Ediție dedicată evenimentelor de la Timișoara și reacțiilor internaționale de solidaritate cu victimele represiunii ceaușiste.
19 decembrie 1989
„Actualitatea românească”.
(Moderatori: N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu. Participă la program: Nicolae Stroescu-Stînișoară; Matei Cazacu, Adrian Niculescu).
In sumar: O trecere în revistă a situației din România, „țară închisă”; semnificațiile de ordin general ale evenimentelor de la Timișoara (N. Stroescu-Stînișoară); Scrisoare/Apel semnată „Solidaritatea – un grup de studenți din București” (în lectura lui Ion Ioanid); Demonstrație de protest la Paris (Matei Cazacu); revista presei italiene (Adrian Niculescu).
La microfon N.C. Munteanu şi Emil Hurezeanu. În studioul Actualităţii Româneşti de astăzi este prezent şi Nicolae Stînişoară, directorul interimar al postului de radio Europa Liberă, secţia română.
N.C. Munteanu: O avalanşă de ştiri, de informaţii, de demonstraţii. Ştim cum începem, nu ştim cum vom continua.
Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Ţinem să precizăm din capul locului că informaţiile pe care le prezentăm în această emisiune şi în emisiunile de la orele 22:10, orele României, precum şi în programul în direct pe care îl vom transmite, precum luni, începând de la ora 24 şi 10 minute, sunt informaţii confirmate între timp, de mai multe surse şi asumate cu responsabilitate fie de corespondenţi, de presă, fie de martori oculari ale căror mărturii, deci, au putut fi confirmate.
Spun toate aceste lucruri, din capul locului, pentru că la această oră, în aceste zile suntem asaltaţi, aici la Munchen, la Europa Liberă, de sute de telefoane, de sute de depeşe ale agenţiilor de presă, de numeroase articole, răspândite în întreaga presă internaţională. Multe din aceste articole, să spunem, fără rezervă, sunt de necreditat, sunt senzaţionaliste, nu reflectă realitatea. La ora asta realitatea din Timişoara, din România, este greu de reflectat. Este o ţară închisă România. După cum ştiţi, la început s-au blocat frontierele cu Iugoslavia şi cu Ungaria, mai apoi cea cu Bulgaria, în timpul zilei de astăzi, N.C. Munteanu, am aflat că şi frontiera cu Uniunea Sovietică este închisă. Aeroportul Internaţional Otopeni este blocat, este închis, nu se mai poate circula. Transporturile feroviare au fost blocate, de asemenea, este o informaţie recentă. Nu se mai circulă, deci, nici înspre Ungaria, respectiv, Austria, Germania, nici înspre sud, nici înspre nord. Este o ţară închisă.
N.C. Munteanu: Astăzi, în gara din Munchen, nu s-au mai eliberat niciun fel de bilete pentru niciun fel de tren, prin nicio direcţie spre România. Deasemenea poşta nu primeşte pachete pentru România. Sursă: Gara Munchen.
Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Vă preocupă şi pe Dvs., bineînţeles, şi pe noi, şi pe românii din străinătate şi pe toată lumea la ora asta ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi înainte de toate, numărul victimelor. Aşa cum spuneam în emisiunile de ieri şi de alaltăieri, acolo au avut loc ciocniri sângeroase, ciocniri violente. Mediile de informare vorbesc de victime. Informaţiile privind numărul victimelor sunt deseori conflictuale, deci oferă cifre care se contrazic. Se vorbeste de un important număr de răniţi, se vorbeste de morţi.
Numărul morţilor variaza de la doi la câteva sute. şi în relatările de astăzi şi în general în relatările noastre privind evenimentele de la Timişoara specificam că aceste cifre nu sunt confirmate şi că vom continua să sustînem de fiecare data caracterul violent al reprimarii demonstraţiei de la Timişoara, aşa cum am spus în emisiunea de ieri noapte, fiecare viata de om este importanta, fiecare victima este importanta iar datorita responsăbilitatii pe care ne-o asumam aici, la Europa Liberă, avand în vedere impactul pe care programele noastre îl are în România, noi nu ne putem permite ca orice post de radio oarecare, ca orice ziar din străinătate să facem speculatii neresponsabile pe marginea victimelor, numărului victimelor de la Timişoara.
Câteva informaţii cu caracter general, câteva informaţii importante pe care vrem să la aducem, din capul locului, la cunoştinţă. Mai mulţi ambasadori români au fost convocaţi astăzi la ministerele de externe ale unor ţări occidentale, unde au fost trimise mesaje de protest. Este cazul însărcinatului cu afaceri de externe de la Viena care a fost convocat azi dimineaţa la Ministerul de Externe al Austriei. Sejmul polonez, în unanimitate în 19 decembrie protestează. A adoptat un vot de protest împotriva evenimentelor din România. Dati-mi voie să citesc câteva cuvinte din rezolutia Sejmului polonez pe care presedintele Sejmului, Nikolaj Kozakievich, a citit-o în fata Parlamentului polonez: „Ieri s-a consumat în România o tragedie. La Timişoara şi în mai multe localitati din România, din partea de vest a României. armata şi fortele de militie, au deschis focul asupra participantilor. Numărul victimelor este încă necunoscut. se stie însă că a fost aplicata forta represiva, brutalitatea şi că s-au auzit impuscaturi la Timişoara. În aceasta situaţie, Sejmul şi poporul polonez, Republica populara Polonia, deplange încălcarea violenta a drepturilor omului în România. Cerem încetarea imediata a represiunilor împotriva poporului care nu cere decat respectarea drepturilor săle fundamentale. avand în vedere aceasta tragedie care a afectat România, ne declaram solidaritatea cu victimele teroarei şi ne exprimam simpatia pentru familiile victimelor, apeland la opinia publica internationala pentru a condamna solidar aceste acte de violenta. Va rog să votati, cine este în favoarea adoptării acestei rezolutii. toţi membrii parlamentului polonez s-au ridicat în picioare şi au votat în favoarea acestei rezolutii”.
N.C. Munteanu: De la Bruxelles confederatia sindicatelor libere, o confederatie de sindicate preponderent necomuniste, au trimis un mesăj prin care condamna represiunea demonstraţiei de la Timişoara. De asemenea, suntem informaţi că la Praga astăzi are loc o demonstraţie în Piata Venceslav. Un grup important de studenţi au chemat populatia la un moment de reculegere pentru victimele de la Timişoara. corespondentul nostru de la praga ne anunta că, începand din aceasta noapte, studenţii din Cehoslovacia vor organiza în fiecare seara în fata ambasădei romane o veghe, în solidaritate cu victimele şi în semn de protest împotriva represiunii brutale a demonstranţilor din Timişoara. Il avem pe studio, aşa cum va anuntam la începutul emisiunii, pe directorul departamentului românesc, pe doctorul Nicolae Stînișoară şi intentionam să avem o discutie.
Emil Hurezeanu: Stimate domnule Stînişoară, ne propunem să discutam in următoarele minute câteva din semnificatiile de ordin general ale recentelor evenimente tragice de la Timişoara. Ele se desfasoara pe fondul unei situatii romanesti încordate, încinse, în stare de criza. Ele s-au desfasurat de asemenea, pe fondul unei evolutii, est-europene, la fel de dramatice, în care evenimentele s-au succedat rapid, în care schimbarile sunt foarte importante, partidele comuniste renunta la rolul conducator a lor în societate determinate fiind de o imensă presiune de jos în sus. Cum putem integra pe acest fond al evolutiei din interior, din România, în primul rand, şi apoi pe cel al evolutiei est-europene, recentele evenimente de la Timişoara.
Nicolae Stînișoară: Din capul locului realitatea istorica înseamna intercomunicare de destinuri, intercomunicare de stiluri, intercomunicare de traditii, vase comunicante, nu se poate face în niciun caz o separare între România si ţările din jurul ei care au patruns astăzi pe fagasul transformarii pluralist. Izolarea actuala este artificiala, aşa că niciun fel de mirare asupra începutului accelerari acestui fenomen în România nu este justificata. Exista o experienta initiala comuna, aceea a impunerii a toate aceste ţări a sistemului de comunism sovietic. Si exista o îndelungata lupta a fiecareia dintre aceste ţări, sub forme diferite, aici intervin deosebirile de stiluri. Pentru a revenirea la propriilor traditii şi reintrarea în secolul nostru şi în Europa noastra comuna.
E. Hurezeanu: Sunt evenimentele de la Timişoara din ultimele zile indiciul unei stări de încordare maxima în societatea romaneasca de astăzi?
N. Stînișoară: Fără îndoiala, şi cauza principala este aşa cum stii şi dumneata aceasta înstrainare, aceasta alienare maxima între conducatori şi condusi, sunt termeni care nici nu mai sunt acceptabili în epoca noastra, nici macar în Uniunea Sovietica. Deci suspendarea pana la anihilare a dialogului, între societatea civilă şi guvern şi partid, mai mult decat atat încercarea conducerii actuale de a suprima dialogul chiar şi în interiorul societatii civile. Ceea ce este una dintre marile nenorociri ale societatii actuale romanesti. În masura în care acest sistem de represiune a reusit, nu total, bineînteles, pentru că atat timp cat nu este posibil dialogul între personalitati şi între grupuri în sănul societatii civile, nu se pot schita raspunsurile la marile întrebari care sunt prezente în societatea din întreaga europa, şi nu se poate face un pas înainte spre transformarea care vedem că este un fenomen natural, începand din am putea să spunem, de la Moscova, şi pana în Berlinul rasăritean.
Emil Hurezeanu: Orice îndepartare, amanare a unor astfel de solutii conduce la confruntări. La confruntări violente, aşa cum s-a întamplat şi la Timişoara. Si asta este pericolul pentru că dacă dialogul ar fi putut functiona, el s-ar fi dezvoltat şi structurat. Dacă el este, însă, oprit, primul semn al dialogului este o izbucnire sub forma vulcanica. Ceea ce nu este în interesul nici al societatii civile şi nici al rezolvarii fundamentale ale problemelor.
Nicolae Stînişoară, mulţi dintre participantii la demonstraţiile de la Brasov de acum doi ani, dar îndeosebi de acum de la Timişoara, suntem informati, au fost tineri. Mulţi au fost, şi tinerii şi tineri au fost demonstranţii de la praga, la demonstraţiile care ruleaza în continuare din Germania Răsăriteană.
Nicolae Stînişoară: Este un semn de speranţă, de continuitate în deceniul care urmează şi probabil într-un secol care urmează, al sfârşitului ideologiilor, cum se spune mereu, aceasta prezenta a tinerilor în primele rânduri ale procesului de emancipare democratică. Ne oprim un pic asupra noţiunii de continuitate. Se poate vorbi de o continuitate prin discontinuitate la acele odrasle ale conducătorilor, ale nomenclaturii, ale vârfului partidului şi sunt mulţi şi nu am vorbit despre ei. Şi nu numai în România sunt asemenea odrasle.
Emil Hurezeanu: Interesant este că mulţi dintre liderii opozitiei democratice din Ungaria din ultimii ani sunt importanţi fii ai aparatului de partid şi de stat.
Nicolae Stînişoară: Or, iată că în câteva decenii şi chiar în mai puţin timp, s-a făcut acest salt de la părinţii care erau îndoctrinati la ideea aceasta al eliberarii de îndoctrinare. Și este şi mai important că au fost capabili să o faca pentru că ei fuseseră supuşi unei îndoctrinări cu adevărat sistematice. Pe când vechile ilegalişti de partid, s-ar putea spune, că indiferent de etnie, de insuficienţele lor culturale, ei avuseseră totuşi ocazia să participe la o cultura politică a unei epoci în care existau dispute, exista pluralism.
Emil Hurezeanu: Fiii, fiii de care vorbim acuma, fiile de familie alcătuiesc acum o fracţiune relativ restrânsă în acest contingent masiv al participării tinerilor la mişcarea din România şi din Europa Centrală.
Nicolae Stînişoară: A fost numai o referire la un fenomen, chiar dacă limitat, semnificativ în felul lui, important este, într-adevăr, că în toate aceste ţări în care procesul este acum în miscare, procesul de înnoire, studenţii au participat în mare număr şi au participat sub o forma non-violentă, dimpotrivă. Tinereţea pe care adeseori o asociem cu o anumită lipsă de control şi de responsabilitate chiar - nu am vrut să fiu aşa de aspru - iată că spontaneitatea poate să greşească de multe ori, nu. A fost spontaneitate combinată cu înţelegere a fenomenului actual şi ceea ce este foarte interesant, în solidaritate cu alte generaţii, ceea ce iarăşi este un semn al continuităţii. Oricum milionul care la um moment dat a apărut, să spunem, la Leipzig şi jumătatea de milion, milionul care a apărut la Praga era format din toate generaţiile şi fenomenul cel mai remarcabil a fost că nu s-a produs violenta nu s-a produs anarhie, nu a fost haos, ci spre deosebire de unele prejudecăti ale noastre cu privire la masele care sunt supuse unei psihoze în momentul în căre ies în strada - poate datorita experientei radicale a rapirii libertatilor fundamentale - oamenii acestia procedeaza în aşa fel încăt să nu se lase contaminati de ceea ce a însemnat destinul lor nefericit. Nu se lasă contaminati de terorism, de violenţă, de lipsă de întelegere pentru interlocutor. Aceasta este garantia ireversibilităţii acei democratizări de care România nu se poate în nici un caz despărţi, ci din contra, ea este, după cum vedem, în drum spre realizarea ei în acest context mai larg.
E. Hurezeanu: Vă multumesc, Nicolae Stînişoară!
N.C. Munteanu: Zilele acestea ne-a sosit o scrisoare semnată Solidaritatea, un grup de studenţi din Bucureşti. Scrisoarea vă este destinata. O citeşte Ion Ioanid.
Scrisoare deschisă catre toţi românii de suflet, muncitori, tehnicieni şi ingineri, studenţi, oameni de ştiinţă, de artă şi de cultură, ţărani, militari şi activişti securişti cu conştiinţă. Prieteni, în aceste zile cu adevărat istorice, în care kadarii, honeckerii, jivkovii se duc unul după altul acolo unde merită, adică la lada de gunoi al istoriei, ce facem noi, românii? Am auzit şi am pus de multe ori aceasta întrebare în aceste zile fierbinţi. Numărul celor ce răspund la această întrebare cu fapte, fie ele cât de mărunte, creşte vizibil de la o zi la alta.
Adresăm aceste rânduri mai ales celor nehotărâţi care continuă să creadă că la noi nu se poate face nimic, noi, românii suntem lasi. Sau care se întreabă încă ce putem face noi. Suntem, într-adevar, noi românii lasi? Hotărât, nu! Istoria şi prezentul nostru sunt pline de exemple care demontrează cu prisosinţă contrariul. De unde, atunci, aceasta defăimare? Aceasta monstruoasă denigrare şi insultă la adresă poporului nostru, este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare, pusă la cale de către Securitate şi Partid, un adevărat complot la adresă demnităţii noastre naţionale.
De aceea, frate, nu te lasă folosit de regim, şi înceteaza de a perpetua această infamă calomnie. Dacă totuşi esti dintre aceia care prefera să stea cu mâinile încrucişate sub pretextul că românii sunt laşi, atunci înainte de a mai repeta altora aceasta odioasă calomnie, spuneţi ţie însuţi adevărul adevărat: Eu sunt un laş. Dacă la pronunţarea acestei fraze nu te-au trecut fiori de rusine sau de furie, atunci stinge acum aparatul radio şi du-te să îţi plângi de milă ţie şi copiilor tăi. Dacă totuşi te-a cuprins ruşinea sau furia, atunci avem cu toţii dreptul să sperăm. Ceea ce este adevărat despre noi românii este că am pierdut în mare măsură simţul solidarităţii. Solidaritatea nu se suge cu laptele mamei, ci se dobândeşte prin educatie.
Ceea ce i-a reuşit acestui regim este să educe în noi individualismul. Tocmai contrariul spiritului de solidaritate. A reuşit să programeze în mulţi dintre noi nepasărea şi indiferenţa. Din fericire stare nu este ireversibilă. Spiritul de solidaritate se poate reeduca, se poate redobândi, nu este niciodată prea târziu pentru asta. Ne-au dovedit din plin popoarele învecinate, deoarece că şi acolo, mai deunazi, oamenii nu credeau că mai pot fi solidari. Şi totuşi, prin redobândirea spiritului de solidaritate, aceste popoare au reuşit să întoarca roata istoriei prin adevărate revoluţii paşnice. Aşa cum nimeni nu a putut măcar visa că va mai fi posibil în viaţa acestei generaţii.
Ceea ce mai este adevărat este că regimul de la noi este cel mai corupt. Cel mai odios. Cel mai lipsit de scrupule şi de patriotismul cel mai elementar. La noi, mai mult că oriunde, Securitatea a invadat trupul poporului că o tumoare canceroasă care ne înnăbuşă de moarte. De aceea, regimul de la noi a şi rămas ultimul care va cădea. Dar nimic nu va putea face ca ziua judecăţii să fie amânată la nesfârsit. Căci o schimbare radicală şi ireversibilă s-a produs în aceste ultime săptămâni. Masca comunismului a căzut pentru toată lumea.
Legenda invincibilităţii, a ireversibilităţii comunisumului, a epocii de aur al omenirii, au dispărut pentru totdeauna. Astăzi a devenit evident şi pentru fiecare membru al aparatului de represiune românesc de la ministru pana la ultimul informator că el nu slujeste poporul, nici vreo cauză măreaţă. Ci doar o pereche de paranoici, cramponati de putere, a caror conducere incompetenta genereaza tristete, umilinta şi mizerie zi de zi, ceas de ceas. de accea, dacă faptele din trecut vor putea fi iertate, deoarece nimeni nu doreste razbunare, orice act de represiune, faptuit de acum înainte, de la renuntare pana la actul barbar de violenta, nu mai poate fi iertat.
Adevărata stare de asediu instaurat în ultima vreme, ridicola şi tragica în acelasi timp, nu dovedeste forta regimului, ci dimpotriva, slabiciunea lui, panica, teama că cea mai mica scanteie poate conduce la o explozie imposibil de controlat care ar duce la desfiintarea lui inevitabila. Dar ca totdeauna în istorie, panica tiranilor nu face decat să apropie mai repede sfarsitul. Şi pentru că prin toate aceste masuri tiranii noştri ne procura ei însisi singura, dar puternica noastra arma, constiinta slabiciunii lor şi a puterii noastre, constiinta faptului că suntem mulţi. ce putem face noi? frate! Noi şi numai noi putem face tot ce este nevoie pentru a readuce ţara noastra în randurile ţărilor libere, civilizate şi prospere. Dar pentru a fi capabili de aceasta, înainte de toate trebuie să ne redobandim fiecare demnitatea, spiritul de dreptate şi spiritul de solidaritate.
Fa astfel ca începand de mâine colegul tau, tovarasul tau de munca, subordonatii tai să înteleaga că pot conta pe solidaritatea ta. Încearca începand din acest moment să nu fii indeferent la nedreptatea mica său mare, care se face vecinului tau său tovarasului tau de munca. Încearca să nu fii indiferent la protestul său la refuzul lui de a executa un ordin absurd său ilegal. Solidarizeaza-te cu el! Azi vei fi poate singur, mâine cu siguranta ti se vor alatura şi altii. Aşa vom începe să învatam cata forta sta în noi şi vom pierde frica de a rosti ceea ce gandim cu adevărat. Poate că gogorita că fiecare al patrulea dintre noi este un informator, este totuşi, o mare gogorita. Una dintre acele multe gogorite sfruntate, inventate de acest regim şi de slujnicile lui pentru a ne putea îngenunchia mai usor.
Prieteni! În numele pruncilor care mor în maternitati, în numele copiilor care nu mai au copilărie şi care învaţă minciuna ca mod de viaţă, în numele bătrânilor noştri care se sting cu zile din cauza frigului şi a lipsei de îngrijire medicală, în numele morţilor noştri scosi din morminte cu buldozerele regimului, în numele străbunilor noştri a căror moştenire este terfelită şi distrusă, în numele celor care s-au jerfit în Valea Jiului şi la Brasov, în numele scriitorilor interzişi, în numele celor din închisori sau arestaţi la domiciliu şi a celor care fac greva foamei pentru a protesta şi în numele vostru, solidarizaţi-vă pentru dreptate şi demnitate! Şi ca un prim exercitiu la aceasta şcoală a solidarităţii, haideti să ne arătăm cu toţii solidaritatea cu Doina Cornea şi cu toţi acei oameni de curaj care sufera astăzi pentru că şi-au ridicat glasul în numele nostru.
Propunem un mod de manifestare care este practic lipsit de risc, dar care va fi vizibil pentru toata lumea. În ziua de 30 decembrie între orele 20 şi 20 şi 5 de minute în toate casele noastre luminile să ramane stinse. Pentru reuşita acestei manifestări comunicaţi acest apel tuturor prietenilor voştri şi convingeţi-i să-l urmeze şi să-l transmită mai departe. Sus inima, prieteni! Suntem la o răscruce de istorie, să fim la înalţimea momentului! Haideţi să scriem istoria, nu să fim singurii ei corigenţi! Să batem fierul cât e cald! Semnat, Solidaritatea. Un grup de studenţi din Bucureşti.
Emil Hurezeanu: Dragi ascultători şi acum revenim la la actualitatea imediată, reflectarea evenimentelor din România. Avem o marturie din partea unei calatoare la Bucureşti care zilele trecute a fost returnata de la Otopeni. S-o ascultăm!
Sunt una din persoanele care au avut neînspirata idee să îşi petreacă Crăciunul acasă în România, după toate tradiţiile noastre românesti. Pentru că având o situaţie clară, paşaportul cu vize şi biletele retur, nu ne puteam imagina că o să fim respinsi în ţara în care ne-am nascut şi am trait. Deci m-am trezit la aeroport duminica, impreuna cu multa alta lume, din toata lumea, care venise cu aceeasi idee să isi petreaca Crăciunul încărcat de cadouri, plin de bagaje.
Cand am prezentat paşaportul la control, mi s-a spus să aştept pentru că cineva trebuie să aprobe intrarea mea în ţara. N-am stiut dacă este numai cazul meu. Mi-am dat seama că pe parcurs toata lumea, de fapt, era în aceeasi asteptare. Nu se stia de ce. La întrebarea De ce? se ridica din umeri. Lăsaţi, stati linistiti, probabil că se va rezolva. Timpul trecea, orele înainteau, am ajuns la 12 noaptea, familiile ne asteptau, ni se faceau semne, puteam să vedem semne din partea lor. Pe parcurs lumea se liniştea.
La un moment dat ni s-a spus copii cu părinţii să treacă într-un alt salon, unde sunt banchete, unde copiii se puteau lungi să se odihneasca. Am mers acolo şi pe parcurs toţi treceau în aceasta sală, care de fapt, era sala de plecare, de unde a doua zi a trebuit să plecam pentru că a trebuit să petrecem toata noaptea în aeroport. Nu ni s-a permis să trecem. Fiecare spera că… aveam senzaţia că poate nu e cazul meu, poate că se va rezolva, poate altul nu are viza, nu ştiu.
Spre seara ni s-a dat de mâncare, ne-au invitat la masă, la microfon se spunea că persoanele care sunt în tranzit să pofteasca la săla de restaurant. Nimeni nu se simtea în tranzit, nimeni nu avea ideea asta,d eci a trebuit să vina să ne invita personal şi atunci am spus: Dar noi nu suntem în tranzit! Bun, s-a facut o greseala şi am mers la săla de restaurant unde am mancat ceva. Erau copii, erau bătrâni din Los Angeles care veneau de la New York. Plangeau, erau disperati, cum să se întoarca înapoi? Cu bagaje, cu cadouri, asta era ideea. Nu se poate, trebuie să intrăm, până la urmă o să intrăm. Am aşteptat să primim răspunsul afirmativ, dar nu, se pleca.
Primul avion a fost spre Berlin, cineva era din Berlin care refuza să plece că avea soţia şi copilul în ţară. I s-a spus că este spre binele lui, în interesul lui să plece. A fost nevoit să plece înapoi. Am trait un fel de cosmar. N-am inteles nimic, nu stiam nicio informatie, eram ignorati. Am suferit. Am fost traumatizati.
N.C. Munteanu: Copiii traumatizaţi, un popor traumatizat, o epocă de coşmar. Epoca Ceauşescu, sfârsitul epocii Ceauşescu. E ceea ce se vede şi din multele demonstraţii care au avut astăzi loc în lume.
Emil Hurezeanu: Aşadar mai multe demonstraţii, organizate în numeroase oraşe din Europa, din Statele Unite şi din Canada, demonstraţii de solidarizare cu victimele de la Timişoara şi de protest împotriva clanului Ceauşescu. Reamintesc demonstraţia de câteva zeci de mii de persoane care a avut loc ieri seara la Budapesta,în centrul orasului, în Piata Eroilor. Demonstraţii de proportii au avut loc, deasemenea, la Roma şi Vatican. În aceste ore chiar în orele de transmisie a primei editii al actualitatii romanesti, o demonstraţie se desfasoara şi la Viena. În fiecare seara la 18, pe o perioada nedefinita de timp, se vor organiza manifestatii în fata ambasadei române de la Paris. O doamnă din Malmo, Suedia, ne suna astăzi la redactie ca se ne comunice că în mai multe oraşe suedeze şi din Scandinavia, din Norvegia, Finlanda şi Danemarca, vor avea loc demonstraţii de protest. Cred însă, N.C. Munteanu, că avem şi o corepondență de la una dintre aceste demonstraţii. Matei Cazacu ne informeaza direct de la Paris.
Matei Cazacu: Luni seara în fata ambadasei României de la Paris, a avut loc o importantă demonstraţie de protest împotriva represiunii de tip chinezesc de la Timişoara şi Arad împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru democraţie şi libertate. La iniţiativa mai multor organizatii din exil, în frunte cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, câteva sute de persoane cu lumânări aprinse în mână au strigat Trăiască România!, au desfăşurat drapelul tricolor în doliu şi pancarte pe care se putea citi, printre altele, „Respectaţi drepturile omului în România”.
Câţiva vorbitori au luat cuvântul cerând Marilor Puteri, în special lui Mihail Gorbaciov, să faca presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a-l sili să demisioneze. Este mai clar ca oricând că Organizatia Natiunilor Unite, Comunitatea Europeană şi chiar şi ţările din Tratatul de la Varşovia să intervina pentru a se putea pune capat situaţiei din România - au subliniat ceilalţi vorbitori. Organizatiile româneşti din exil au chemat la manifestări zilnice în faţa ambasadei începând cu marţi, 19 decembrie, când un grup de 80 de familii franceze care au adoptat copii din România vor cere să li se dea permisiunea de a-şi vedea copiii pentru Crăciun sau Anul Nou.
O alta mare manifestatie care va avea loc marti, 26 decembrie, fără pancarte şi lozinci, de la Biserica Româna la Notre-Dame de Paris. Ea va avea caracterul unei procesiuni cu rugaciuni pentru sufletele morţilor şi pentru viitorul României. Seara la programele de ştiri toate canalele televiziunii şi radiodifuziunii franceze au reprodus imaginile de la manifestatiile filmate de o echipa de la Antenne 2, interviuri cu personalitati romanesti din exil, ca Mihnea Berindei, iar radioteleviziunea luxemburgheză a consacrat emisiunea sa Ascultătorii au cuvântul, de marti, 19 decembrie, represiunii din România.
Emil Hurezeanu: Avem numeroase reacţii de presă. Articolele apărute astăzi în majoritatea ziarelor de prima mână din Germania Federală, Italia, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Elvetia, Belgia sunt cu zecile. În emisiunea în direct pe care o vom transmite la miezul nopţii vom mai avea câteva reviste ale presei, vom intra în amănunte. Deocamdată avem doar o succintă revistă a presei italiene pe care vă invit să o ascultăm imediat. Reacţia mediilor de informare italiene la ceea ce se petrece în România este imensă.
Adrian Niculescu: Totalitatea presei de azi dimineaţă, 19 decembrie, fără nicio excepţie îşi deschide ediţiile de mai multe ori pe toata lungimea paginii întâi cu evenimentele tragice pe care le trăieşte România. La fel se comportă jurnalele radiofonice televizate cu informaţii aproape din oră în oră. Emoţia este fără precedent, vocile prezentatorilor, ca şi a noastră, a celor de la Europa Liberă, sunt cu respiraţia întretăiată. Este o veritabilă undă de şoc ce se propagă cu viteza fulgerului. Indignarea opiniei publice italiene faţă de ororile regimului Ceauşescu a explodat. Minciuna nu mai are nicio fărăma de spatiu.
Dacă în Franţa aseara primul titlu al stirilor televizate continua să fie încă, după cum spunea în editia specială doamna Monica Lovinescu, funerariile lui Saharov şi de abia după aceea România, în Italia ordinea a fost inversată. Toate telejurnalele, toate canalele Rai de la toate orele au deschis începând cu ieri la prânz cu revolta de la Timişoara şi Arad. Începem cu fulgeratorul editorial din Il giornale, semnat de cel mai mare maestru al jurnalisticii italiene, Indo Montagnese. El se intituleaza sugestiv „Piaţa Loretto la Bucureşti”. Cităm: „Vocile fragmentare şi confuze care reuşesc să ne parvină din România, chiar dacă ne înşeală asupra a ceea ce s-a petrecut deja, nu ne înşeală asupra a ceea ce se va întâmpla. Lui Ceauşescu calea unei retrageri paşnice şi în surdina pe care o încearcă sau vrea să o încerce diverşii honeckeri, husari, jivkovi şi altii, ii este închisă. Nu ştim cât va mai dura. Ceea ce va urma însă este cert. Ceauşescu şi-a făcut-o cu mâna lui. De aceea va încerca să reziste până la ultimul securist care va fi dispus să îi faca scut. Ştie prea bine că nu poate conta pe niciun fel de sprijin, nici dinafară, nici dinăuntru. Dar asta o ştiu bine şi românii, deşi vor să le ascundă”.
Organul Partidului Comunist Italian titrează pe toată pagina întâi: „Foc asupra mulţimii în România”. Directorul cotidianului comunist semnează articolul de fond intitulat „Ultimul tiran al Europei”. Este inserat un lung interviu cu scriitorul român, Grigore Arbore. În interior, pe o pagină întreagă, pagina a treia, se spune „O ţară capătă putere sub călcâiul conducătorului”. Sunt numai câteva dintre patru său cinci titluri pe care le are pagina a treia din L'Unita. Este reprodusă o declaratie dură a secretarului general al Partidului Comunist Italian şi un apel al UTC-ului italian să plece Ceauşescu. Organizaţia de Tineret Comunist cere demersurile necesare guvernului italian pentru salvarea poporului român şi condamnarea absolută şi fără drept de apel al lui Nicolae Ceauşescu în toate forurile internaţionale.
Un alt cotidian comunist, Il Manifesto, directorul cunoscutul om politic italian Luigi Pinto semnează un editorial cu titlul „Ucenicul vrăjitor”. Şi aici buna parte din pagina a treia e dedicată evenimentelor din ţara noastră. La Republica, marele cotidian de stânga de la Roma publica primele trei pagini, dedicate României, sub titlul „Revoltă în România. Ţara este izolată de lume”.
N.C. Munteanu: Atât din această ediţie a Actualităţii Româneşti. Revenim cu informaţii, relatări la emisiunea de la miezul nopţii. Aici Radio Europa Liberă.
Transcriere: Anamaria Neag.
(Un document sonor păstrat în Arhiva RFE de la Hoover)
„Actualitatea românească”.
(Moderatori: N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu. Participă la program: Nicolae Stroescu-Stînișoară; Matei Cazacu, Adrian Niculescu).
In sumar: O trecere în revistă a situației din România, „țară închisă”; semnificațiile de ordin general ale evenimentelor de la Timișoara (N. Stroescu-Stînișoară); Scrisoare/Apel semnată „Solidaritatea – un grup de studenți din București” (în lectura lui Ion Ioanid); Demonstrație de protest la Paris (Matei Cazacu); revista presei italiene (Adrian Niculescu).
La microfon N.C. Munteanu şi Emil Hurezeanu. În studioul Actualităţii Româneşti de astăzi este prezent şi Nicolae Stînişoară, directorul interimar al postului de radio Europa Liberă, secţia română.
N.C. Munteanu: O avalanşă de ştiri, de informaţii, de demonstraţii. Ştim cum începem, nu ştim cum vom continua.
Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Ţinem să precizăm din capul locului că informaţiile pe care le prezentăm în această emisiune şi în emisiunile de la orele 22:10, orele României, precum şi în programul în direct pe care îl vom transmite, precum luni, începând de la ora 24 şi 10 minute, sunt informaţii confirmate între timp, de mai multe surse şi asumate cu responsabilitate fie de corespondenţi, de presă, fie de martori oculari ale căror mărturii, deci, au putut fi confirmate.
Spun toate aceste lucruri, din capul locului, pentru că la această oră, în aceste zile suntem asaltaţi, aici la Munchen, la Europa Liberă, de sute de telefoane, de sute de depeşe ale agenţiilor de presă, de numeroase articole, răspândite în întreaga presă internaţională. Multe din aceste articole, să spunem, fără rezervă, sunt de necreditat, sunt senzaţionaliste, nu reflectă realitatea. La ora asta realitatea din Timişoara, din România, este greu de reflectat. Este o ţară închisă România. După cum ştiţi, la început s-au blocat frontierele cu Iugoslavia şi cu Ungaria, mai apoi cea cu Bulgaria, în timpul zilei de astăzi, N.C. Munteanu, am aflat că şi frontiera cu Uniunea Sovietică este închisă. Aeroportul Internaţional Otopeni este blocat, este închis, nu se mai poate circula. Transporturile feroviare au fost blocate, de asemenea, este o informaţie recentă. Nu se mai circulă, deci, nici înspre Ungaria, respectiv, Austria, Germania, nici înspre sud, nici înspre nord. Este o ţară închisă.
N.C. Munteanu: Astăzi, în gara din Munchen, nu s-au mai eliberat niciun fel de bilete pentru niciun fel de tren, prin nicio direcţie spre România. Deasemenea poşta nu primeşte pachete pentru România. Sursă: Gara Munchen.
Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Vă preocupă şi pe Dvs., bineînţeles, şi pe noi, şi pe românii din străinătate şi pe toată lumea la ora asta ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi înainte de toate, numărul victimelor. Aşa cum spuneam în emisiunile de ieri şi de alaltăieri, acolo au avut loc ciocniri sângeroase, ciocniri violente. Mediile de informare vorbesc de victime. Informaţiile privind numărul victimelor sunt deseori conflictuale, deci oferă cifre care se contrazic. Se vorbeste de un important număr de răniţi, se vorbeste de morţi.
Numărul morţilor variaza de la doi la câteva sute. şi în relatările de astăzi şi în general în relatările noastre privind evenimentele de la Timişoara specificam că aceste cifre nu sunt confirmate şi că vom continua să sustînem de fiecare data caracterul violent al reprimarii demonstraţiei de la Timişoara, aşa cum am spus în emisiunea de ieri noapte, fiecare viata de om este importanta, fiecare victima este importanta iar datorita responsăbilitatii pe care ne-o asumam aici, la Europa Liberă, avand în vedere impactul pe care programele noastre îl are în România, noi nu ne putem permite ca orice post de radio oarecare, ca orice ziar din străinătate să facem speculatii neresponsabile pe marginea victimelor, numărului victimelor de la Timişoara.
Câteva informaţii cu caracter general, câteva informaţii importante pe care vrem să la aducem, din capul locului, la cunoştinţă. Mai mulţi ambasadori români au fost convocaţi astăzi la ministerele de externe ale unor ţări occidentale, unde au fost trimise mesaje de protest. Este cazul însărcinatului cu afaceri de externe de la Viena care a fost convocat azi dimineaţa la Ministerul de Externe al Austriei. Sejmul polonez, în unanimitate în 19 decembrie protestează. A adoptat un vot de protest împotriva evenimentelor din România. Dati-mi voie să citesc câteva cuvinte din rezolutia Sejmului polonez pe care presedintele Sejmului, Nikolaj Kozakievich, a citit-o în fata Parlamentului polonez: „Ieri s-a consumat în România o tragedie. La Timişoara şi în mai multe localitati din România, din partea de vest a României. armata şi fortele de militie, au deschis focul asupra participantilor. Numărul victimelor este încă necunoscut. se stie însă că a fost aplicata forta represiva, brutalitatea şi că s-au auzit impuscaturi la Timişoara. În aceasta situaţie, Sejmul şi poporul polonez, Republica populara Polonia, deplange încălcarea violenta a drepturilor omului în România. Cerem încetarea imediata a represiunilor împotriva poporului care nu cere decat respectarea drepturilor săle fundamentale. avand în vedere aceasta tragedie care a afectat România, ne declaram solidaritatea cu victimele teroarei şi ne exprimam simpatia pentru familiile victimelor, apeland la opinia publica internationala pentru a condamna solidar aceste acte de violenta. Va rog să votati, cine este în favoarea adoptării acestei rezolutii. toţi membrii parlamentului polonez s-au ridicat în picioare şi au votat în favoarea acestei rezolutii”.
N.C. Munteanu: De la Bruxelles confederatia sindicatelor libere, o confederatie de sindicate preponderent necomuniste, au trimis un mesăj prin care condamna represiunea demonstraţiei de la Timişoara. De asemenea, suntem informaţi că la Praga astăzi are loc o demonstraţie în Piata Venceslav. Un grup important de studenţi au chemat populatia la un moment de reculegere pentru victimele de la Timişoara. corespondentul nostru de la praga ne anunta că, începand din aceasta noapte, studenţii din Cehoslovacia vor organiza în fiecare seara în fata ambasădei romane o veghe, în solidaritate cu victimele şi în semn de protest împotriva represiunii brutale a demonstranţilor din Timişoara. Il avem pe studio, aşa cum va anuntam la începutul emisiunii, pe directorul departamentului românesc, pe doctorul Nicolae Stînișoară şi intentionam să avem o discutie.
Emil Hurezeanu: Stimate domnule Stînişoară, ne propunem să discutam in următoarele minute câteva din semnificatiile de ordin general ale recentelor evenimente tragice de la Timişoara. Ele se desfasoara pe fondul unei situatii romanesti încordate, încinse, în stare de criza. Ele s-au desfasurat de asemenea, pe fondul unei evolutii, est-europene, la fel de dramatice, în care evenimentele s-au succedat rapid, în care schimbarile sunt foarte importante, partidele comuniste renunta la rolul conducator a lor în societate determinate fiind de o imensă presiune de jos în sus. Cum putem integra pe acest fond al evolutiei din interior, din România, în primul rand, şi apoi pe cel al evolutiei est-europene, recentele evenimente de la Timişoara.
Nicolae Stînișoară: Din capul locului realitatea istorica înseamna intercomunicare de destinuri, intercomunicare de stiluri, intercomunicare de traditii, vase comunicante, nu se poate face în niciun caz o separare între România si ţările din jurul ei care au patruns astăzi pe fagasul transformarii pluralist. Izolarea actuala este artificiala, aşa că niciun fel de mirare asupra începutului accelerari acestui fenomen în România nu este justificata. Exista o experienta initiala comuna, aceea a impunerii a toate aceste ţări a sistemului de comunism sovietic. Si exista o îndelungata lupta a fiecareia dintre aceste ţări, sub forme diferite, aici intervin deosebirile de stiluri. Pentru a revenirea la propriilor traditii şi reintrarea în secolul nostru şi în Europa noastra comuna.
E. Hurezeanu: Sunt evenimentele de la Timişoara din ultimele zile indiciul unei stări de încordare maxima în societatea romaneasca de astăzi?
N. Stînișoară: Fără îndoiala, şi cauza principala este aşa cum stii şi dumneata aceasta înstrainare, aceasta alienare maxima între conducatori şi condusi, sunt termeni care nici nu mai sunt acceptabili în epoca noastra, nici macar în Uniunea Sovietica. Deci suspendarea pana la anihilare a dialogului, între societatea civilă şi guvern şi partid, mai mult decat atat încercarea conducerii actuale de a suprima dialogul chiar şi în interiorul societatii civile. Ceea ce este una dintre marile nenorociri ale societatii actuale romanesti. În masura în care acest sistem de represiune a reusit, nu total, bineînteles, pentru că atat timp cat nu este posibil dialogul între personalitati şi între grupuri în sănul societatii civile, nu se pot schita raspunsurile la marile întrebari care sunt prezente în societatea din întreaga europa, şi nu se poate face un pas înainte spre transformarea care vedem că este un fenomen natural, începand din am putea să spunem, de la Moscova, şi pana în Berlinul rasăritean.
Emil Hurezeanu: Orice îndepartare, amanare a unor astfel de solutii conduce la confruntări. La confruntări violente, aşa cum s-a întamplat şi la Timişoara. Si asta este pericolul pentru că dacă dialogul ar fi putut functiona, el s-ar fi dezvoltat şi structurat. Dacă el este, însă, oprit, primul semn al dialogului este o izbucnire sub forma vulcanica. Ceea ce nu este în interesul nici al societatii civile şi nici al rezolvarii fundamentale ale problemelor.
Nicolae Stînişoară, mulţi dintre participantii la demonstraţiile de la Brasov de acum doi ani, dar îndeosebi de acum de la Timişoara, suntem informati, au fost tineri. Mulţi au fost, şi tinerii şi tineri au fost demonstranţii de la praga, la demonstraţiile care ruleaza în continuare din Germania Răsăriteană.
Nicolae Stînişoară: Este un semn de speranţă, de continuitate în deceniul care urmează şi probabil într-un secol care urmează, al sfârşitului ideologiilor, cum se spune mereu, aceasta prezenta a tinerilor în primele rânduri ale procesului de emancipare democratică. Ne oprim un pic asupra noţiunii de continuitate. Se poate vorbi de o continuitate prin discontinuitate la acele odrasle ale conducătorilor, ale nomenclaturii, ale vârfului partidului şi sunt mulţi şi nu am vorbit despre ei. Şi nu numai în România sunt asemenea odrasle.
Emil Hurezeanu: Interesant este că mulţi dintre liderii opozitiei democratice din Ungaria din ultimii ani sunt importanţi fii ai aparatului de partid şi de stat.
Nicolae Stînişoară: Or, iată că în câteva decenii şi chiar în mai puţin timp, s-a făcut acest salt de la părinţii care erau îndoctrinati la ideea aceasta al eliberarii de îndoctrinare. Și este şi mai important că au fost capabili să o faca pentru că ei fuseseră supuşi unei îndoctrinări cu adevărat sistematice. Pe când vechile ilegalişti de partid, s-ar putea spune, că indiferent de etnie, de insuficienţele lor culturale, ei avuseseră totuşi ocazia să participe la o cultura politică a unei epoci în care existau dispute, exista pluralism.
Emil Hurezeanu: Fiii, fiii de care vorbim acuma, fiile de familie alcătuiesc acum o fracţiune relativ restrânsă în acest contingent masiv al participării tinerilor la mişcarea din România şi din Europa Centrală.
Nicolae Stînişoară: A fost numai o referire la un fenomen, chiar dacă limitat, semnificativ în felul lui, important este, într-adevăr, că în toate aceste ţări în care procesul este acum în miscare, procesul de înnoire, studenţii au participat în mare număr şi au participat sub o forma non-violentă, dimpotrivă. Tinereţea pe care adeseori o asociem cu o anumită lipsă de control şi de responsabilitate chiar - nu am vrut să fiu aşa de aspru - iată că spontaneitatea poate să greşească de multe ori, nu. A fost spontaneitate combinată cu înţelegere a fenomenului actual şi ceea ce este foarte interesant, în solidaritate cu alte generaţii, ceea ce iarăşi este un semn al continuităţii. Oricum milionul care la um moment dat a apărut, să spunem, la Leipzig şi jumătatea de milion, milionul care a apărut la Praga era format din toate generaţiile şi fenomenul cel mai remarcabil a fost că nu s-a produs violenta nu s-a produs anarhie, nu a fost haos, ci spre deosebire de unele prejudecăti ale noastre cu privire la masele care sunt supuse unei psihoze în momentul în căre ies în strada - poate datorita experientei radicale a rapirii libertatilor fundamentale - oamenii acestia procedeaza în aşa fel încăt să nu se lase contaminati de ceea ce a însemnat destinul lor nefericit. Nu se lasă contaminati de terorism, de violenţă, de lipsă de întelegere pentru interlocutor. Aceasta este garantia ireversibilităţii acei democratizări de care România nu se poate în nici un caz despărţi, ci din contra, ea este, după cum vedem, în drum spre realizarea ei în acest context mai larg.
E. Hurezeanu: Vă multumesc, Nicolae Stînişoară!
N.C. Munteanu: Zilele acestea ne-a sosit o scrisoare semnată Solidaritatea, un grup de studenţi din Bucureşti. Scrisoarea vă este destinata. O citeşte Ion Ioanid.
Scrisoare deschisă catre toţi românii de suflet, muncitori, tehnicieni şi ingineri, studenţi, oameni de ştiinţă, de artă şi de cultură, ţărani, militari şi activişti securişti cu conştiinţă. Prieteni, în aceste zile cu adevărat istorice, în care kadarii, honeckerii, jivkovii se duc unul după altul acolo unde merită, adică la lada de gunoi al istoriei, ce facem noi, românii? Am auzit şi am pus de multe ori aceasta întrebare în aceste zile fierbinţi. Numărul celor ce răspund la această întrebare cu fapte, fie ele cât de mărunte, creşte vizibil de la o zi la alta.
Adresăm aceste rânduri mai ales celor nehotărâţi care continuă să creadă că la noi nu se poate face nimic, noi, românii suntem lasi. Sau care se întreabă încă ce putem face noi. Suntem, într-adevar, noi românii lasi? Hotărât, nu! Istoria şi prezentul nostru sunt pline de exemple care demontrează cu prisosinţă contrariul. De unde, atunci, aceasta defăimare? Aceasta monstruoasă denigrare şi insultă la adresă poporului nostru, este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare, pusă la cale de către Securitate şi Partid, un adevărat complot la adresă demnităţii noastre naţionale.
De aceea, frate, nu te lasă folosit de regim, şi înceteaza de a perpetua această infamă calomnie. Dacă totuşi esti dintre aceia care prefera să stea cu mâinile încrucişate sub pretextul că românii sunt laşi, atunci înainte de a mai repeta altora aceasta odioasă calomnie, spuneţi ţie însuţi adevărul adevărat: Eu sunt un laş. Dacă la pronunţarea acestei fraze nu te-au trecut fiori de rusine sau de furie, atunci stinge acum aparatul radio şi du-te să îţi plângi de milă ţie şi copiilor tăi. Dacă totuşi te-a cuprins ruşinea sau furia, atunci avem cu toţii dreptul să sperăm. Ceea ce este adevărat despre noi românii este că am pierdut în mare măsură simţul solidarităţii. Solidaritatea nu se suge cu laptele mamei, ci se dobândeşte prin educatie.
Ceea ce i-a reuşit acestui regim este să educe în noi individualismul. Tocmai contrariul spiritului de solidaritate. A reuşit să programeze în mulţi dintre noi nepasărea şi indiferenţa. Din fericire stare nu este ireversibilă. Spiritul de solidaritate se poate reeduca, se poate redobândi, nu este niciodată prea târziu pentru asta. Ne-au dovedit din plin popoarele învecinate, deoarece că şi acolo, mai deunazi, oamenii nu credeau că mai pot fi solidari. Şi totuşi, prin redobândirea spiritului de solidaritate, aceste popoare au reuşit să întoarca roata istoriei prin adevărate revoluţii paşnice. Aşa cum nimeni nu a putut măcar visa că va mai fi posibil în viaţa acestei generaţii.
Ceea ce mai este adevărat este că regimul de la noi este cel mai corupt. Cel mai odios. Cel mai lipsit de scrupule şi de patriotismul cel mai elementar. La noi, mai mult că oriunde, Securitatea a invadat trupul poporului că o tumoare canceroasă care ne înnăbuşă de moarte. De aceea, regimul de la noi a şi rămas ultimul care va cădea. Dar nimic nu va putea face ca ziua judecăţii să fie amânată la nesfârsit. Căci o schimbare radicală şi ireversibilă s-a produs în aceste ultime săptămâni. Masca comunismului a căzut pentru toată lumea.
Legenda invincibilităţii, a ireversibilităţii comunisumului, a epocii de aur al omenirii, au dispărut pentru totdeauna. Astăzi a devenit evident şi pentru fiecare membru al aparatului de represiune românesc de la ministru pana la ultimul informator că el nu slujeste poporul, nici vreo cauză măreaţă. Ci doar o pereche de paranoici, cramponati de putere, a caror conducere incompetenta genereaza tristete, umilinta şi mizerie zi de zi, ceas de ceas. de accea, dacă faptele din trecut vor putea fi iertate, deoarece nimeni nu doreste razbunare, orice act de represiune, faptuit de acum înainte, de la renuntare pana la actul barbar de violenta, nu mai poate fi iertat.
Adevărata stare de asediu instaurat în ultima vreme, ridicola şi tragica în acelasi timp, nu dovedeste forta regimului, ci dimpotriva, slabiciunea lui, panica, teama că cea mai mica scanteie poate conduce la o explozie imposibil de controlat care ar duce la desfiintarea lui inevitabila. Dar ca totdeauna în istorie, panica tiranilor nu face decat să apropie mai repede sfarsitul. Şi pentru că prin toate aceste masuri tiranii noştri ne procura ei însisi singura, dar puternica noastra arma, constiinta slabiciunii lor şi a puterii noastre, constiinta faptului că suntem mulţi. ce putem face noi? frate! Noi şi numai noi putem face tot ce este nevoie pentru a readuce ţara noastra în randurile ţărilor libere, civilizate şi prospere. Dar pentru a fi capabili de aceasta, înainte de toate trebuie să ne redobandim fiecare demnitatea, spiritul de dreptate şi spiritul de solidaritate.
Fa astfel ca începand de mâine colegul tau, tovarasul tau de munca, subordonatii tai să înteleaga că pot conta pe solidaritatea ta. Încearca începand din acest moment să nu fii indeferent la nedreptatea mica său mare, care se face vecinului tau său tovarasului tau de munca. Încearca să nu fii indiferent la protestul său la refuzul lui de a executa un ordin absurd său ilegal. Solidarizeaza-te cu el! Azi vei fi poate singur, mâine cu siguranta ti se vor alatura şi altii. Aşa vom începe să învatam cata forta sta în noi şi vom pierde frica de a rosti ceea ce gandim cu adevărat. Poate că gogorita că fiecare al patrulea dintre noi este un informator, este totuşi, o mare gogorita. Una dintre acele multe gogorite sfruntate, inventate de acest regim şi de slujnicile lui pentru a ne putea îngenunchia mai usor.
Prieteni! În numele pruncilor care mor în maternitati, în numele copiilor care nu mai au copilărie şi care învaţă minciuna ca mod de viaţă, în numele bătrânilor noştri care se sting cu zile din cauza frigului şi a lipsei de îngrijire medicală, în numele morţilor noştri scosi din morminte cu buldozerele regimului, în numele străbunilor noştri a căror moştenire este terfelită şi distrusă, în numele celor care s-au jerfit în Valea Jiului şi la Brasov, în numele scriitorilor interzişi, în numele celor din închisori sau arestaţi la domiciliu şi a celor care fac greva foamei pentru a protesta şi în numele vostru, solidarizaţi-vă pentru dreptate şi demnitate! Şi ca un prim exercitiu la aceasta şcoală a solidarităţii, haideti să ne arătăm cu toţii solidaritatea cu Doina Cornea şi cu toţi acei oameni de curaj care sufera astăzi pentru că şi-au ridicat glasul în numele nostru.
Propunem un mod de manifestare care este practic lipsit de risc, dar care va fi vizibil pentru toata lumea. În ziua de 30 decembrie între orele 20 şi 20 şi 5 de minute în toate casele noastre luminile să ramane stinse. Pentru reuşita acestei manifestări comunicaţi acest apel tuturor prietenilor voştri şi convingeţi-i să-l urmeze şi să-l transmită mai departe. Sus inima, prieteni! Suntem la o răscruce de istorie, să fim la înalţimea momentului! Haideţi să scriem istoria, nu să fim singurii ei corigenţi! Să batem fierul cât e cald! Semnat, Solidaritatea. Un grup de studenţi din Bucureşti.
Emil Hurezeanu: Dragi ascultători şi acum revenim la la actualitatea imediată, reflectarea evenimentelor din România. Avem o marturie din partea unei calatoare la Bucureşti care zilele trecute a fost returnata de la Otopeni. S-o ascultăm!
Sunt una din persoanele care au avut neînspirata idee să îşi petreacă Crăciunul acasă în România, după toate tradiţiile noastre românesti. Pentru că având o situaţie clară, paşaportul cu vize şi biletele retur, nu ne puteam imagina că o să fim respinsi în ţara în care ne-am nascut şi am trait. Deci m-am trezit la aeroport duminica, impreuna cu multa alta lume, din toata lumea, care venise cu aceeasi idee să isi petreaca Crăciunul încărcat de cadouri, plin de bagaje.
Cand am prezentat paşaportul la control, mi s-a spus să aştept pentru că cineva trebuie să aprobe intrarea mea în ţara. N-am stiut dacă este numai cazul meu. Mi-am dat seama că pe parcurs toata lumea, de fapt, era în aceeasi asteptare. Nu se stia de ce. La întrebarea De ce? se ridica din umeri. Lăsaţi, stati linistiti, probabil că se va rezolva. Timpul trecea, orele înainteau, am ajuns la 12 noaptea, familiile ne asteptau, ni se faceau semne, puteam să vedem semne din partea lor. Pe parcurs lumea se liniştea.
La un moment dat ni s-a spus copii cu părinţii să treacă într-un alt salon, unde sunt banchete, unde copiii se puteau lungi să se odihneasca. Am mers acolo şi pe parcurs toţi treceau în aceasta sală, care de fapt, era sala de plecare, de unde a doua zi a trebuit să plecam pentru că a trebuit să petrecem toata noaptea în aeroport. Nu ni s-a permis să trecem. Fiecare spera că… aveam senzaţia că poate nu e cazul meu, poate că se va rezolva, poate altul nu are viza, nu ştiu.
Spre seara ni s-a dat de mâncare, ne-au invitat la masă, la microfon se spunea că persoanele care sunt în tranzit să pofteasca la săla de restaurant. Nimeni nu se simtea în tranzit, nimeni nu avea ideea asta,d eci a trebuit să vina să ne invita personal şi atunci am spus: Dar noi nu suntem în tranzit! Bun, s-a facut o greseala şi am mers la săla de restaurant unde am mancat ceva. Erau copii, erau bătrâni din Los Angeles care veneau de la New York. Plangeau, erau disperati, cum să se întoarca înapoi? Cu bagaje, cu cadouri, asta era ideea. Nu se poate, trebuie să intrăm, până la urmă o să intrăm. Am aşteptat să primim răspunsul afirmativ, dar nu, se pleca.
Primul avion a fost spre Berlin, cineva era din Berlin care refuza să plece că avea soţia şi copilul în ţară. I s-a spus că este spre binele lui, în interesul lui să plece. A fost nevoit să plece înapoi. Am trait un fel de cosmar. N-am inteles nimic, nu stiam nicio informatie, eram ignorati. Am suferit. Am fost traumatizati.
N.C. Munteanu: Copiii traumatizaţi, un popor traumatizat, o epocă de coşmar. Epoca Ceauşescu, sfârsitul epocii Ceauşescu. E ceea ce se vede şi din multele demonstraţii care au avut astăzi loc în lume.
Emil Hurezeanu: Aşadar mai multe demonstraţii, organizate în numeroase oraşe din Europa, din Statele Unite şi din Canada, demonstraţii de solidarizare cu victimele de la Timişoara şi de protest împotriva clanului Ceauşescu. Reamintesc demonstraţia de câteva zeci de mii de persoane care a avut loc ieri seara la Budapesta,în centrul orasului, în Piata Eroilor. Demonstraţii de proportii au avut loc, deasemenea, la Roma şi Vatican. În aceste ore chiar în orele de transmisie a primei editii al actualitatii romanesti, o demonstraţie se desfasoara şi la Viena. În fiecare seara la 18, pe o perioada nedefinita de timp, se vor organiza manifestatii în fata ambasadei române de la Paris. O doamnă din Malmo, Suedia, ne suna astăzi la redactie ca se ne comunice că în mai multe oraşe suedeze şi din Scandinavia, din Norvegia, Finlanda şi Danemarca, vor avea loc demonstraţii de protest. Cred însă, N.C. Munteanu, că avem şi o corepondență de la una dintre aceste demonstraţii. Matei Cazacu ne informeaza direct de la Paris.
Matei Cazacu: Luni seara în fata ambadasei României de la Paris, a avut loc o importantă demonstraţie de protest împotriva represiunii de tip chinezesc de la Timişoara şi Arad împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru democraţie şi libertate. La iniţiativa mai multor organizatii din exil, în frunte cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, câteva sute de persoane cu lumânări aprinse în mână au strigat Trăiască România!, au desfăşurat drapelul tricolor în doliu şi pancarte pe care se putea citi, printre altele, „Respectaţi drepturile omului în România”.
Câţiva vorbitori au luat cuvântul cerând Marilor Puteri, în special lui Mihail Gorbaciov, să faca presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a-l sili să demisioneze. Este mai clar ca oricând că Organizatia Natiunilor Unite, Comunitatea Europeană şi chiar şi ţările din Tratatul de la Varşovia să intervina pentru a se putea pune capat situaţiei din România - au subliniat ceilalţi vorbitori. Organizatiile româneşti din exil au chemat la manifestări zilnice în faţa ambasadei începând cu marţi, 19 decembrie, când un grup de 80 de familii franceze care au adoptat copii din România vor cere să li se dea permisiunea de a-şi vedea copiii pentru Crăciun sau Anul Nou.
O alta mare manifestatie care va avea loc marti, 26 decembrie, fără pancarte şi lozinci, de la Biserica Româna la Notre-Dame de Paris. Ea va avea caracterul unei procesiuni cu rugaciuni pentru sufletele morţilor şi pentru viitorul României. Seara la programele de ştiri toate canalele televiziunii şi radiodifuziunii franceze au reprodus imaginile de la manifestatiile filmate de o echipa de la Antenne 2, interviuri cu personalitati romanesti din exil, ca Mihnea Berindei, iar radioteleviziunea luxemburgheză a consacrat emisiunea sa Ascultătorii au cuvântul, de marti, 19 decembrie, represiunii din România.
Emil Hurezeanu: Avem numeroase reacţii de presă. Articolele apărute astăzi în majoritatea ziarelor de prima mână din Germania Federală, Italia, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Elvetia, Belgia sunt cu zecile. În emisiunea în direct pe care o vom transmite la miezul nopţii vom mai avea câteva reviste ale presei, vom intra în amănunte. Deocamdată avem doar o succintă revistă a presei italiene pe care vă invit să o ascultăm imediat. Reacţia mediilor de informare italiene la ceea ce se petrece în România este imensă.
Adrian Niculescu: Totalitatea presei de azi dimineaţă, 19 decembrie, fără nicio excepţie îşi deschide ediţiile de mai multe ori pe toata lungimea paginii întâi cu evenimentele tragice pe care le trăieşte România. La fel se comportă jurnalele radiofonice televizate cu informaţii aproape din oră în oră. Emoţia este fără precedent, vocile prezentatorilor, ca şi a noastră, a celor de la Europa Liberă, sunt cu respiraţia întretăiată. Este o veritabilă undă de şoc ce se propagă cu viteza fulgerului. Indignarea opiniei publice italiene faţă de ororile regimului Ceauşescu a explodat. Minciuna nu mai are nicio fărăma de spatiu.
Dacă în Franţa aseara primul titlu al stirilor televizate continua să fie încă, după cum spunea în editia specială doamna Monica Lovinescu, funerariile lui Saharov şi de abia după aceea România, în Italia ordinea a fost inversată. Toate telejurnalele, toate canalele Rai de la toate orele au deschis începând cu ieri la prânz cu revolta de la Timişoara şi Arad. Începem cu fulgeratorul editorial din Il giornale, semnat de cel mai mare maestru al jurnalisticii italiene, Indo Montagnese. El se intituleaza sugestiv „Piaţa Loretto la Bucureşti”. Cităm: „Vocile fragmentare şi confuze care reuşesc să ne parvină din România, chiar dacă ne înşeală asupra a ceea ce s-a petrecut deja, nu ne înşeală asupra a ceea ce se va întâmpla. Lui Ceauşescu calea unei retrageri paşnice şi în surdina pe care o încearcă sau vrea să o încerce diverşii honeckeri, husari, jivkovi şi altii, ii este închisă. Nu ştim cât va mai dura. Ceea ce va urma însă este cert. Ceauşescu şi-a făcut-o cu mâna lui. De aceea va încerca să reziste până la ultimul securist care va fi dispus să îi faca scut. Ştie prea bine că nu poate conta pe niciun fel de sprijin, nici dinafară, nici dinăuntru. Dar asta o ştiu bine şi românii, deşi vor să le ascundă”.
Organul Partidului Comunist Italian titrează pe toată pagina întâi: „Foc asupra mulţimii în România”. Directorul cotidianului comunist semnează articolul de fond intitulat „Ultimul tiran al Europei”. Este inserat un lung interviu cu scriitorul român, Grigore Arbore. În interior, pe o pagină întreagă, pagina a treia, se spune „O ţară capătă putere sub călcâiul conducătorului”. Sunt numai câteva dintre patru său cinci titluri pe care le are pagina a treia din L'Unita. Este reprodusă o declaratie dură a secretarului general al Partidului Comunist Italian şi un apel al UTC-ului italian să plece Ceauşescu. Organizaţia de Tineret Comunist cere demersurile necesare guvernului italian pentru salvarea poporului român şi condamnarea absolută şi fără drept de apel al lui Nicolae Ceauşescu în toate forurile internaţionale.
Un alt cotidian comunist, Il Manifesto, directorul cunoscutul om politic italian Luigi Pinto semnează un editorial cu titlul „Ucenicul vrăjitor”. Şi aici buna parte din pagina a treia e dedicată evenimentelor din ţara noastră. La Republica, marele cotidian de stânga de la Roma publica primele trei pagini, dedicate României, sub titlul „Revoltă în România. Ţara este izolată de lume”.
N.C. Munteanu: Atât din această ediţie a Actualităţii Româneşti. Revenim cu informaţii, relatări la emisiunea de la miezul nopţii. Aici Radio Europa Liberă.
Transcriere: Anamaria Neag.
(Un document sonor păstrat în Arhiva RFE de la Hoover)