O discuție cu studenta Stela Breahna.
La rubrica „Cu Europa Liberă la Librăria din Cartier”, Paul Hodorogea a discutat cu Stela Breahna, studentă la colegiul de muzică Ştefan Neaga, încercând să afle de ce un muzician ar trebui să citească şi cărţi.
Stela Breahna: „Mi se pare interesant, deoarece mă ajută să-mi îmbogăţesc cunoştinţele şi, într-un fel, este un mod de a mă relaxa. Din păcate nu pot să citesc prea des din cauza că sunt studentă la colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi am nevoie de timp ca să exersez, aşa că cititul ramâne pe al doilea plan.
Mai des citesc romane. În special de ale lui Ion Druţă, ca „Frunze de dor”, „Clopotniţa”. Pur şi simplu îmi e interesant cum în viziunea unui scriitor ar fi un roman de dragoste, adică diferite situaţii care se întâmplă cu tinerii din romanul dat. Fiecare citeşte ceea ce-i place lui, ceea ce i se potriveşte după caracter.
Literatura nu poate fi buna sau proastă. Literatura este literatură. Tot aşa cum se spune şi despre muzică, ea nu poate fi contemporană şi de astăzi, ea este artă, tot aşa şi literatura este o artă.
Aş putea să recomand cred că „Frunze de dor” de Ion Druţă n-ar strica sa fie citit de fiecare elev. Mie mi-a plăcut enorm, de aceea şi-l recomand. M-am regăsit un pic pe mine. Romanul este despre Rusanda şi Gheorghe care se iubeau, aşa cum se spunea pe timpuri, iar într-un final dragostea lor s-a destrămat. Asta ne redă că in viaţă poate fi orice. Poţi să iubeşti, poţi să te desparţi şi chiar aşa şi este.”
Stela Breahna: „Mi se pare interesant, deoarece mă ajută să-mi îmbogăţesc cunoştinţele şi, într-un fel, este un mod de a mă relaxa. Din păcate nu pot să citesc prea des din cauza că sunt studentă la colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi am nevoie de timp ca să exersez, aşa că cititul ramâne pe al doilea plan.
Mai des citesc romane. În special de ale lui Ion Druţă, ca „Frunze de dor”, „Clopotniţa”. Pur şi simplu îmi e interesant cum în viziunea unui scriitor ar fi un roman de dragoste, adică diferite situaţii care se întâmplă cu tinerii din romanul dat. Fiecare citeşte ceea ce-i place lui, ceea ce i se potriveşte după caracter.
Literatura nu poate fi buna sau proastă. Literatura este literatură. Tot aşa cum se spune şi despre muzică, ea nu poate fi contemporană şi de astăzi, ea este artă, tot aşa şi literatura este o artă.
Aş putea să recomand cred că „Frunze de dor” de Ion Druţă n-ar strica sa fie citit de fiecare elev. Mie mi-a plăcut enorm, de aceea şi-l recomand. M-am regăsit un pic pe mine. Romanul este despre Rusanda şi Gheorghe care se iubeau, aşa cum se spunea pe timpuri, iar într-un final dragostea lor s-a destrămat. Asta ne redă că in viaţă poate fi orice. Poţi să iubeşti, poţi să te desparţi şi chiar aşa şi este.”