orice culoare de a-şi formula clar strategiile, scopurile, pritorităţile. Aceste oscilaţii în politica externă, or fluctuaţii de la declaraţii pro-europene la anti-NATO, deci ele depind mai degrabă de contextul intern decât de cel intern, şi deci eventual depinde de factorii interni.
Valeriu Caţer: Părerea ta, nu-ţi pare că poate frica cu care politicienii moldoveni, diplomaţia moldoveană tratează relaţia cu o parte sau cu cealaltă. Frica care determină aceste oscilaţii între Est şi Vest, ar trebui depăşită poate la un moment dat. De ce le este frică în general moldovenilor?
Vitalie Sprînceană: Le e frică probabil de propria ineficienţă ca politicieni şi de aceea sprijinul imagistic acordat, fie de un bloc, fie de altul, fie de Statele Unite, fie de NATO, fie de Rusia, contează atît de mult. Dacă ar fi susţinuţi de nişte succese interne, bănuiesc că ponderea acestor ajutoare imagistice ar fi mult mai mică, şi în consecinţă şi despre factorul rus nu s-ar vorbi atâta cât se vorbeşte. În general se merge la Moscova pentru sprijn, se merge la Uniunea Europeană, – deci vizite imagistice după cum aţi pomenit mai devreme.
Valeriu Caţer: Revenind la plecarea lui Vladimir Voronin la Soci unde se va întâlni cu Dmitrii Medvedev, crezi că-i va servi la ceva înainte de prima şedinţă a Parlamentului. Va reuşi să intimideze asta într-un fel sau altul Alianţa? Un sprijin cel puţin formal acodat prin această vizită comuniştilor?
Vitalie Sprînceană: Eu nu ştiu care a fost programul de acţiuni şi vizite a membrii Alianţei pentru Integrare Europeană. La un moment dat s-a vehiculat în presă că cineva dintre ei ar fi fost la Moscova. În măsura în care Vladimir Voronin va putea prezenta eventual un certificat simbolic de sprijin a Rusiei, bănuiesc că ar putea intimida cumva viitoarele acţiuni ale Alianţei pentru convocarea unui referendum cu privire la aderarea la NATO, deci unul dintre pilonii Alianţei. În măsura în care, diseară, mâine, când vor apărea, sau când se va sfârşi această vizită şi în măsura în care Voronin va obţine un sprijin clar, s-ar putea să-i intimideze. Altfel, dacă rezultatele vizitei vor fi confuze, neclare şi se vor rezuma doar la strângeri de mână, bănuiesc că va trece şi această vizită în rândul o bizarerie în plus.
Noi vom discuta pe marginea acestui subiect cu blogherul Vitalie Sprînceană.
Elena Cioina: Vitalie, tu ce crezi la ce-i mai serveşte preşedintelui Voronin această întâlnire, după alegeri?
Vitalie Sprînceană: Înclin să cred totuşi că această vizită este cu sens, chiar cu un dublu sens. Pe de o parte, după mine, un scop major pe care îl urmăreşte preşedintele la întâlnirea cu preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitrii Medvedev, ar fi negocierea unei strategii a Partidului Comuniştilor la viitoarele alegeri în Parlamentul Moldovei pentru preşedintele ţării. O a doua dimensiune, mult mai importantă mi se pare mie, este oferirea unor garanţii post-electorale blocului etnic, or aceasta este o realitate curentă. Mai ales la ultimele alegeri din 2009, citeam pe internet - un blogger a făcut o analiză a distribuţiei votului etnic şi cifrele erau îngrijorătoare pentru PCRM, dar indicau o tendinţă clară de polarizare a societăţii pe paliere sau pe filiere entice. În aprilie 2009 – 70 la sută dintre minoritari au votat PCRM, în iulie - 80 la sută, în timp ce trendul pentru populaţia majoritară a fost 47 la sută.
Valeriu Caţer: Vitalie, crezi că anume minoritarii îl determină pe Vladimir Voronin să meargă să ceară bani de la Moscova, cum o făceau altădată domnitorii moldoveni care mergeau la Istanbul?
Vitalie Sprînceană: Nu ştiu dacă sunt de acord cu formularea, dar cu idea exprimată sunt aproximativ de acord, în sensul în care votul etnic, exploatat foarte intens mai ales după evenimentele din 7 aprilie, când PCRM a făcut uz de o retorică naţionalistă chiar, învinuind, cunoaşteţi acele învinuiri aduse României, arborarea drapelului României, apoi a exploatat sentimentele duşmănoase a unei părţi a minorităţii ruse, faţă de o eventuală aderare a Moldovei la NATO, trezită iată acum câteva zile de declaraţiile precipitate poate, ale unui membru al Alianţei pentru Integrare Europeană deci, după mine, votul etnic ar putea fi filiera pe care o vor exploata comuniştii în următorii 4 ani şi deci vizita lui Voronin ar fi o pregătire pentru viitoarele alegeri parlamentare anticipate sau regulate.
Elena Cioina: Vitalie, este Moscova într-adevăr un factor atât de important în politica moldovenească sau îi acordă prea multă atenţie politicienii moldoveni?
Vitalie Sprînceană: Deci bănuiesc, presupun, intenţionez şi cred că importanţa Moscovei în relaţiile şi în scena politică din R. Moldova depinde exclusiv de succesul Alianţei pentru Integrare Europeană. Într-un fel această alianţă constituită ad-hoc după victoria opoziţiei la alegerile din iulie 2009, ar putea anihila acest factor printr-o serie de factori. În primul rând performanţe economice în aşa fel încât presupuse ajutoare de jumătate de miliard să nu mai influienţeze viaţa politică, dar şi prin orientarea unor politici mai spre vest, deci totul se află în mânile opoziţiei acum şi de ea depinde dacă acest factor va avea o pondere sau va fi doar unul pur retoric.
Valeriu Caţer: Vitalie, dar din ceea ce spuneai tu un pic mai devreme, reiese că Partidul Comuniştilor s-ar putea transforma la un moment dat într-un partid etnic, nu îţi pare că e totuşi, din punctul tău propriu de vedere nu ar fi o strategie cam păguboasă?
Vitalie Sprînceană: Probabil din paliera de opţiuni pe care o are PCRM la moment mi se pare strategia cea mai bună dintre cele păguboase, or neavând reuşite economice palpabile, care ar motiva populaţia să voteze comuniştii, neavând alte achiziţii fundamentale, fie pe filiera transnistreană, atât de des invocată, deci Partidul Comunist nu mai are alt atu decât acest vot etnic, cât de şchiop nu ar fi el. Ceea ce ar menţine cumva sau ar oferi nişte garanţii de menţinere a puterii, altfel nu are nicio şansă cred.
Elena Cioina: Cum îţi pare, va ajunge Moldova vreodată în general să trateze cu demnitate politica sa externă în relaţia nu doar cu Rusia dar şi cu Occidentul şi cu Statele Unite şi cu oricare altă ţară?
Vitalie Sprînceană: Deci eu cred că asta e o problemă internă a Moldovei şi depinde de capacitatea guvernanţilor noştri de orice culoare de a-şi formula clar strategiile, scopurile, pritorităţile. Aceste oscilaţii în politica externă, or fluctuaţii de la declaraţii pro-europene la anti-NATO, deci ele depind mai degrabă de contextul intern decât de cel intern, şi deci eventual depinde de factorii interni.
Valeriu Caţer: Părerea ta, nu-ţi pare că poate frica cu care politicienii moldoveni, diplomaţia moldoveană tratează relaţia cu o parte sau cu cealaltă. Frica care determină aceste oscilaţii între Est şi Vest, ar trebui depăşită poate la un moment dat. De ce le este frică în general moldovenilor?
Vitalie Sprînceană: Le e frică probabil de propria ineficienţă ca politicieni şi de aceea sprijinul imagistic acordat, fie de un bloc, fie de altul, fie de Statele Unite, fie de NATO, fie de Rusia, contează atît de mult. Dacă ar fi susţinuţi de nişte succese interne, bănuiesc că ponderea acestor ajutoare imagistice ar fi mult mai mică, şi în consecinţă şi despre factorul rus nu s-ar vorbi atâta cât se vorbeşte. În general se merge la Moscova pentru sprijn, se merge la Uniunea Europeană, – deci vizite imagistice după cum aţi pomenit mai devreme.
Valeriu Caţer: Revenind la plecarea lui Vladimir Voronin la Soci unde se va întâlni cu Dmitrii Medvedev, crezi că-i va servi la ceva înainte de prima şedinţă a Parlamentului. Va reuşi să intimideze asta într-un fel sau altul Alianţa? Un sprijin cel puţin formal acodat prin această vizită comuniştilor?
Vitalie Sprînceană: Eu nu ştiu care a fost programul de acţiuni şi vizite a membrii Alianţei pentru Integrare Europeană. La un moment dat s-a vehiculat în presă că cineva dintre ei ar fi fost la Moscova. În măsura în care Vladimir Voronin va putea prezenta eventual un certificat simbolic de sprijin a Rusiei, bănuiesc că ar putea intimida cumva viitoarele acţiuni ale Alianţei pentru convocarea unui referendum cu privire la aderarea la NATO, deci unul dintre pilonii Alianţei. În măsura în care, diseară, mâine, când vor apărea, sau când se va sfârşi această vizită şi în măsura în care Voronin va obţine un sprijin clar, s-ar putea să-i intimideze. Altfel, dacă rezultatele vizitei vor fi confuze, neclare şi se vor rezuma doar la strângeri de mână, bănuiesc că va trece şi această vizită în rândul o bizarerie în plus.