De Ziua Independenței, Paul Hodorogea a discutat cu doua personalitati care au trait momentele semnarii Declaratiei de independenta.
Declaraţia de independenţă a fost semnată la scurt timp după eşecul puciului anti-gorbaciovist de la Moscova din august 1991, îşi aminteşte istoricul Virgil Pâslariuc. Dar actul proclamării nu a fost spontan, ci a urmat unui şir întreg de alte evenimente, care l-au pregătit: „Au fost deasemenea, adoptarea tricolorului si asa mai departe, a fost un proces care trebuia sa duca la un moment dat la finalitatea sa, adica declararea independentei republicii unionale moldovenesti de fostul imperiu. Sigur, puciul si ce s-a intamplat dupa, a grabit acest proces si a dus la declararea independentei in 27 august 1991. Puciul care a fost in august 1991. Atunci cand a fost arestat gorbaciov, organizat de fostii nomenclaturisti sovietici care au incercat sa restabileasca imperiul sovietic, adica un fel de ultima zvâcnire.”
Virgil Pâslariuc considera că declararea independentei Republicii Moldova este un caz special, pentru ca o parte a societăţii îşi dorea unirea cu România, dar tocmai România a fost prima ţară, care a recunoscut Republica Moldova ca stat independent: „Majoritatea populatiei cred ca nu este satisfacuta de ce s-a intamplat in acesti ani. O parte si-au dorit unirea cu România, altii si-au dorit indeplinirea unor reforme ca Moldova sa devina o tara prospera si iata ca nici acest obiectiv nu a fost realizat. Putem vorbi despre Declaratia aceasta de independenta ca o incununare a miscarii nationale. Ceea ce ne-a impiedicat sa facem aceste reforme nu s-a intamplat cu 18 ani ani in urma dar cu 10 ani in urma, cand sansa cea de a intra in Europa a fost ratata cu debarcarea guvernului Sturza.”
În ce condiţii a fost alcătuită declaraţia de independenţă, l-am întrbat pe unul din autorii ei, deputatul în primul parlament Gheorghe Amihalachioaie, astăzi preşedinte al Baroului avocaţilor din Republica Moldova: „A fost o comisie in frunte cu domnul Puscaşu, dintre care am fost şi eu membru al comisiei şi noaptea am stat si am alcatuit tot textul si dimineaţa am votat. Noi trebuia sa iesim oficial din Uniunea Sovietica si trebuia numaidecat un document de constituire a statului independent. Si de aceea am adoptat Declaratia de independenta si atunci a fost constituit statul Republica Moldova. Noi in uniunea Sovietica pe noi nu ne-a invitat nimeni, nu am semnat nimic, pe noi ne-au inclus cu de-a sila. Nu eram un stat independent. Eram o republica sovietica socialista.”
Însă Gheorghe Amihalachioaie consideră că nici după ce au trecut 18 ani, Republica Moldova nu a reuşit să devină un stat independent în deplinul sens al cuvîntului, pentru că principiile enunţate în declaraţia de independenţă, după părerea lui, au rămas doar pe hartie.
Declaraţia de independenţă a fost semnată la scurt timp după eşecul puciului anti-gorbaciovist de la Moscova din august 1991, îşi aminteşte istoricul Virgil Pâslariuc. Dar actul proclamării nu a fost spontan, ci a urmat unui şir întreg de alte evenimente, care l-au pregătit: „Au fost deasemenea, adoptarea tricolorului si asa mai departe, a fost un proces care trebuia sa duca la un moment dat la finalitatea sa, adica declararea independentei republicii unionale moldovenesti de fostul imperiu. Sigur, puciul si ce s-a intamplat dupa, a grabit acest proces si a dus la declararea independentei in 27 august 1991. Puciul care a fost in august 1991. Atunci cand a fost arestat gorbaciov, organizat de fostii nomenclaturisti sovietici care au incercat sa restabileasca imperiul sovietic, adica un fel de ultima zvâcnire.”
Virgil Pâslariuc considera că declararea independentei Republicii Moldova este un caz special, pentru ca o parte a societăţii îşi dorea unirea cu România, dar tocmai România a fost prima ţară, care a recunoscut Republica Moldova ca stat independent: „Majoritatea populatiei cred ca nu este satisfacuta de ce s-a intamplat in acesti ani. O parte si-au dorit unirea cu România, altii si-au dorit indeplinirea unor reforme ca Moldova sa devina o tara prospera si iata ca nici acest obiectiv nu a fost realizat. Putem vorbi despre Declaratia aceasta de independenta ca o incununare a miscarii nationale. Ceea ce ne-a impiedicat sa facem aceste reforme nu s-a intamplat cu 18 ani ani in urma dar cu 10 ani in urma, cand sansa cea de a intra in Europa a fost ratata cu debarcarea guvernului Sturza.”
În ce condiţii a fost alcătuită declaraţia de independenţă, l-am întrbat pe unul din autorii ei, deputatul în primul parlament Gheorghe Amihalachioaie, astăzi preşedinte al Baroului avocaţilor din Republica Moldova: „A fost o comisie in frunte cu domnul Puscaşu, dintre care am fost şi eu membru al comisiei şi noaptea am stat si am alcatuit tot textul si dimineaţa am votat. Noi trebuia sa iesim oficial din Uniunea Sovietica si trebuia numaidecat un document de constituire a statului independent. Si de aceea am adoptat Declaratia de independenta si atunci a fost constituit statul Republica Moldova. Noi in uniunea Sovietica pe noi nu ne-a invitat nimeni, nu am semnat nimic, pe noi ne-au inclus cu de-a sila. Nu eram un stat independent. Eram o republica sovietica socialista.”
Însă Gheorghe Amihalachioaie consideră că nici după ce au trecut 18 ani, Republica Moldova nu a reuşit să devină un stat independent în deplinul sens al cuvîntului, pentru că principiile enunţate în declaraţia de independenţă, după părerea lui, au rămas doar pe hartie.