Intr-un sat de pe maul Prutului, se incearca restabilirea unui contact mai bun intre sateni si medicii veterniari. Paul Hodorogea a incercat sa afle de ce sătenii nu au incredere in cei ce le vor binele.
„Dap cum, noi chiar singuri ne adresam. Noi singuri vrem ca sa stim, sa traiasca pasarile, sa nu moara.” Cea pe care aţi auzit-o este Anastasia Cornegruţă, o crescătoare de păsări din satul Dancu, raionul Hânceşti, care ne asigura că are o relaţie bună cu medicul veterinar. Dancu este unul din satele de pe malul Prutului, deci cu un risc sporit de apariţie şi răspîndire a maladiei cu numele de gripă aviară. Crescătoarea de pasari spune că este informată despre pericolul acestei boli care se poate transmite la om şi că apelează la veterinar fără să aştepte simptome îngrijorătoare la păsări: „Dapu cum nu, DA! Pentru sanatatea noastra, si ca sa fie si pasarile sanatoase. Cat de des apelati la veterinar? Ori de cate ori avem nevoie, si medicul veterinar se intereseaza. Noi traim la trasa, ea trece, mai vorbim, ne mai consultam.”
Veterinara satuui, Dudca Maria, este intotdeauna deschisa, spune ea, sa-şi ajute consătenii. „Am consultat la 46 de consateni, si ei sunt informaţi, ei stiu cum sa intre la pasari, cum sa-si spele mainile dupa asta. Daca vad ca nu mananca se adreseaza. Chiar doamnei noastea i-am recomandat albendazol si i-am spus cate pastile sa le deie la pasari. Indata ce se imbolnavesc indata ma suna, eu vin si le vad.”
Din păcate, o asemenea relaţie bazată pe încrederea dintre crescătorii de păsări şi medicii veterinari este destul de rar întîlnită în satele moldoveneşti, ne spune Eduard Andreev, medic-veterinar care are în supravegherea sa 17 sate. Dumnealui ne-a dezvăluit cît de greu este adesea să-i convingi pe oameni că animalele de pe lîngă case au nevoie de veterinari: „Trebuie sa stii din care parte sa-l apuci. Ei sunt diferiţi. Care-s cu caracter mai bun, mai rău, mai domol. Trebuie sa faci o psihologie ca sa te apropii de dansii sa-i convingi, ca el la veterinar sa vie cu inima deschisa.”
Din octombrie anul trecut, Banca Mondială finanţează un amplu proiect pentru localităţile în care există un risc sporit de apariţie şi răspîndire a gripei aviare. Proiectul este realizat de ministerele sanatatii, agriculturii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi agentia nationala de dezvoltare rurala, prescurtat ACSA.
Anatol Fală, coordonator de proiect la agenţia ACSA ne explică de ce în aproape toate cazurile, sătenii evită medicii veterinari: „Exista o bariera. Fiecare producator, in viziunea lui vede in vederinari nu numai un organ de control, dar si un organ care aplica anumite sanctiuni. Deci, multi producatori au careva teama sa le spuna veterinarilor ce e cu starea efectivului de pasari sau animale.”
La un an de la derularea proiectului, Anatol Fală spune că acesta începe să dea primele rezultate: treptat, urmare a campaniilor de informare după metoda din uşă în uşă, se observă o sporire a încrederii sătenilor în medicii veterniari, deşi mai este încă mult de lucru.
„Dap cum, noi chiar singuri ne adresam. Noi singuri vrem ca sa stim, sa traiasca pasarile, sa nu moara.” Cea pe care aţi auzit-o este Anastasia Cornegruţă, o crescătoare de păsări din satul Dancu, raionul Hânceşti, care ne asigura că are o relaţie bună cu medicul veterinar. Dancu este unul din satele de pe malul Prutului, deci cu un risc sporit de apariţie şi răspîndire a maladiei cu numele de gripă aviară. Crescătoarea de pasari spune că este informată despre pericolul acestei boli care se poate transmite la om şi că apelează la veterinar fără să aştepte simptome îngrijorătoare la păsări: „Dapu cum nu, DA! Pentru sanatatea noastra, si ca sa fie si pasarile sanatoase. Cat de des apelati la veterinar? Ori de cate ori avem nevoie, si medicul veterinar se intereseaza. Noi traim la trasa, ea trece, mai vorbim, ne mai consultam.”
Veterinara satuui, Dudca Maria, este intotdeauna deschisa, spune ea, sa-şi ajute consătenii. „Am consultat la 46 de consateni, si ei sunt informaţi, ei stiu cum sa intre la pasari, cum sa-si spele mainile dupa asta. Daca vad ca nu mananca se adreseaza. Chiar doamnei noastea i-am recomandat albendazol si i-am spus cate pastile sa le deie la pasari. Indata ce se imbolnavesc indata ma suna, eu vin si le vad.”
Din păcate, o asemenea relaţie bazată pe încrederea dintre crescătorii de păsări şi medicii veterinari este destul de rar întîlnită în satele moldoveneşti, ne spune Eduard Andreev, medic-veterinar care are în supravegherea sa 17 sate. Dumnealui ne-a dezvăluit cît de greu este adesea să-i convingi pe oameni că animalele de pe lîngă case au nevoie de veterinari: „Trebuie sa stii din care parte sa-l apuci. Ei sunt diferiţi. Care-s cu caracter mai bun, mai rău, mai domol. Trebuie sa faci o psihologie ca sa te apropii de dansii sa-i convingi, ca el la veterinar sa vie cu inima deschisa.”
Din octombrie anul trecut, Banca Mondială finanţează un amplu proiect pentru localităţile în care există un risc sporit de apariţie şi răspîndire a gripei aviare. Proiectul este realizat de ministerele sanatatii, agriculturii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi agentia nationala de dezvoltare rurala, prescurtat ACSA.
Anatol Fală, coordonator de proiect la agenţia ACSA ne explică de ce în aproape toate cazurile, sătenii evită medicii veterinari: „Exista o bariera. Fiecare producator, in viziunea lui vede in vederinari nu numai un organ de control, dar si un organ care aplica anumite sanctiuni. Deci, multi producatori au careva teama sa le spuna veterinarilor ce e cu starea efectivului de pasari sau animale.”
La un an de la derularea proiectului, Anatol Fală spune că acesta începe să dea primele rezultate: treptat, urmare a campaniilor de informare după metoda din uşă în uşă, se observă o sporire a încrederii sătenilor în medicii veterniari, deşi mai este încă mult de lucru.