Vaclav Havel. despre căderea Cortinei de fier: "eveniment decis la crîşmă sau pe cîmpul de luptă"
În curând se vor împlini 20 de ani de la Revoluția de Catifea care a răsturnat regimul comunist al Cehoslovaciei. Vaclav Havel, omul care a condus în 1989 mulțimea ieșită pe străzi și convorbirile cu regimul muribund a devenit președinte al Cehoslovaciei iar apoi al Cehiei, pe care a condus-o în primii ani ai tranziției. Ieri, Vaclav Havel a ținut o conferință de presă aniversară. De la Praga. Alexandru Eftode:
Conferința de presă a avut loc la teatrul la care Vaslav Havel debutase ca dramaturg cu mulți ani înainte de revoluție. Fostul președinte ceh a aparut in fata jurnalistilor in aceiaşi pantaloni pe care-i purtase, după cum a spus, și în 1989. Corespondenta noastră, Kathleen Moore spune că nu a fost singura glumă făcută de Havel la conferința de presă.
Jurnaliștii străini au vrut să afle ce a simțit Havel pe 9 noiembrie, acum 20 de ani, la căderea Zidului Berlinului. Dar în ziua de 17 noiembrie, când o demonstrație a studenților la Praga a fost înăbușită violent de poliție, și-a dat seama că acesta este un punct de cotitură? Havel a spus că a văzut acea zi ca pe un bulgăre de zăpadă care va declanșa avalanșa. Dar el simţise chiar mai devreme că schimbarea pluteşte în aer. Oamenii încetau brusc să se mai teamă de regim, după cum s-a văzut la ambasada vest-germană de la Praga. La începutul lui noiembrie, mii de est germani se adunaseră la ambasadă în căutare de refugiu, iar mulți praghezi le-au împărțit plapume și ceaiuri, indiferent de prezența poliției secrete.
Această atmosferă l-a fascinat pe Havel și a fost pentru el un indiciu clar că n-a mai rămas mult. Cam în acele zile, Havel și alții fuseseră arestați a câta oară de poliția politică de teamă că vor face cine știe ce probleme pe 28 octombrie, ziua în care este marcată înființarea Republicii Cehoslovace.
”Când m-au arestat, povestește Havel, am rămas o vreme în mașină cu doi ofițeri iar unul m-a întrebat: „Oare când o să plesnească buba, domnule Havel”? Atunci a devenit limpede că zidul cade, cel fizic de la Berlin, dar în sens larg, întreaga Cortină de Fier”.
Havel a fost întrebat ieri dacă punctul în care a ajuns astăzi țara sa este ceea la ce a visat atunci. S-au făcut multe greșeli, dar și mai multe au fost evitate, a fost răspunsul: "Direcția de bază pe care doream să se îndrepte societatea noastră, către un stat democratic care să respecte drepturile, cu o economie de piață – toate acestea s-au și întâmplat, chiar dacă prea încet, cu multe obstacole și situații nebănuite”.
Sigur, nu totul este perfect. Havel crede că va fi nevoie de mai mulți ani decât anticipase pentru a repara răul făcut societății de regimul comunist.
El recunoaște că există o anumită nostalgie după certitudinile pe care le oferea viața sub comunism, dar compară acest sentiment cu dezorientarea pe care o simțea și el în ani disidenţei, în primele zile după ce era eliberat din închisoare.
În fine, Havel a încheiat conferința tot cu o glumă. Atunci când un jurnalist de la București l-a întrebat dacă poate să explice de ce unele revoluții din 1989 au decurs pașnic, cum a fost din Cehoslovacia, în timp ce altele – cu vărsare de sânge, ca în România, Havel a răspuns că diferite țări au diferite tradiții. Cehii și slovacii preferă să-și rezolve problemele la crâșmă, nu pe câmpul de luptă.
Conferința de presă a avut loc la teatrul la care Vaslav Havel debutase ca dramaturg cu mulți ani înainte de revoluție. Fostul președinte ceh a aparut in fata jurnalistilor in aceiaşi pantaloni pe care-i purtase, după cum a spus, și în 1989. Corespondenta noastră, Kathleen Moore spune că nu a fost singura glumă făcută de Havel la conferința de presă.
Jurnaliștii străini au vrut să afle ce a simțit Havel pe 9 noiembrie, acum 20 de ani, la căderea Zidului Berlinului. Dar în ziua de 17 noiembrie, când o demonstrație a studenților la Praga a fost înăbușită violent de poliție, și-a dat seama că acesta este un punct de cotitură? Havel a spus că a văzut acea zi ca pe un bulgăre de zăpadă care va declanșa avalanșa. Dar el simţise chiar mai devreme că schimbarea pluteşte în aer. Oamenii încetau brusc să se mai teamă de regim, după cum s-a văzut la ambasada vest-germană de la Praga. La începutul lui noiembrie, mii de est germani se adunaseră la ambasadă în căutare de refugiu, iar mulți praghezi le-au împărțit plapume și ceaiuri, indiferent de prezența poliției secrete.
Această atmosferă l-a fascinat pe Havel și a fost pentru el un indiciu clar că n-a mai rămas mult. Cam în acele zile, Havel și alții fuseseră arestați a câta oară de poliția politică de teamă că vor face cine știe ce probleme pe 28 octombrie, ziua în care este marcată înființarea Republicii Cehoslovace.
”Când m-au arestat, povestește Havel, am rămas o vreme în mașină cu doi ofițeri iar unul m-a întrebat: „Oare când o să plesnească buba, domnule Havel”? Atunci a devenit limpede că zidul cade, cel fizic de la Berlin, dar în sens larg, întreaga Cortină de Fier”.
Havel a fost întrebat ieri dacă punctul în care a ajuns astăzi țara sa este ceea la ce a visat atunci. S-au făcut multe greșeli, dar și mai multe au fost evitate, a fost răspunsul: "Direcția de bază pe care doream să se îndrepte societatea noastră, către un stat democratic care să respecte drepturile, cu o economie de piață – toate acestea s-au și întâmplat, chiar dacă prea încet, cu multe obstacole și situații nebănuite”.
Sigur, nu totul este perfect. Havel crede că va fi nevoie de mai mulți ani decât anticipase pentru a repara răul făcut societății de regimul comunist.
El recunoaște că există o anumită nostalgie după certitudinile pe care le oferea viața sub comunism, dar compară acest sentiment cu dezorientarea pe care o simțea și el în ani disidenţei, în primele zile după ce era eliberat din închisoare.
În fine, Havel a încheiat conferința tot cu o glumă. Atunci când un jurnalist de la București l-a întrebat dacă poate să explice de ce unele revoluții din 1989 au decurs pașnic, cum a fost din Cehoslovacia, în timp ce altele – cu vărsare de sânge, ca în România, Havel a răspuns că diferite țări au diferite tradiții. Cehii și slovacii preferă să-și rezolve problemele la crâșmă, nu pe câmpul de luptă.