O maximă pe care Gheorghe Cojocaru o recomandă Partidului Comuniştilor.
Gheorghe Cojocaru: Deşi formarea noilor structuri ale puterii încă nu s-a încheiat, guvernarea democratică de la Chişinău a avut deja o serie de contacte extrem de importante atât cu autorităţile occidentale, cât şi cu administraţia rusă. Consiliul Europei este decis să acorde un sprijin substanţial în procesul de consolidare a instituţiilor democratice şi a statului de drept în Republica Moldova. Au demarat negocierile cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, iar pentru ziua de mâine se aşteaptă sosirea Troikăi Uniunii Europene la Chişinău. Toate acestea demonstrează că noua guvernare se bucură de încredere atât în Vest, cât şi în Est şi că, deşi este abia la început de cale, are toate şansele să obţină şi o asistenţă finaciară consistentă pentru a putea reforma şi relansa economia şi a soluţiona şi celelalte probleme cu impact social.
Vasile Botnaru: Totuşi, Alianţa pentru Integrare Europeană are de sustinut un test foarte greu.
Gheorghe Cojocaru: Partenerii din exterior ai Republicii Moldova acţionează, cel puţin, aceasta este impresia mea, ca şi cum această guvernare este deja bine instalată şi este una pe termen mediu, dacă nu pe termen lung. Acest sprijin este cu atât mai important cu cât vine într-o fază exterm de grea pentru noua coaliţie de guvernare care trebuie să preia o moştenire dezastruoasă de la fosta guvernare comunistă şi care se confruntă astăzi cu o criză economică devastatoare. Prin această asistenţă structurile internaţionale dau un semnal clar că mizează pe liderii actualei guvernări şi încurajează consolidarea în jurul Alianţei pentru Integrare Europeană.
Vasile Botnaru: In acelasi timp, donatorii de finante si creditorii morali ai Alianţei asteapta totusi o unitate adevrata in interiorul piramidei de guvernare. Or liderii aliantei uneori vorbesc pe mai multe voci, se contrazic unii pe alţii, alimentând astfel speculaţiile privind soliditatea acestei coaliţii sau lipsa de soliditate. Sinteti de acord cu asta?
Gheorghe Cojocaru: Alianţa este un organism format din patru partide diferite care cuprind un spectru doctrinal destul de larg – de la centru–stânga – la dreapta – încât până la un nivel anume aceste disonanţe de atitudine sunt fireşti, important este ca vorbele să nu încurce faptele. Şi, putem observa aici, că, trecând peste unele mici sincope, liderii Alianţei dau dovadă de responsabilitatea politică necesară şi că Alianţa rezistă şi se consolidează.
Vasile Botnaru: Pe masura ce se apropie prima zi de alegere a şefului statului sau ziua primei tentative, ne convingem ca mingea este in terenul comunistilor. Or, până în prezent semnalele care provin din tabăra comunistă sunt contradictorii şi arată că aceştia nu au o poziţie definită explicit. Cum vor proceda comuniştii? Care este pronosticul dumneavoastra?
Gheorghe Cojocaru: O eventuală nealegere a preşedintelui Republicii se va solda direct cu culpabilizarea lor pentru anunţarea unei noi campanii electorale. Şi dacă nu se ştie când vor avea loc alegerile parlamentare, cu ce câştig politic imediat se pot alege comuniştii care sunt într-o scădere vizibilă de popularitate? Câştigul lor este mai mult sau mai puţin în funcţie de calitatea acestei guvernări. O guvernare care să facă faţă crizei economice şi să rezolve problemele sociale ale cetăţenilor ar putea pune cruce definitiv şanselor PCRM de revenire la putere. În aceste condiţii, comuniştii nu au prea multe posibilităţi – singura lor salvare ar fi, după cum spune o vorbă din bătrâni, să nu dea vrabia din mână pe cioara din gard şi să accepte astfel noile realităţi de astăzi.
Vasile Botnaru: Totuşi, Alianţa pentru Integrare Europeană are de sustinut un test foarte greu.
Gheorghe Cojocaru: Partenerii din exterior ai Republicii Moldova acţionează, cel puţin, aceasta este impresia mea, ca şi cum această guvernare este deja bine instalată şi este una pe termen mediu, dacă nu pe termen lung. Acest sprijin este cu atât mai important cu cât vine într-o fază exterm de grea pentru noua coaliţie de guvernare care trebuie să preia o moştenire dezastruoasă de la fosta guvernare comunistă şi care se confruntă astăzi cu o criză economică devastatoare. Prin această asistenţă structurile internaţionale dau un semnal clar că mizează pe liderii actualei guvernări şi încurajează consolidarea în jurul Alianţei pentru Integrare Europeană.
Vasile Botnaru: In acelasi timp, donatorii de finante si creditorii morali ai Alianţei asteapta totusi o unitate adevrata in interiorul piramidei de guvernare. Or liderii aliantei uneori vorbesc pe mai multe voci, se contrazic unii pe alţii, alimentând astfel speculaţiile privind soliditatea acestei coaliţii sau lipsa de soliditate. Sinteti de acord cu asta?
Gheorghe Cojocaru: Alianţa este un organism format din patru partide diferite care cuprind un spectru doctrinal destul de larg – de la centru–stânga – la dreapta – încât până la un nivel anume aceste disonanţe de atitudine sunt fireşti, important este ca vorbele să nu încurce faptele. Şi, putem observa aici, că, trecând peste unele mici sincope, liderii Alianţei dau dovadă de responsabilitatea politică necesară şi că Alianţa rezistă şi se consolidează.
Vasile Botnaru: Pe masura ce se apropie prima zi de alegere a şefului statului sau ziua primei tentative, ne convingem ca mingea este in terenul comunistilor. Or, până în prezent semnalele care provin din tabăra comunistă sunt contradictorii şi arată că aceştia nu au o poziţie definită explicit. Cum vor proceda comuniştii? Care este pronosticul dumneavoastra?
Gheorghe Cojocaru: O eventuală nealegere a preşedintelui Republicii se va solda direct cu culpabilizarea lor pentru anunţarea unei noi campanii electorale. Şi dacă nu se ştie când vor avea loc alegerile parlamentare, cu ce câştig politic imediat se pot alege comuniştii care sunt într-o scădere vizibilă de popularitate? Câştigul lor este mai mult sau mai puţin în funcţie de calitatea acestei guvernări. O guvernare care să facă faţă crizei economice şi să rezolve problemele sociale ale cetăţenilor ar putea pune cruce definitiv şanselor PCRM de revenire la putere. În aceste condiţii, comuniştii nu au prea multe posibilităţi – singura lor salvare ar fi, după cum spune o vorbă din bătrâni, să nu dea vrabia din mână pe cioara din gard şi să accepte astfel noile realităţi de astăzi.