Legislaţia trebuie să permită interceptarea convorbirilor telefonice doar după începerea urmăririi penale
Guvernul Republicii Moldova intenţionează să limiteze posibilităţile organelor de urmărire penală de a intercepta convorbirile telefonice. Despre asta a anunţat ministrul justiţiei, Alexandru Tănase, la o şedinţă de lucru cu reprezentanţii procuraturii generale, SIS şi altor instituţii de forţă, precum şi cu cei ai operatorilor de telefonie mobilă şi fixă. Potrivit lui Tănase, modificarea legislaţiei trebuie adaptată la standardele CEDO şi se impune pentru a garanta dreptul cetăţenilor la viaţă privată.
După părerea unanimă a participanţilor la şedinţa de astăzi, o primă deficienţă a legislaţiei naţionale cu privire la activitatea operativă de investigaţie, ţine de uşurinţa prea mare cu care pot fi interceptate convorbirile telefonice. Acest lucru a fost semnalat şi de CEDO, potrivit agentului guvernamental la CEDO, Vladimir Grosu: „CEDO a notat că în 60 la sută din toate infracţiunile care sunt existente la moment în codul penal, pe marginea acestora poate fi autorizată interceptarea convorbirilor telefonice. E nevoie în primul rând de redus la minimum acest număr. Adică anume într-adevăr acele infracţiuni, care pun în pericol securitatea statului plus suveranitatea statului.”
Ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase a declarat la rândul său că în actuala legislaţie trebuie revăzut şi modul în care judecătorii de instrucţie autorizează la solicitarea procurorilor interceptarea convorbirilor telefonice: „Ştiţi foarte bine că în societatea noastră domneşte o adevărată frică de a mai vorbi la telefon, indiferent de funcţia statutul, starea socială a persoanei, toată lumea riscă să fie ascultată. Ştiţi şi nu trebuie să vă spun eu cum funcţionează organele de judecată la acest capitol, care autorizează absolut fără nici un fel de discernământ toate măsurile operative de investigaţie. Vom interveni şi la acest subiect. Vom avea o discuţie aparte cu judecătorii de instrucţie pentru a fi foarte atenţi şi foarte prudenţi atunci când sunt autorizate asemenea acţiuni.”
Alexandru Tănase spune că legislaţia trebuie să permită interceptarea convorbirilor telefonice, doar după începerea urmăririi penale şi nu mai devreme. De asemenea, ministrul justiţiei susţine că persoanele cărora le-au fost ascultate telefoanele trebuie informate ulterior despre acest lucru, ceea ce, potrivit lui Tănase, nu tot timpul s-a respectat anterior.
Pe de altă parte, deputatul comunist, Vadim Mişin, unul dintre autorii proiectului legii în vigoare cu privire la activitatea operativă de investigaţie, crede că respectiva lege, nu cere neapărat modificări. Mişin: „Interceptarea convorbilor telefonice pe de o parte, e necesară pentru operativitatea oricăror servicii speciale. Şi MAI, şi SIS si aşa mai departe. Adică oricare din serviciile speciale trebuie să aibă posibilitatea să asculte convorbirile telefonice, dacă acestea sunt convinse că ascultă convorbirile persoanei care a înfăptuit o infracţiune. Pe de altă parte, prin interceptarea convorbirilor telefonice se încalcă mereu într-o anumită măsură drepturile omului. Problema constă în modul în care am putea combina aceste contradicţii. Şi această problemă nu a fost soluţionată în multe ţări, inclusiv în RM. În unele state, interceptarea convorbirilor se face atunci când serviiciile speciale consideră de cuviinţă, în alte state - când începe urmărirea penală şi aşa mai departe. În cazul nostru trebuie să luăm în calcul nivelul de maturitate al societăţii.”
La începutul anului, CEDO a pronunţat o sentinţă în care recomandă modificarea legislaţiei privind interceptările secrete, considerată neconformă standardelor Consiliului Europei pentru că permite abuzuri. Curtea a mai apreciat că se efectuează un număr excesiv de mare de interceptări. Astfel, în anul 2005 au fost emise circa 2.500 mandate de interceptare, în anul 2006 - circa 1.900 mandate, iar în anul 2007 - circa 2.300 de mandate.
După părerea unanimă a participanţilor la şedinţa de astăzi, o primă deficienţă a legislaţiei naţionale cu privire la activitatea operativă de investigaţie, ţine de uşurinţa prea mare cu care pot fi interceptate convorbirile telefonice. Acest lucru a fost semnalat şi de CEDO, potrivit agentului guvernamental la CEDO, Vladimir Grosu: „CEDO a notat că în 60 la sută din toate infracţiunile care sunt existente la moment în codul penal, pe marginea acestora poate fi autorizată interceptarea convorbirilor telefonice. E nevoie în primul rând de redus la minimum acest număr. Adică anume într-adevăr acele infracţiuni, care pun în pericol securitatea statului plus suveranitatea statului.”
Ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase a declarat la rândul său că în actuala legislaţie trebuie revăzut şi modul în care judecătorii de instrucţie autorizează la solicitarea procurorilor interceptarea convorbirilor telefonice: „Ştiţi foarte bine că în societatea noastră domneşte o adevărată frică de a mai vorbi la telefon, indiferent de funcţia statutul, starea socială a persoanei, toată lumea riscă să fie ascultată. Ştiţi şi nu trebuie să vă spun eu cum funcţionează organele de judecată la acest capitol, care autorizează absolut fără nici un fel de discernământ toate măsurile operative de investigaţie. Vom interveni şi la acest subiect. Vom avea o discuţie aparte cu judecătorii de instrucţie pentru a fi foarte atenţi şi foarte prudenţi atunci când sunt autorizate asemenea acţiuni.”
Alexandru Tănase spune că legislaţia trebuie să permită interceptarea convorbirilor telefonice, doar după începerea urmăririi penale şi nu mai devreme. De asemenea, ministrul justiţiei susţine că persoanele cărora le-au fost ascultate telefoanele trebuie informate ulterior despre acest lucru, ceea ce, potrivit lui Tănase, nu tot timpul s-a respectat anterior.
Pe de altă parte, deputatul comunist, Vadim Mişin, unul dintre autorii proiectului legii în vigoare cu privire la activitatea operativă de investigaţie, crede că respectiva lege, nu cere neapărat modificări. Mişin: „Interceptarea convorbilor telefonice pe de o parte, e necesară pentru operativitatea oricăror servicii speciale. Şi MAI, şi SIS si aşa mai departe. Adică oricare din serviciile speciale trebuie să aibă posibilitatea să asculte convorbirile telefonice, dacă acestea sunt convinse că ascultă convorbirile persoanei care a înfăptuit o infracţiune. Pe de altă parte, prin interceptarea convorbirilor telefonice se încalcă mereu într-o anumită măsură drepturile omului. Problema constă în modul în care am putea combina aceste contradicţii. Şi această problemă nu a fost soluţionată în multe ţări, inclusiv în RM. În unele state, interceptarea convorbirilor se face atunci când serviiciile speciale consideră de cuviinţă, în alte state - când începe urmărirea penală şi aşa mai departe. În cazul nostru trebuie să luăm în calcul nivelul de maturitate al societăţii.”
La începutul anului, CEDO a pronunţat o sentinţă în care recomandă modificarea legislaţiei privind interceptările secrete, considerată neconformă standardelor Consiliului Europei pentru că permite abuzuri. Curtea a mai apreciat că se efectuează un număr excesiv de mare de interceptări. Astfel, în anul 2005 au fost emise circa 2.500 mandate de interceptare, în anul 2006 - circa 1.900 mandate, iar în anul 2007 - circa 2.300 de mandate.