22 decembrie 1989
Extras din programul special „Actualitatea românească” (ediție 12.30)
Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere.
Moderator: N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu; colaborează la program: Nicolae Stroescu-Stînișoară, Luiza Cunea, Șerban Orescu, Gelu Ionescu, Mircea Carp).
In sumar: Primele informații și comentarii în relație cu fuga lui N. Ceaușescu și momentul de tranziție a puterii; vidul puterii și responsabilitatea PCR (Ș. Orescu); Ziua demnității și exigențele ei (G. Ionescu).
La microfon Nicolae Stroescu-Stânişoară. Dragi ascultători, o zi de victorie a poporului român şi a sufletului românesc care a căutat această victorie pe căi paşnice şi a plătit lupta aceasta cu victime de-a lungul deceniilor de dictatură şi în ultimele zile în faţa ultimei încercări a dictatorului de a se salva în paguba întregului popor. Am putut auzi deja emisiunile postului de radio Bucureşti, am putut auzi vocile pline de emoţie, dar şi de încredere. Am putut auzi lucruri la care nu putem decât să ne asociem: ideea că în România trebuie să învingă democraţia, pluarlismul şi integrarea europeană. Să mergem pe acest drum şi victoria va fi definitivă.
N. C. Munteanu: Mulţumesc, Nicolae Stroescu-Stânişoară. S-o rugăm pe Luiza Cunea să ne citească primele ştiri dintr-o zi a României libere.
Luiza Cunea: Bucureşti. Nicolae Ceauşescu a fost destituit; după cum ne-a anunţat prin telefon ziaristul Emanuel Valeriu, în jurul orei 12 Ceauşescu a fost văzut părăsind sediul Comitetului Central din Piaţa Palatului la bordul unui elicopter. Sutele de mii de oameni adunaţi în Piaţă strigau: Nu-i lăsaţi pe dictatori să fugă! Trebuie judecaţi! Potrivit ultimelor relatări, demonstranţii au pătruns in biroul dictatorului şi au început să arunce documente pe fereastră.
Cu câteva minute înainte de ora 13 de la postul de radio Bucureşti scriitorul Mircea Dinescu a adresat un mesaj populaţiei, exclamând: Am învins! Am învins! Tot la Radio Bucureşti o persoană neidentificată a exclamat: Fraţilor cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să pătrundem în acest post de radio cu sprijinul tancurilor, Armatei şi a miilor de demonstranţi. Un alt cetăţean a declarat: Înlăturaţi-i pe cei care au furat şi au ucis, dar judecata să fie dreaptă! Bucuraţi-vă, dar nu recurgeţi sub niciun motiv la violenţă. O altă persoană a declarat: Trebuie să reconstruim ţara! Ştefan Cioconaru, redactor la Scânteia, şi-a cerut scuze pentru minciunile publicate în ziarul partidului. De mâine, a promis el, va apare Scânteia nouă. Radio Bucureşti a anunţat în limba maghiară că dictatorul asasin a fugit. Un alt vorbitor a declarat că acei tineri care acum câteva minute participau la lupte oribile cer apoporului să ia acum parte la reconstruirea ţării. Populaţia capitalei a ieşit pe stradă, exprimându-şi bucuria faţă de schimbarea dramatică în bine a situaţiei din Bucureşti.
Diplomaţi occidentali relatează că după cât se pare unităţi ale Armatei se retrag iar forţele de Securitate depun armele şi se îmbrăţişează cu demonstranţii. Agenţiile de ştiri bulgară şi sovietică au relatat că oamenii se suie pe tancuri şi se îmbrăţişează cu soldaţii. Miliţia a fost retrasă din centrul Bucureştiului. Ambasadorul olandez în România a relatat unui post de televiziune britanic că mulţimea jubilează în Piaţa Palatului, unde domneşte calmul. Pe stradă trec camioane cu oameni fluturând steaguri.
Radio Bucureşti a relatat azi dimineaţă că ministrul apărării, generalul Vasile Milea s-a sinucis. în relatarea de ora 11 s-a afirmat că Milea şi-a luat singur viaţa după ce ar fi fost descoperită activitatea sa trădătoare. S-a susţinut că generalul ar fi orchestrat împreună cu o serie de cercuri imperialiste punerea în circulaţie a unor zvonuri nefondate şi a unor minciuni. Ministrului apărării i s-a imputat, deasemeni, că nu ar fi informat populaţia despre crimele şi devastările comise la Timişoara. În încheierea relatării se mai cerea încă poporului să acţioneze cu hotărâre împotriva trădătorilor.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Cuvântul de ordine este unitate naţională, către libertate. O ştire care ne face să accentuăm necesitatea acestei unităţi naţionale este aceea că Radio Bucureşti anunţă că la Sibiu se mai trage încă în demonstranţi. Noi am vorbit la acest microfon în timpul nopţii şi în zilele care au trecut. Datoria Armatei este cunoscută. Armata este o instituţie cunoscută a poporului nostru, care întotdeauna a căutat să salveze valorile fundamentale ale naţiunii noastre. Nu are Armata alt rol la ora actuală decât de a înlocui dreptul forţei prin forţa dreptului. Aceasta este marea onoare a armatei noastre. Aceasta este misiunea ei şi poporul este cu armata și armata este cu poporul, iar noi toţi nu vom putea să contribuim la viitorul României decât dacă reuşim să depăşim aceste ultime zvârcoliri ale trădării intereselor naţionale. Pentru că este vorba de una dintre cele mai mari trădări cu putinţă ca în momentul când întregul popor reuşeşte fără violenţă să obţină intrarea într-o fază de libertate şi independenţă reală, anumite forţe să continue să se opune acestei voinţe generale. Voinţei generale care înseamnă singurul suveran. Suveranitatea naţională este în mâinile poporului suveran.
Şerban Orescu: Mai întâi aş vrea să spun ca român, înainte de toate, că am trăit cea mai frumoasă zi a vieţii mele. Felicităm poporul român, felicităm tineretul, ne înclinăm în faţa eroilor acestei zile, acestor ultime zile şi nădăjduim că ziua care a caracterizat emanciparea poporului român va fi declarată în curând sărbătoare naţională.
Revoluţia anti-ceauşistă este poate evenimentul cel mai important al ultimelor 45 de ani. Acum, cu acest prilej, s-a văzut ce se ascundea sub masca comunismului. La ce teroare este capabil comunismul. Aş vrea să adaug la aceste puţine cuvinte o concluzie care se deprinde din aceşti ultimi 45 de ani: aş vrea să spun că atâta vreme cât există un partid comunist, marxist-leninist, există şi pericolul ca ceauşismul, sub o altă formă, să reînvie. Cred că nimeni în România nu pierde din vedere acest fapt. Partidul Comunist este şi el unul din marii vinovaţi ai situaţiei tragice din ultimele zile, a dezastrului ţării, a crimelor împotriva umanităţii. Partidului comunist român, după părerea mea, nu-i rămâne altă alternativă decât să de autodizolve.
În acelaşi timp aş vrea să spun că în momentul de faţă, există, şi aceasta este firesc, după primele momente ale victoriei oricărei revoluţii, există un vacuum al puterii. După părerea mea este normal ca în acest vid al puterii, căruia trebuie să i se pună capăt, de acest vid al puterii să nu profite vechea nomenclatură, care desigur în momentul de faţă încearcă să se regrupeze pentru a pune în locul lui Ceauşescu un altfel de Ceauşescu, mai moderat, mai liberal, în care însă poporul nostru, care are experienţa ultimelor dictaturi, nu poate avea încredere.
În acelaşi timp Securitatea trebuie declarată, după părerea mea, aşa cum merită, o organizaţie criminală. Asta nu înseamnă să se treacă imediat la vindicte, dar înseamnă că toţi cei care au comis crime să fie cercetaţi de instanţe constituite în mod legal.
N. Stroescu-Stînișoară: Este ceea ce cer atâţia vorbitori la Radio Bucureşti, ei nu vor răzbunare şi violenţă. Ei vor purificare a naţiunii noastre şi a vieţii noastre şi a societăţii noastre civile. O ultimă ştire: unele elemente se repetă în mod inevitabil. După cum rezultă, Ceauşescu care a fost răsturnat ar încerca să se salveze. Din surse diplomatice occidentale s-a aflat ca puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu.
Radio Belgrad relatează că Ceauşescu a fugit după ce la Bucureşti armata s-a solidarizat cu demonstranţii. Potrivit diplomaţilor occidentali miniştrii au părăsit clădirea Comitetului Central, retrăgându-se la locuinţele lor din cartierul în care se află şi casa lui Ceauşescu, spre care se îndreaptă acum mii de manifestanţi. Potrivit relatărilor care sosesc la redacţie, fostul ministru de externe, Corneliu Mănescu face parte, într-adevăr, dintre cei care au preluat puterea în urma prăbuşirii dictatorului Ceauşescu. Cosemnatar al scrisorii deschise din luna martie în care se critica vehement politica şi modul dictatorial de conducere al lui Ceauşescu, Corneliu Mănescu s-a aflat la aceea dată sub arest la domiciliu. Ţara întreagă era sub arest, spunem noi. El a fost deasemeni exclus din Partidul Comunist.
Partidul Comunist fusese de multă vreme exclus din viaţa noastră naţională. În profunzimile poporului nostru Partidul Comunist nu a existat niciodată. Cei 700 sau 1000 de membri ai acestui partid dinainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial n-au putut să creeze decât în cercuri concentrice un fel de masă de oportunişti; este motivul pentru care poporul nostru a trebuit să plătească cu victime sângeroase în aceste ultime zile o trecere normală la libertate şi la autodeterminare care în celelalte ţări socialiste s-a putut efectua aşa cum am putut vedea cu toţii în condiţii paşnice. Este preţul pe care l-am plătit noi acestei non-existenţe faţă de esenţa neamului nostru care a fost Partidul Comunist.
N.C. Munteanu: Să ne bucurăm cu toţii, primele cuvinte de la Radio Bucureşti după căderea sângerosului călău au fost: Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu, ne aflăm în studiourile televiziunii. Am reuşit să ajungem aici, în spatele tancurilor cu armată şi studenţime şi cu oameni pe care îi vedeţi şi cu mii şi mii de români şi de altă naţionalităţi ne-au condus aici. În faţa Dvs se află eroul nostru, Mircea Dinescu, poetul. Vă rog să-l priviţi, el lucrează. Vă va spune despre ce este vorba. Suntem emoţionaţi, obosiţi, dorim ca tot poporul român de orice naţionalitate care luptă cu arma în mână, în sensul că am avut de suferit acea suflare divină al lui Dumnezeu şi a răbdării poporului român care, în sfârşit, s-a rupt, să putem asculta cuvintele lui Mircea Dinescu care vor fi purtătoarea geniului românesc peste timp. Noi lucrăm, iată-l în cabinet, spune ce faci. Și Mircea Dinescu a spus: Peste zece minute vom da un apel către populaţie. Vă rog să vă păstraţi calmul, sunt momente în care Dumnezeu şi-a întors faţa către români. Să ne uităm şi noi către Dumnezeu. Câteva minute înainte de a vă vorbi, înainte de a apela la toate forţele ale Armatei noastre. Armata în Bucureşti e cu noi. Dictatorul a fugit - a spus poetul prigonit până mai ieri de dictator. Facem un apel către ministerul forţelor de interne să depună armele, să intre în cazarme. Poporul e cu noi. Peste 5 minute vom face apel către toată suflarea României, către eroicul popor român. Voci în fundal: Am învins, am învins! Suntem aici!
N. Stroescu-Stînișoară: Una din caracteristicile cele mai respingătoare ale lui Ceauşescu a fost atitudinea lui faţă de religie. Într-o perioadă în care ceilalţi conducători comunişti adoptaseră o atitudine indiferentă, până la binevoitoare faţă de religie, înţelegând că lozincile imbecile ale materialismului mecanicist de la începutul secolului nu mai pot corespunde bogăţiei de informaţie asupra vieţii interioare şi spirituale a omului, ei se adapaseră oarecum la atmosfera care este şi religioasă în orice fel de naţiune. Ceauşescu a fost un radical al ateismului. Poate că asta este una dintre explicaţiile esenţiale a atitudinii lui dezastruoase şi criminale în diverse alte domenii. Pentru că era aşa cum spun românii, un om fără Dumnezeu. Iată că România peste care el vroia să pună acest giulgiu al ateismului radical şi militant şi distrugător, în momentul în care îşi regăseşte răsuflarea liberă, pronunţă numele lui Dumnezeu la Bucureşti, la Radio Bucureşti, care nu mai este al tiranului.
N.C. Munteanu: Stimaţi ascultători, împreună cu Emil Hurezeanu de la ora două noaptea la ora nouă dimineaţa ne-am aflat în faţa microfonului Europei Libere şi am căutat să vă ţinem la curent cu toate câte le-am putut afla din România şi despre România. Emil Hurezeanu s-a întors acum un minut în studio, venind direct de-acasă.
Emil Hurezeanu: In această dimineață, cu mai multe minute înainte de sfîrșitul emisiunii anunţam, că în mai multe oraşe ale ţării continuă grevele generale, că Armata României a fraternizat cu populaţia. Mai erau 30 de secunde până la încheierea emisiunii; am primit şi buletinul meteorologic de la Radio Bucureşti. Averse, temperatură relativ caldă şi un vânt puternic dinspre NE. Am adăugat la microfon Bate astăzi în România un vânt puternic dinspre NE; am adăugat la microfon, bate astăzi un vînt puternic dinspre NE: este un vânt de libertate. În acel moment însă, datorită mecanismelor de aici, mecanismele electronice care ne iau sunetul uneori, la ore fixe, fără voia noastră aceste câteva cuvinte - un vânt de libertate - au zburat, s-au dus cu vântul. Aşa a fost bine să fie pentru că vântul de libertate nu trebuie anunţat de la Munchen, el nu venea nici dinspre NV el venea însăşi din inima acestui popor. Trăiască poporul român! Trăiască România şi cum spunea un ţăran originar din Transilvania, care acum e în Australia şi a vorbit cu noi la telefon în aceste momente, Trăiască şi Dumnezeu! Pentru că a ţinut cu România şi pentru că Dumnezeu este veşnic.
N. Stroescu-Stînisoară: Potrivit ultimelor relatări fostul ministru de externe Corneliu Mănescu a fost într-adevăr numit în fruntea unui comitet, care a preluat puterea după destituirea lui Ceauşescu. Un maior al armatei a apelat la forţele armate să depună armele, noi nu am confundat niciodată armata română cu forţele de Securitate sau cu acei rătăciţi eventual din Armată care s-au făcut în ultimele zile ale tiranului instrumente ale oprimării poporului român. Vorbind la postul de radio Bucureşti, maiorul a declarat textual: Nu trageţi in fraţii şi surorile voastre! El a cerut, deasemenea, şi forţelor de Securitate să depună armele. Cred că a venit timpul ca indiferent de uniforma pe care omul o poartă să se conducă după conştiinţa morală care undeva în adâncuri pâlpâie in oricare om, chiar şi în acel securist care s-a acoperit de crime.
N.C. Munteanu: Să ne bucurăm, să ne bucurăm, să ne bucurăm. Gelu Ionescu este omul care a luat primul reportaj liber dintr-o Românie liberă pentru un post de radio care se numeşte Europa Liberă. Gelu Ionescu, povesteşte-ne pe scurt.
Gelu Ionescu: Dragi compatrioţi, iată că sosii şi ziua demnităţii. A fost sigur o întâmplare să intru în master control exact în momentul când Emanuel Valeriu ne suna pentru prima oară dintr-o ţară liberă către un post de radio care era de mult liber. Şi am avut această bucurie - pe care i-o împărtăşesc și lui în momentul de faţă şi îmbrăţişându-l - să dăm acest reportaj odată cu marele eveniment. Stimaţi ascultători, cu toţii suntem sub pragul unei mari emoţii pe care v-o puteţi imagina, aceeaşi ca a voastră. Cu toţii ne gândim la rudele, la prietenii, la toţi cei dragi din ţară. Cred că trebuie să ne gândim la cei victorioşi, la cei care au luptat în primul rând. Să ne gândim la victimele, la sutele de mii de victime ale acestui regim care a asuprit ţara timp de decenii. Trebuie să ne gândim la cei care s-au împotrivit; cei cunoscuţi şi cei necunoscuţi. Pentru că cei necunoscuţi sunt cu mult mai mulţi decât cei cunoscuţi; dar să dăm dreptatea celor care au luptat cu pieptul dezgolit în faţa unei asemenea puteri şi anume, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, şi nu mai departe decât ieri, Petru Creţia. Numărul lor este foarte mare.
Nu la judecată şi la răzbunare trebuie să ne gândim acum în primul rând, dar nu trebuie să o uităm. Trebuie să o ţinem lângă noi ca un semn al demnităţii, al propriei noastre demnităţi, datoria de a judeca cu dreaptă măsură toate cele care s-au făcut. Sunt sarcini extrem de grele. Ţara este ruinată. E nevoie de chibzuinţă și de solidaritate. E nevoie ca tot românul să înveţe lecţia libertăţii şi a demnităţii şi a egalităţii. Sunt lecţii extrem de grele. Vă mărturisesc din propria mea experienţă că de abia în Occident am reuşit să învăţ alfabetul acestor noţiuni. Noi le vom încerca să vi le transmitem aşa cum am făcut-o de-a lungul acestor ani. Cei care sunt la radio, aici lângă noi şi cei care nu sunt, care au murit, colegii noştri care au dispărut acum un an, acum doi ani, acum zece ani. Noi am încercat să ne facem datoria. Trebuie să ne gândim la libertăţile noastre, la reconstruirea ţării şi a culturii şi a spiritualităţii româneşti în atâta suferinţă. Şi trebuie să ne gândim că locul nostru de români este în Europa, acolo unde l-am arătat astăzi.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Membrii ai ambasadei japoneze de la Bucureşti au văzut azi forţe care au depus armele, înainte ca zeci de mii de demonstranţi să fi ocupat sediul central al Partidului Comunist Român. Un purtător de cuvânt al Ministerului japonez al Afacerilor Externe a anunţat că demonstranţii au coborât drapelul naţional şi cel al partidului comunist de pe acoperişul clădirii şi l-au înlocuit cu adevăratul drapel românesc, de dinainte de 1948. Diplomaţii japonezi sunt în contact telefonic direct cu guvernul de la Tokyo şi dau informaţii permanent. Ei au relatat că au demonstrat zeci de mii de oameni şi că demonstranţii au ocupat peste o jumătate din principala piaţă al Bucureştiului. Deasemenea ei au văzut un helicopter care s-a ridicat de pe acoperişul clădirii partidului. Mai înainte, membrii ambasadei au declarat că militarii au permis demonstranţilor să se urce pe tancurile lor în marşul către Palatul Prezidenţial, după ce soldaţii au depus armele. Acesta este marşul triumfal al adevăratei armate române.În această zi de regăsire naţională aş avea o rugăminte la colegii noştri de la Radio Bucureşti.
N. Stroescu-Stînișoară: Tot aşa cum noi încercăm să ţinem la curent pe ascultătorii care sunt pe emisiunea noastră despre ce aflăm la Radio Bucureşti, i-aş ruga şi pe ei să anunţe că noi am intrat pe emisiune în această zi mare, mai devreme ca oricând şi să poată în felul acesta stabili acea punte care a existat dealtfel întotdeauna.
Emil Hurezeanu: Iubiţi compatrioţi, postul de radio Europa Liberă transmite către România liberă pe următoarele lungimi de unde scurte: de 16, 19, 25 şi 31 m. Emisiunile noastre vor continua fără întrerupere. În studio se află acum Mircea Carp.
M. Carp: Cred că vă închipuţi cât de mare mi-este emoţia în aceste momente în care zorii libertăţii într-adevăr mijesc şi la noi în ţară. Am spus într-o emisiune acum câteva zile că cei din urmă vor fi cei dintâi. Şi astăzi suntem cei dintâi, sunteţi, de fapt, cei dintâi pentru că cu eroismul, curajul, abnegaţia, azvârlind oportunismul, aţi reuşit să daţi din nou ţării şi neamului românesc acel nimb de glorie pe care l-am moştenit din moşi strămoşi. Cei din urmă sunt astăzi cei dintâi. Însă, poate, cu atât mai nobilă este această victorie a celor din urmă pentru că s-a făcut cu vărsare de sânge, deci s-a făcut cu eroism, deci s-a făcut cu cel mai înalt simţ patriotic posibil. Nu numai prin faptul că mă găsesc la microfon de peste 40 de ani, dar şi prin faptul că înainte de aceasta am fost ofiţer român, am fost soldat român, sunt astăzi mâmdru de ceea ce au făcut acei soldaţi şi ofiţeri români care au ştiut că locul lor este alături de popor şi nu împotriva poporului, aşa cum şi noi cu generaţii în urmă am fost alături de popor atunci când a fost nevoie. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, astăzi într-adevăr am auzit de bine.
Şerban Orescu: Cred că este foarte important în această fază când se pun bazele unei noi puteri, este important să subliniem un lucru: că poporul român are nevoie de conducători care să nu fie pătaţi în ochii lui. În noua conducere a statului român, pentru ca această conducere să mai poată inspira încredere poporului este necesar să intre persoane cu un trecut nepătat, care s-au împotrivit dictaturii lui Ceauşescu. Dacă s-ar întâmpla altfel ar însemna ca poporul să rişte să piardă într-un viitor, mai îndepărtat sau mai apropiat, ceea ce a cucerit astăzi.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: După cum nu am fost niciodată de acord cu cei care credeau în pasivitatea iremediabilă a poporului român şi acum sunt convins că inteligenţa şi intuiţia poporului român care au putut în sfârşit să iasă la lumină vor conduce într-adevăr spre o evoluţie de genul celeia pe care însuşi Radio Bucureşti a cerut-o astăzi prin vocea unuia dintre vorbitori: pluralism, democraţie, integrare europeană. Acesta este un ideal împărtăşit de români de multă vreme. Probabil că numai Ceauşescu nu ştia că românii votaseră în mod definitiv pentru această soluţie.
Şerban Orescu: Ceauşescu stia foarte bine, pentru că de aia şi-a înarmat Securitatea. De aceea Ceauşescu se împotrivea oricărei forme de liberalizare a socialismului pentru că ştia că pus la vot, ceauşismul şi comunismul în România sunt condamnate.
N. Stroescu-Stînișoară: Există o diplomaţie a paranoicului. Conced asemenea calcule ale paranoicului care pot părea machiavelism politic, dar în fond nu erau decât o imensă sete de putere a unui om anormal.
Emil Hurezeanu: Dar să nu vorbim despre această momâie lividă şi sângeroasă care a fost Ceauşescu. Să vorbim în continuare despre poporul român care astăzi cunoaşte o oră a integrităţii sale sublime. Integritatea cu fiinţa sa naţională, autentică, regăsită. Cunoaşte ora suveranităţii depline, este ora când şi-a recâştigat libertatea. O libertate suverană şi cunoaşte ora independenţei depline, independenţa libertăţii, a fiinţei sale naţionale şi a unei patrii redescoperite în numele valorilor fundamentale ale democraţiei şi istoriei poporului nostru.
M. Carp: Şi cu atât mai importantă este această afirmare, această reafirmare cu cât, aşa cum spuneam acum câteva secunde, a fost botezată în sânge. Suferim cu toţii, cu toţii cei care au murit, de toţi cei care au fost răniţi, suferim cu familiile care au rămas fără aceşti fii ai lor, însă istoria unui neam se scrie şi cu sânge. Fără sânge poate că valoarea unei biruinţe este redusă.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Este ideea jertfei care este o idee creştină. Noi am avut ieri, în emisiunea noastră am putut transmite cuvintele unui român care şi-a dat adresa, şi-a dat locul unde pot să vină să-l găsească- aşa a spus el securiştilor şi care spunea: În sângele nostru se va îneca această hidră comunistă.
Emil Hurezeanu: În cursul acestei dimineţi, după închiderea programelor de dimineaţă a sunat un om din Australia şi a spus ca sora lui de la Suceava în timp ce ieri noapte încerca să pună nişte lumânări într-o bisericuţă, în memoria copiilor care au fost răpuşi la Timişoara şi în alte oraşe ale ţării, a fost bruscată, scoasă afară în pumni din biserică împreună cu alţi 20 de creştini, români şi românce. Mi-am spus atunci dacă de la 6000 de km depărtare de la Suceava un român anunţă asta atunci cu siguranţă că şi deasupra Sucevei şi deasupra acelor femei cu lumânările lor plăpânde şi deasupra copiilor României răpuşi, şi deasupra noastră a tuturor, veghează încă mana bună şi înţeleaptă a lui Ştefan cel Mare, a aceluia care a devenit mare pentru că a făcut printre altele şi bisericuţa unde aceste lumânări au existat în această dimineaţă.
G. Ionescu: Noi vorbim, pronunţăm numele eroilor noştri din trecut. Şi le vom pronunţa şi în aceste zile. Numele voivozilor şi marilor oameni politici. Noi trebuie, şi Dvs cu toţii, trebuie să-i scoateţi din mâzga în care i-a băgat propaganda comunistă. Înjosindu-i şi aducându-i la nivelul unui fals patriotism. În numele acestor mari valori ale trecutului noi trebuie să ne gândim şi la jertfele de azi. Îmi amintesc că, cu câtva timp în urmă, stăteam de vorbă cu un confrate scriitor român care mă vizita la Munchen. Şi cu care ne gândeam de ce nu se împotriveşte nimeni în România, decât câţiva oameni. Uită-te că nemţii s-au revoltat în 54, uite că ungurii au vărsat, au murit zeci de mii de unguri în 56, uite că polonejii au ieşit de atâta ori în stradă şi au vărsat sângele. Uite că cehii în 68. De ce românii nu? El îmi spunea: Românii iubesc prea mult viaţa ca să şi-o jertfească. N-avea dreptate. Sau dacă avea dreptate eu cred că astăzi de produce în istoria neamului nostru, poate că se reproduce o schimbare, sau trebuie să se producă o schimbare de mentalitate fundamentală.
Să ieşim din marasmul micului umor şi să intrăm în justa proporţie între ceea ce este glumă şi asumare, în ceea ce este tragic şi comic. În ceea ce este de râs şi ca să râzi, să te eliberezi şi în ceea ce este de asumat ca greutate a libertăţilor şi a egalităţilor de care neamul nostru are atâta nevoie. E o zi în care poate se produce o răscruce şi pe baza acestor jertfe care s-au vărsat zilele astea, poate că au fost mai multe mii de morţi decât ştim noi astăzi. Aceasta este garanţia că se va putea ieşi din toată tragedia naţională în care trăim astăzi, că va apare renaşterea. Că ne vom recâştiga locul în lume. Că vom putea să ieşim cu capul sus în faţa atâtor greutăţi câte ne stau în faţă. O economie ruinată, instituţiile dezorganizate, avem nevoie de tot, de la şcoală şi până la uzină. De la creşe şi până la biserici. Avem nevoie de tot cea ce are nevoie poporul român. Puse, toate aceste lucruri puse pe un alt temei.
E. Hurezeanu: Avem însă energiile şi speranţele cele mai mari din istoria Europei.
Şerban Orescu: Ne aflăm ca după un război pierdut. E clar. Situaţia în care se află România este o situaţie de dezastru comparabilă cu un război pierdut. Asta este vina epocală a ceauşismului si a comuniştilor. Că după 45 de ani de eforturi, ţara se află într-o situaţie dezastruoasă.
E. Hurezeanu: Da, dar ne aşteaptă ani lungi şi buni de pace.
M. Carp: Cred că aici un rol extraordinar de important va trebui să joace femeia, va trebui să-l joace soţia, mama în primul rând...
Emil Hurezeanu: învăţătorul, preotul...
M. Carp: Da, sigur că da. Dar vroiam să spun, cei de acasă întâi. Familia. Care au fost sugrumaţi de atâtea alte probleme şi care poate nu au fost în măsură întotdeauna să dea copiilor lor cele mai frumoase sentimente în acei şapte ani de acasă, cu care să meargă înainte în viaţă. De la familie, apoi cum spunea Emil Hurezeanu, se merge la învăţător, care trebuie să fie din nou acel învăţător pe care l-am ştiut cu toţii şi preotul din amvon, cu crucea în frunte care să înţeleagă odată pentru totdeauna că rolul lui este alături de oamenii din sat sau din oraş, şi nu de slujbaş al unui guvern, al unui regim, al unui rege, unui preşedinte sau oricine ar fi el.
Şerban Orescu: Aş vrea să înălţăm un gând în momentul de faţă şi pentru prietenii noştri maghiari, pentru prietenii noştri germani, pentru toţi cei de alte etnii care trăiesc pe teritoriul României. Îmi exprim convingerea, speranţa că aceşti buni prieteni ai noştri, care s-au verificat şi în aceste ultimele zile grele, vor putea să trăiască pe teritoriul viitoarei Românii la fel de liber şi să fie la fel de fericiţi ca toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării. Nu pot să mă gândesc în aceste momente şi voi aminti numai pe el decât la eroicul pastor Tokes şi la credincioşii maghiari de la Timişoara care prin atitudinea lor dârză au polarizat un protest care zăcea latent de mulţi ani în rândurile întregului popor român. Dar când se va scrie istoria acestor zile glorioase nu trebuie niciodată să uităm de unde a pornit scânteia.
Emil Hurezeanu: Trebuie să ne gândim şi să fim recunoscători tuturor prietenilor noştri, francezilor, englezilor, italienilor, tuturor europenilor. Europenilor din Răsărit, ruşilor, da şi sovieticilor. Trebuie să le fim deasemenea recunoscători şi americanilor. Acestei mari naţiuni, care a păstrat vii, în însuşi înfăptuirea lor, idealurile democraţiei şi ale libertăţii. Şi, da, trebuie să spunem şi acest lucru, a păstrat viu, decenii în şir, ore în şir, nopţi în şir, în chiar ultimele nopţi şi chiar acum în aceste minute această voce a libertăţii în limba română care a menţinut viu, decenii în şir spiritul şi adevărul rostit public.
Gelu Ionescu: Şi aş vrea să nu uităm că trebuie să ajungem ziua când biserica unită va trebui recunoscută pe teritoriul ţării noastre. Să revină în drepturile ei alături de biserica ortodoxă. Să ne gândim că, şi să vă gândiţi, că există în străinătate, nici nu ştim câţi oameni plecaţi din România, câţi români, români, dar câţi germani, dar câţi evrei, câţi unguri care au plecat din ţara românească. Aici se găseşte un mare potenţial de energie şi de creativitate care sunt sigur că va dori întotdeauna să revină către patrie cu cele mai bune gânduri. Cu cele mai bune intenţii. Mircea Carp vorbea de şcoală. Avea dreptate. Cu şcoala şi cu familia trebuie să începem. Trebuie să ne creăm instituţiile. Trebuie să deschidem geamurile larg la Academia Română să iasă toată miasma ticăloşiei, care s-a instaurat în fotoliile unor mari gânditori pe care ni i-a dat poporul...
Ș. Orescu: ...analfabetismul dela Academia Română...
G. Ionescu: ... Analfabetismul. Instituţiile astea trebuiesc date în mâna unor oameni care se pricep, care au competenţă şi ei sunt destui şi care s-au dovedit în primul rând puternici. Trebuie să aibă locul lor și Mircea Dinescu şi Doina Cornea şi Ana Blandiana şi Petru Creţia şi, îi repet, Dan Petrescu, sunt atâţia tineri care s-au ridicat. Toţi scriitorii şi intelectualii care au cerut revenirea lor în viaţa publică. Toţi aceşti oameni au o greutate morală şi o garanţie. Dar există pe lângă ei nenumăraţi oameni competenţi. E ora lor!
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Ultimele ştiri care ne-au parvenit la redacţie: La Bucureşti domneşte incertitudinea cu privirea la locul unde se află dictatorul Ceuşescu. Relatarea unui corespondent al agenţiei de ştiri iugoslave Tanjug potrivit căruia el s-ar afla în drum spre Pekin nu poate fi confirmată. Ştirea aceea spunea că potrivit unor informaţii ar fi sigur că Nicolae Ceuşescu a părăsit România şi că fiul şi membrii familiei sale fugiseră mai înainte. Circulau, după această ştire al agenţiei, neconfirmate însă, ulterior, zvonuri că Nicolae Ceauşescu se îndrepta către China sau Teheran. Deci incertitudini, asociate cu o mare certitudine: România a scăpat de Ceauşescu.
Pe de altă parte de la Timişoara se relatează că administraţia oraşului a fost preluat de către un comitet de grevă al cetăţenilor. La fel, în întreaga ţară există greve la ora actuală. Un vorbitor de la postul de radio Bucureşti a relatat că la Sibiu se mai aud împuşcături şi a cerut să li se pună capăt. Este ceea ce spusesem mai înainte. Dar am vrut să reamintesc, pentru că acesta este un moment de importanţă majoră în măsura în care entuziasmul nostru pentru această zi istorică nu trebuie să ne facă să devenim puţin nevigilenţi, cum zic fraţii noştri comunişti, să devenim nevigilenţi faţă de pericolele care sunt încă ascunse în egocentrismul oamenilor. În atitudinea acelora care sunt atât de compromişi încât nu mai au cum să se salveze şi în diversele maşinaţii care pot să facă încă multe victime. Realism, entuziasm, dar un entuziasm realist.
Emil Hurezeanu: Daţi-mi voie să citesc câteva ştiri de ultim minut: în capitala maghiară s-a anunţat că frontiera dintre România şi Ungaria a fost redeschisă. Pe de altă parte postul de radio cehoslovac a relatat că în prezent se află în drum spre România un convoi alcătuit din 19 ambulanţe şi alte autovehicule transportând medicamente şi alte ajutoare pentru victimele din România. Şeful convoiului, un medic, a afirmat că în compania asistenţei acordate României trebuie să li se alăture serviciile de salvări din Germania Federală, Austria şi alte ţări democrate. Postul de radio Bucureşti a difuzat un apel adresat deci generalului de armată Ion Hortopan cerându-i să vină urgent la postul de radio deoarece revoluţia are nevoie de el.
Şerban Orescu: Aş vrea să relev că ieri într-un apel făcut la Securitate fostul ofiţer superior de Securitate, Ion Turcu, a cerut foştilor săi colegi să nu distrugă arhivele. Aceasta este foarte important. În momentele acestea de tranziţie când Securitatea are motive să îi fie frică şi să acopere nelegiuirile făcute s-a constatat în Republica Democrată Germană că se ard arhivele. Este bine să fie atenţionaţi membrii Securităţii că aceasta constituie o infracţiune pedepsită de codul penal.
G. Ionescu: Şi vigilenţa poporului.
M. Carp: Iar eu aş vrea să revin la ceea ce a spus Gelu Ionescu mai înainte, despre scriitori. Poate că acum este într-adevăr momentul lor de reafirmare. Dar în acest moment de reafirmare să nu uite să scrie tot ceea ce s-a trăit în aceste ultime zile. Este nevoie ca această epopee scrisă în sânge să fie scrisă însă şi cu pana în aşa fel ca în viitor, în viitorul apropiat, mai ales, toate generaţiile să afle ce a făcut generaţia de astăzi, ce au făcut tinerii studenţi de astăzi, ce au făcut muncitorii, ce au făcut preoţii, sunt convins în anumite locuri, ce a făcut toată lumea. Şi numai cei care ştiu să scrie şi să scrie bine, să aşterne pe hârtie aceste momente epocale.
G. Ionescu: Perfect îndreptăţit, dar acest lucru să-l facă şi trebuie să ştim asta, trebuie să ştim cu toţii, trebuie să-l facă scriitori adevăraţi și nepătaţi pentru că vor sări toate lichelele de tipul lui Adrian Păunescu, care de-a lungul anilor nu au ştiut decât să fie în jurul dictaturii, să o servească, şi care vor încerca acum să cucerească o nouă putere. E nevoie nu de răzbunare, e nevoie de dreptate pentru toţi cei care nu au colaborat şi de pedeapsă pentru cei care au colaborat în chipul atât de jalnic cu o dictatură.
M. Carp: Dar nu răzbunare, ci pedeapsă, pedeapsă prin legea actuală.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: A propos de ce spunea Orescu mai-nainte, consider într-adevăr că este foarte important ca documentele din arhivele Securităţii să nu dispară şi o leg chiar de scriitori şi de datoria lor de a scrie cronica timpului. Ştiu prea bine, o spun cu toată seriozitatea, că există în sertarele oamenilor care au trăit marea dramă postbelică a României scrieri care ar putea într-adevăr să reprezinte cronica cea mai vie şi cea mai reală a dramei româneşti. Ştiu că există însemnări la preoţi şi învăţători la ţară, însemnări ascunse.
G. Ionescu: La foşti deţinuţi.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: Foşti deţinuţi. Nu numai aceasta, însemncări despre cealaltă mare epopee care a fost accea a luptelor.
Live Radio București: Mulţi dintre Dvs mă cunoaşteţi. Sunt generalul colonel Militaru Nicolai. Nu puteam să stau deoparte în asemenea momente şi după asemenea crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău că în această crimă a fost atrasă şi armata română. Dacă se adevereşte faptul că Armata a tras în popor, înseamnă că va fi rău.
N. Stroescu-Stînișoară: ... nenumăraţi ai rezistenţei cotidiene, la servici, în întreprindere, au luptat contra intenţiei conducerii de a-i transforma în pure instrumente.
Ș. Orescu: Sau în turnători.
Emil Hurezeanu: Şi-au păstrat valorile. Au creat spaţii de imunitate, şi-au făcut meseria cinstită.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Să nu uităm că dacă se poate vorbi de o mare criză morală şi nu trebuie să ne ascundem absolut deloc în această chestiune după deget. A fost şi există o mare criză morală în România. A existat totuşi şi lupta anonimă a milioane de oameni care nu au acceptat niciodată dominaţia reală a Partidului Comunist asupra lor. Care au luptat să nu facă jocul, să nu-şi trădeze prietenul şi colegul, să-şi păstreze concepţia fundamentală, care era o concepţie creştină, să fie gata de a sări în ajutorul celuilalt şi nu de a-l trăda. Toate acestea sunt forme de eroism liniştit, cotidian, pe care noi, în această zi în care s-a vorbit, s-a spus numai câteva cuvinte, despre marile personalităţi, despre marii eroi ai naţiei să nu uităm sutele de mii, miile de oameni în micul lor eroism cotidian care până la urmă a adus la Timişoara şi la celelalte Timişoare ale României noastre.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi! Este ora 14 şi 21 de minute. Pentru prima oară ora 14 şi 21 de minute în ziua de 22 decembrie, pentru prima oară ziua de 22 decembrie într-o Românie care s-a eliberat de dictatură. Ne facem datoria să vă transmitem în continuare ştirile. Emisiunile noastre speciale vor fi transmise şi sunt transmise în banda de 16 metri, pe 17735 kilocicli, în banda de 25 metri pe 11815 kilocicli iar în banda de 31 m 9595 kilocicli. Emisiunile noastre vor continua fără întrerupere 24 de ore din 24 de ore. Şi acum o veste care este într-un fel un nou simbol al libertăţii regăsite. Se deschid liniile telefonice cu România. Anunţaţi numerele noastre de telefon. Numerele noastre de telefon vă sunt disponibile pentru contacte telefonice între cetăţenii României şi rudele lor din străinătate. Iată aceste numere de telefon: deocamdată doar 2. Germania Federală, Munchen, 21023010 şi 2102-3011.
G. Ionescu: Ne ascultaţi de ani de zile, ştim asta. Suntem mândri şi mulţumiţi că ne ascultaţi. Că ne-aţi ascultat şi pentru încrederea pe care aţi avut-o în noi. Pe ea ne-am bazat şi ea ne-a hrănit. E momentul să ne gândim că trebuie să fim la fel de ascultaţi şi noi ca şi confraţii din Bucureşti. Nu mai vorbeşte decât o singură voce astăzi poporului român. Aceea a românilor care îşi iubesc ţara.
Emil Hurezeanu: Daţi-mi voie să intervin cu două ştiri: Ecouri internaţionale. După cum relatează Radio Bucureşti, îmi cer scuze, amân ecourile internaţionale pentru o ştire care în acest moment soseşte. După cum relatează Radio Bucureşti, Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu. în judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să-l împiedice să fugă. De asemenea s-a difuzat din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte fără întârziere la Radiodifuziunea Română. Radio Bucureşti transmite apeluri repetate la calm şi menţinerea ordinei. Se avertizează totodată împotriva unor provocări. Postul de radio a anunţat deasemenea că au fost sparte vitrinele unor magazine din Bucureşti. Se adresează deasemenea un apel către toţi cetăţenii României să nu se lase provocaţi şi să păstreze calmul.
Şerban Orescu: În legătură cu criza morală la care se referea Nicolae Stroescu, aş vrea să spun că există o instituţie care a avut un rol fundamental în această criză morală, este Securitatea. Această organizaţie criminală care s-a dovedit ce este în ultimele zile, are de ani de zile, dacă nu de decenii o activitate de continuă infiltrare a societăţii româneşti. Aşa cum arăta fostul ei şef, Ion Pacepa, nici un partid comunist şi nicio Securitate nu a degradat societatea în asemenea grad cum a făcut-o Securitatea românească. Numărul imens de informatori a contribuit enorm la îngenunchierea poporului român. Cred şi nu pot să concep eliberarea României altfel decât prin imediata dizolvare al aparatului de informatori ai Securităţii. Toţi cei care au acceptat acest jug este necesar să ştie că de astăzi sunt liberi. Să înceteze comunicaţiile cu această criminală organizaţie.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: Aş face numai o precizare. Au contribuit la îngenunchiarea numai parţială şi temporară al poporului român.
Gelu Ionescu: Sigur că noi suntem ca şi Dvs pradă a unei mari emoţii şi sărim de la un subiect la altul, de la o idee la alta, suntem o mână de oameni care vrem, încercăm să vă spunem tot ce ne stă pe suflet şi tot ce ne trece prin gânduri. Ceauşescu o să plece sau nu o să plece? Toată lumea ştie că există, că el a adunat bogăţii şi averi uriaşe, toată lumea o ştie fără să o ştie. Dacă aceste bogăţii există, ele niciodată nu vor ajunge în mâna lor. Există suficiente precedente internaţionale ca să se vadă că astfel de averi ieşite din spolierea unui popor întreg ajung până la urmă în mâna poporului. Noi trebuie să ne gândim că nu cu ele ne vom rezolva criza, dar poate şi cu ajutorul lor. Va trebui să ne ajutăm singuri. Pentru că, în primul rînd singuri, deşi vom fi foarte ajutaţi de lume. România se bucură de o mare simpatie. Şi vor veni ca şi pentru poloneji, ca şi pentru unguri, ca şi pentru cehi, ca şi pentru germani, vor veni, ca şi pentru bulgari, vor veni multe ajutoare şi pentru noi. Vor fi. Se vor arăta multă bunăvoinţă. Dar ceea ce tre să ştim este că în primul rând noi singuri trebuie să ne ajutăm prin ceea ce facem în fiecare clipă, prin ceea ce încercăm să realizăm în micul loc de muncă, în stare de libertate şi de înţelegere a necesităţii acestui moment şi a viitorului ţării şi al copiilor noştri ai tuturor.
N. Stroescu-Stînișoară: Aş remarca chiar din punct de vedere economic ceea ce a spus acuma Gelu Ionescu este realitatea de fapt ajutorul pe care îl dau marile organizaţii occidentale este conceput ca un ajutor ca ţările respestive să se ajute singure. Lucrul acesta le este foarte prezent atât polonezilor, cât şi ungurilor şi celorlalţi care mai ştiu un lucru: că inaugurarea unei noi epoci, noi libertăţi deschiderii pieţii libere, adoptarea principiilor pieţii libere, toate acestea sunt asociate cu dificultăţi reale. Deci intrăm într-o eră de libertate, care însă nu va fi deloc lipsită de dificultăţi în afara de marea dificultate că ţara noastră a fost adusă la un dezastru, există şi dificultăţile reintrării pe făgaşul normal şi modernizării şi aducerii ţării noastre la o formulă economică productivă.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi, intervenim cu o nouă ştire. Este foarte util, Radio Bucureşti o transmite non-stop, o transmitem şi noi în continuare. După cum relatează Radio Bucureşti Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu, judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să împiedice fuga dictatorului. De asemenea s-a difuzat din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat insistent să se prezinte la Radiodifuziunea Română. În acest moment ne-am conectat şi noi în studioul emisiunilor speciale ale Europei Libere cu sunetul postului de radio Bucureşti. Îl vom avea şi vom comenta în măsura în care intervin evenimente şi vom avea ce comenta.
M. Carp: În acelaşi timp poate ar fi bine, Emil Hurezeanu, să repetăm dorinţa noastră ca Radio Bucureşti, cei de la Radio Bucureşti să anunţe şi emisiunile noastre în aşa fel ca să ne completăm şi să putem informa pe români asupra tuturor evenimentelor interne şi externe. Pentru că de ceea ce are nevoie astăzi mai mult ca oricând poporul român este o informare liberă şi cât mai completă.
Emil Hurezeanu: Vom continua, bineînţeles, să comentăm ştirile pe măsură ce ele sosesc. Ne respectăm deci menirea de a vă informa în continuare. Ecourile internaţionale sunt multiple şi extraordinare. Posturile de radio şi televiziune din toate ţările lumii şi-au întrerupt programele anunţând istorica răsturnare de planuri de la Bucureşti. Vom avea astfel de reacţii, astfel de ştiri, reacţii din partea unor personalităţi oficiale, şefi de state, din partea comunităţii internaţionale, din partea comunităţii românilor din exil.
Şerban Orescu: În viitorul apropiat cred că se pune pentru români problema ce facem mai departe. Va fi necesar să se elaboreze concepte cu totul noi, poporul român a fost frustrat de regimul ceauşist, de toate cuceririle democraţiilor occidentale, a fost lipsit de informaţii privind evoluţia ţărilor din Europa de Est. În foarte puţin timp poporul nostru va trebui să recupereze acest timp pierdut. De atlfel cred că în ciuda Cortinei de Fier, care s-a abătut deasupra României, din informaţiile care au provenit de la posturile de radio occidentale, compatrioţii noştri ştiu, sunt bine informaţi despre cele ce se întâmplă în Europa de Est. Nu pot să concep lunile viitoare decât printr-o aliniere rapidă a României la evoluţia ţărilor din Europa de Est, adică prin anunţarea de alegeri libere, prin înfiinţarea de partide politice.
Emil Hurezeanu: După cum relatează Radio Bucureşti, reluăm din nou ştirea, Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu, în judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti apelează la locuitorii judeţului şi la Armată să împiedice fuga dictatorului. De asemenea se difuzează insistent apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte fără întârziere la radiodifuziunea română.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Deci comandantul suprem fuge, în timp ce românii îşi regăsesc adevărata lor existentă istorică şi aşa cum spune Orescu urmează să şi-o regăsească şi pe cea economică, politică, socială, în cadrul cel mare european, est-european, vest-eueopean.
Emil Hurezeanu: Nu comandantul suprem fuge, dictatorul încearcă să fugă. E cu totul altceva.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Fuge în sensul că e pus pe fugă şi comandantul suprem - noi ştim ce înţeleg eu prin comandantul suprem.
M. Carp: Sigur că da şi vroiam să adaug la asta, un comandant suprem se afirmă. Acest comandant suprem s-a numit pe el însuşi. Poate chiar şi numit pe el însuşi, s-ar fi putut afirma de-a lungul carierei sale de comandant suprem. Insă, de fapt nu a făcut-o decât ca să-şi adauge un alt titlu la nenumăratele titluri pe care şi le-a asumat el însuşi, cu concursul unor cozi de totprdin jurul lui, şi cred că să nu uităm niciodată că au existat aceste cozi de topor. Acest comandant suprem fuge. E fugărit de lume, dar fuge.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi. În acest moment suntem în preajma unei premiere radiofonice istorice. Suntem în preajma de a ne conecta aici la Europa Liberă cu postul de radio Bucureşti, cu sunetul postului de radio Bucureşti, în aşa fel încât în acest moment, în chiar timpul transmiterii emisiunilor de Radio Bucureşti şi în timpul transmiterii emisiunilor noastre să ştim din ambele puncte de la Munchen şi de la Bucureşti despre ce este vorba. Din momentul în care vom avea aceste sunete, vă vom ţine la curent în funcţie de realizarea acestui proiect tehnic.
Repetăm ştirea pe care Radio Bucureşti o transmite în continuare. După cum relatează Radio Bucureşti Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla în localitatea Titu, judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să-l împiedice pe dictator să fugă. De asemenea se difuzează din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte de uregnţă la radiodifuziunea română.
Şerban Orescu: În emisiunile noastre de ieri şi de alaltăieri am averitzat că aşa se va termina istoria ceuşismului. Comandantul suprem va fugi şi va lăsa pe ceilalţi în urmă. Acoliţii regimului au acum ceea ce s-a prezis.
G. Ionescu: Sigur, sunt momente grele pentru noi toţi şi grele de bucurie şi de tensiune. Aşteptăm tot timpul veştile din ţară, ne trec prin minte gânduri şi încercăm să ne exprimăm cât mai coerent, cât mai clar pentru toţi. Încercăm să privim înainte către viitorul României, încercăm să privim înapoi aceşti ultimi 40 de ani şi deosebirea acestor ultimi 25 de ani ai dictaturii Ceauşescu, încercând să tragem nişte concluzii, să spunem nişte idei. Suntem şi noi numai nişte oameni care se află în pragul emoţiei şi de aceea vă cerem îngăduinţă pentru toate încurcăturile pe care le putem rosti, cuvintele greşite. Numai că aceasta este şi importanţa momentului. Importanţa momentului, bucuria de a spune adevărul.
Emil Hurezeanu: Cred că este cazul, stimaţi ascultători, să facem o mică paranteză o pauză. Apelăm la înţelegerea Dvs. Revenim în câteva minute.
Indicator sonor.
Emil Hurezeanu: Atenţiune aici e Radio Europa Liberă! Comunicăm ştiri. Vorbind la postul de radio Bucureşti, un ofiţer a cerut armatei să oprească absolut toate avioanele care încearcă să părăsească România. Pe de altă parte agenţia Tanjug relatează că la Televiziunea Română a fost lansat un apel în care se cere populaţiei să-l prindă pe Ceauşescu în viaţă.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: În legătură cu această ştire, două cuvinte a căror importanţă va fi înţeleasă de ascultătorii noştri. Vorbeam aseară ca de una dinspre marile vini ale acestui regim că a adus România într-o stare de necesitate, că nu mai domneşte starea de drept. Din momentul în care s-a produs emanciparea şi ea a reuşit astăzi la Bucureşti, noi reintrăm într-o situaţie de drept. Aceasta înseamnă că execuţii sumare şi metode violente de a încerca rezolvarea problemelor, inclusiv a vinovăţiilor capitale nu sunt metodele pe care le-ar dori românii înţelepţi şi care ar fi în interesul evoluţiei noastre ulterioare şi al neamului.
(Transcriere: Anamaria Neag, V. Eskenasy)
(Un document sonor din Arhiva RFE Hoover).
(Sursa: youtube.com)
Extras din programul special „Actualitatea românească” (ediție 12.30)
Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere.
Moderator: N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu; colaborează la program: Nicolae Stroescu-Stînișoară, Luiza Cunea, Șerban Orescu, Gelu Ionescu, Mircea Carp).
In sumar: Primele informații și comentarii în relație cu fuga lui N. Ceaușescu și momentul de tranziție a puterii; vidul puterii și responsabilitatea PCR (Ș. Orescu); Ziua demnității și exigențele ei (G. Ionescu).
La microfon Nicolae Stroescu-Stânişoară. Dragi ascultători, o zi de victorie a poporului român şi a sufletului românesc care a căutat această victorie pe căi paşnice şi a plătit lupta aceasta cu victime de-a lungul deceniilor de dictatură şi în ultimele zile în faţa ultimei încercări a dictatorului de a se salva în paguba întregului popor. Am putut auzi deja emisiunile postului de radio Bucureşti, am putut auzi vocile pline de emoţie, dar şi de încredere. Am putut auzi lucruri la care nu putem decât să ne asociem: ideea că în România trebuie să învingă democraţia, pluarlismul şi integrarea europeană. Să mergem pe acest drum şi victoria va fi definitivă.
N. C. Munteanu: Mulţumesc, Nicolae Stroescu-Stânişoară. S-o rugăm pe Luiza Cunea să ne citească primele ştiri dintr-o zi a României libere.
Luiza Cunea: Bucureşti. Nicolae Ceauşescu a fost destituit; după cum ne-a anunţat prin telefon ziaristul Emanuel Valeriu, în jurul orei 12 Ceauşescu a fost văzut părăsind sediul Comitetului Central din Piaţa Palatului la bordul unui elicopter. Sutele de mii de oameni adunaţi în Piaţă strigau: Nu-i lăsaţi pe dictatori să fugă! Trebuie judecaţi! Potrivit ultimelor relatări, demonstranţii au pătruns in biroul dictatorului şi au început să arunce documente pe fereastră.
Cu câteva minute înainte de ora 13 de la postul de radio Bucureşti scriitorul Mircea Dinescu a adresat un mesaj populaţiei, exclamând: Am învins! Am învins! Tot la Radio Bucureşti o persoană neidentificată a exclamat: Fraţilor cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să pătrundem în acest post de radio cu sprijinul tancurilor, Armatei şi a miilor de demonstranţi. Un alt cetăţean a declarat: Înlăturaţi-i pe cei care au furat şi au ucis, dar judecata să fie dreaptă! Bucuraţi-vă, dar nu recurgeţi sub niciun motiv la violenţă. O altă persoană a declarat: Trebuie să reconstruim ţara! Ştefan Cioconaru, redactor la Scânteia, şi-a cerut scuze pentru minciunile publicate în ziarul partidului. De mâine, a promis el, va apare Scânteia nouă. Radio Bucureşti a anunţat în limba maghiară că dictatorul asasin a fugit. Un alt vorbitor a declarat că acei tineri care acum câteva minute participau la lupte oribile cer apoporului să ia acum parte la reconstruirea ţării. Populaţia capitalei a ieşit pe stradă, exprimându-şi bucuria faţă de schimbarea dramatică în bine a situaţiei din Bucureşti.
Diplomaţi occidentali relatează că după cât se pare unităţi ale Armatei se retrag iar forţele de Securitate depun armele şi se îmbrăţişează cu demonstranţii. Agenţiile de ştiri bulgară şi sovietică au relatat că oamenii se suie pe tancuri şi se îmbrăţişează cu soldaţii. Miliţia a fost retrasă din centrul Bucureştiului. Ambasadorul olandez în România a relatat unui post de televiziune britanic că mulţimea jubilează în Piaţa Palatului, unde domneşte calmul. Pe stradă trec camioane cu oameni fluturând steaguri.
Radio Bucureşti a relatat azi dimineaţă că ministrul apărării, generalul Vasile Milea s-a sinucis. în relatarea de ora 11 s-a afirmat că Milea şi-a luat singur viaţa după ce ar fi fost descoperită activitatea sa trădătoare. S-a susţinut că generalul ar fi orchestrat împreună cu o serie de cercuri imperialiste punerea în circulaţie a unor zvonuri nefondate şi a unor minciuni. Ministrului apărării i s-a imputat, deasemeni, că nu ar fi informat populaţia despre crimele şi devastările comise la Timişoara. În încheierea relatării se mai cerea încă poporului să acţioneze cu hotărâre împotriva trădătorilor.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Cuvântul de ordine este unitate naţională, către libertate. O ştire care ne face să accentuăm necesitatea acestei unităţi naţionale este aceea că Radio Bucureşti anunţă că la Sibiu se mai trage încă în demonstranţi. Noi am vorbit la acest microfon în timpul nopţii şi în zilele care au trecut. Datoria Armatei este cunoscută. Armata este o instituţie cunoscută a poporului nostru, care întotdeauna a căutat să salveze valorile fundamentale ale naţiunii noastre. Nu are Armata alt rol la ora actuală decât de a înlocui dreptul forţei prin forţa dreptului. Aceasta este marea onoare a armatei noastre. Aceasta este misiunea ei şi poporul este cu armata și armata este cu poporul, iar noi toţi nu vom putea să contribuim la viitorul României decât dacă reuşim să depăşim aceste ultime zvârcoliri ale trădării intereselor naţionale. Pentru că este vorba de una dintre cele mai mari trădări cu putinţă ca în momentul când întregul popor reuşeşte fără violenţă să obţină intrarea într-o fază de libertate şi independenţă reală, anumite forţe să continue să se opune acestei voinţe generale. Voinţei generale care înseamnă singurul suveran. Suveranitatea naţională este în mâinile poporului suveran.
Şerban Orescu: Mai întâi aş vrea să spun ca român, înainte de toate, că am trăit cea mai frumoasă zi a vieţii mele. Felicităm poporul român, felicităm tineretul, ne înclinăm în faţa eroilor acestei zile, acestor ultime zile şi nădăjduim că ziua care a caracterizat emanciparea poporului român va fi declarată în curând sărbătoare naţională.
Revoluţia anti-ceauşistă este poate evenimentul cel mai important al ultimelor 45 de ani. Acum, cu acest prilej, s-a văzut ce se ascundea sub masca comunismului. La ce teroare este capabil comunismul. Aş vrea să adaug la aceste puţine cuvinte o concluzie care se deprinde din aceşti ultimi 45 de ani: aş vrea să spun că atâta vreme cât există un partid comunist, marxist-leninist, există şi pericolul ca ceauşismul, sub o altă formă, să reînvie. Cred că nimeni în România nu pierde din vedere acest fapt. Partidul Comunist este şi el unul din marii vinovaţi ai situaţiei tragice din ultimele zile, a dezastrului ţării, a crimelor împotriva umanităţii. Partidului comunist român, după părerea mea, nu-i rămâne altă alternativă decât să de autodizolve.
Atâta vreme cât există un partid comunist, marxist-leninist, există şi pericolul ca ceauşismul, sub o altă formă, să reînvie
În acelaşi timp aş vrea să spun că în momentul de faţă, există, şi aceasta este firesc, după primele momente ale victoriei oricărei revoluţii, există un vacuum al puterii. După părerea mea este normal ca în acest vid al puterii, căruia trebuie să i se pună capăt, de acest vid al puterii să nu profite vechea nomenclatură, care desigur în momentul de faţă încearcă să se regrupeze pentru a pune în locul lui Ceauşescu un altfel de Ceauşescu, mai moderat, mai liberal, în care însă poporul nostru, care are experienţa ultimelor dictaturi, nu poate avea încredere.
În acelaşi timp Securitatea trebuie declarată, după părerea mea, aşa cum merită, o organizaţie criminală. Asta nu înseamnă să se treacă imediat la vindicte, dar înseamnă că toţi cei care au comis crime să fie cercetaţi de instanţe constituite în mod legal.
N. Stroescu-Stînișoară: Este ceea ce cer atâţia vorbitori la Radio Bucureşti, ei nu vor răzbunare şi violenţă. Ei vor purificare a naţiunii noastre şi a vieţii noastre şi a societăţii noastre civile. O ultimă ştire: unele elemente se repetă în mod inevitabil. După cum rezultă, Ceauşescu care a fost răsturnat ar încerca să se salveze. Din surse diplomatice occidentale s-a aflat ca puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu.
Radio Belgrad relatează că Ceauşescu a fugit după ce la Bucureşti armata s-a solidarizat cu demonstranţii. Potrivit diplomaţilor occidentali miniştrii au părăsit clădirea Comitetului Central, retrăgându-se la locuinţele lor din cartierul în care se află şi casa lui Ceauşescu, spre care se îndreaptă acum mii de manifestanţi. Potrivit relatărilor care sosesc la redacţie, fostul ministru de externe, Corneliu Mănescu face parte, într-adevăr, dintre cei care au preluat puterea în urma prăbuşirii dictatorului Ceauşescu. Cosemnatar al scrisorii deschise din luna martie în care se critica vehement politica şi modul dictatorial de conducere al lui Ceauşescu, Corneliu Mănescu s-a aflat la aceea dată sub arest la domiciliu. Ţara întreagă era sub arest, spunem noi. El a fost deasemeni exclus din Partidul Comunist.
Partidul Comunist fusese de multă vreme exclus din viaţa noastră naţională. În profunzimile poporului nostru Partidul Comunist nu a existat niciodată. Cei 700 sau 1000 de membri ai acestui partid dinainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial n-au putut să creeze decât în cercuri concentrice un fel de masă de oportunişti; este motivul pentru care poporul nostru a trebuit să plătească cu victime sângeroase în aceste ultime zile o trecere normală la libertate şi la autodeterminare care în celelalte ţări socialiste s-a putut efectua aşa cum am putut vedea cu toţii în condiţii paşnice. Este preţul pe care l-am plătit noi acestei non-existenţe faţă de esenţa neamului nostru care a fost Partidul Comunist.
N.C. Munteanu: Să ne bucurăm cu toţii, primele cuvinte de la Radio Bucureşti după căderea sângerosului călău au fost: Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu, ne aflăm în studiourile televiziunii. Am reuşit să ajungem aici, în spatele tancurilor cu armată şi studenţime şi cu oameni pe care îi vedeţi şi cu mii şi mii de români şi de altă naţionalităţi ne-au condus aici. În faţa Dvs se află eroul nostru, Mircea Dinescu, poetul. Vă rog să-l priviţi, el lucrează. Vă va spune despre ce este vorba. Suntem emoţionaţi, obosiţi, dorim ca tot poporul român de orice naţionalitate care luptă cu arma în mână, în sensul că am avut de suferit acea suflare divină al lui Dumnezeu şi a răbdării poporului român care, în sfârşit, s-a rupt, să putem asculta cuvintele lui Mircea Dinescu care vor fi purtătoarea geniului românesc peste timp. Noi lucrăm, iată-l în cabinet, spune ce faci. Și Mircea Dinescu a spus: Peste zece minute vom da un apel către populaţie. Vă rog să vă păstraţi calmul, sunt momente în care Dumnezeu şi-a întors faţa către români. Să ne uităm şi noi către Dumnezeu. Câteva minute înainte de a vă vorbi, înainte de a apela la toate forţele ale Armatei noastre. Armata în Bucureşti e cu noi. Dictatorul a fugit - a spus poetul prigonit până mai ieri de dictator. Facem un apel către ministerul forţelor de interne să depună armele, să intre în cazarme. Poporul e cu noi. Peste 5 minute vom face apel către toată suflarea României, către eroicul popor român. Voci în fundal: Am învins, am învins! Suntem aici!
N. Stroescu-Stînișoară: Una din caracteristicile cele mai respingătoare ale lui Ceauşescu a fost atitudinea lui faţă de religie. Într-o perioadă în care ceilalţi conducători comunişti adoptaseră o atitudine indiferentă, până la binevoitoare faţă de religie, înţelegând că lozincile imbecile ale materialismului mecanicist de la începutul secolului nu mai pot corespunde bogăţiei de informaţie asupra vieţii interioare şi spirituale a omului, ei se adapaseră oarecum la atmosfera care este şi religioasă în orice fel de naţiune. Ceauşescu a fost un radical al ateismului. Poate că asta este una dintre explicaţiile esenţiale a atitudinii lui dezastruoase şi criminale în diverse alte domenii. Pentru că era aşa cum spun românii, un om fără Dumnezeu. Iată că România peste care el vroia să pună acest giulgiu al ateismului radical şi militant şi distrugător, în momentul în care îşi regăseşte răsuflarea liberă, pronunţă numele lui Dumnezeu la Bucureşti, la Radio Bucureşti, care nu mai este al tiranului.
N.C. Munteanu: Stimaţi ascultători, împreună cu Emil Hurezeanu de la ora două noaptea la ora nouă dimineaţa ne-am aflat în faţa microfonului Europei Libere şi am căutat să vă ţinem la curent cu toate câte le-am putut afla din România şi despre România. Emil Hurezeanu s-a întors acum un minut în studio, venind direct de-acasă.
Emil Hurezeanu: In această dimineață, cu mai multe minute înainte de sfîrșitul emisiunii anunţam, că în mai multe oraşe ale ţării continuă grevele generale, că Armata României a fraternizat cu populaţia. Mai erau 30 de secunde până la încheierea emisiunii; am primit şi buletinul meteorologic de la Radio Bucureşti. Averse, temperatură relativ caldă şi un vânt puternic dinspre NE. Am adăugat la microfon Bate astăzi în România un vânt puternic dinspre NE; am adăugat la microfon, bate astăzi un vînt puternic dinspre NE: este un vânt de libertate. În acel moment însă, datorită mecanismelor de aici, mecanismele electronice care ne iau sunetul uneori, la ore fixe, fără voia noastră aceste câteva cuvinte - un vânt de libertate - au zburat, s-au dus cu vântul. Aşa a fost bine să fie pentru că vântul de libertate nu trebuie anunţat de la Munchen, el nu venea nici dinspre NV el venea însăşi din inima acestui popor. Trăiască poporul român! Trăiască România şi cum spunea un ţăran originar din Transilvania, care acum e în Australia şi a vorbit cu noi la telefon în aceste momente, Trăiască şi Dumnezeu! Pentru că a ţinut cu România şi pentru că Dumnezeu este veşnic.
N. Stroescu-Stînisoară: Potrivit ultimelor relatări fostul ministru de externe Corneliu Mănescu a fost într-adevăr numit în fruntea unui comitet, care a preluat puterea după destituirea lui Ceauşescu. Un maior al armatei a apelat la forţele armate să depună armele, noi nu am confundat niciodată armata română cu forţele de Securitate sau cu acei rătăciţi eventual din Armată care s-au făcut în ultimele zile ale tiranului instrumente ale oprimării poporului român. Vorbind la postul de radio Bucureşti, maiorul a declarat textual: Nu trageţi in fraţii şi surorile voastre! El a cerut, deasemenea, şi forţelor de Securitate să depună armele. Cred că a venit timpul ca indiferent de uniforma pe care omul o poartă să se conducă după conştiinţa morală care undeva în adâncuri pâlpâie in oricare om, chiar şi în acel securist care s-a acoperit de crime.
N.C. Munteanu: Să ne bucurăm, să ne bucurăm, să ne bucurăm. Gelu Ionescu este omul care a luat primul reportaj liber dintr-o Românie liberă pentru un post de radio care se numeşte Europa Liberă. Gelu Ionescu, povesteşte-ne pe scurt.
Gelu Ionescu: Dragi compatrioţi, iată că sosii şi ziua demnităţii. A fost sigur o întâmplare să intru în master control exact în momentul când Emanuel Valeriu ne suna pentru prima oară dintr-o ţară liberă către un post de radio care era de mult liber. Şi am avut această bucurie - pe care i-o împărtăşesc și lui în momentul de faţă şi îmbrăţişându-l - să dăm acest reportaj odată cu marele eveniment. Stimaţi ascultători, cu toţii suntem sub pragul unei mari emoţii pe care v-o puteţi imagina, aceeaşi ca a voastră. Cu toţii ne gândim la rudele, la prietenii, la toţi cei dragi din ţară. Cred că trebuie să ne gândim la cei victorioşi, la cei care au luptat în primul rând. Să ne gândim la victimele, la sutele de mii de victime ale acestui regim care a asuprit ţara timp de decenii. Trebuie să ne gândim la cei care s-au împotrivit; cei cunoscuţi şi cei necunoscuţi. Pentru că cei necunoscuţi sunt cu mult mai mulţi decât cei cunoscuţi; dar să dăm dreptatea celor care au luptat cu pieptul dezgolit în faţa unei asemenea puteri şi anume, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, şi nu mai departe decât ieri, Petru Creţia. Numărul lor este foarte mare.
Trebuie să ne gândim la libertăţile noastre, la reconstruirea ţării şi a culturii şi a spiritualităţii româneşti
Nu la judecată şi la răzbunare trebuie să ne gândim acum în primul rând, dar nu trebuie să o uităm. Trebuie să o ţinem lângă noi ca un semn al demnităţii, al propriei noastre demnităţi, datoria de a judeca cu dreaptă măsură toate cele care s-au făcut. Sunt sarcini extrem de grele. Ţara este ruinată. E nevoie de chibzuinţă și de solidaritate. E nevoie ca tot românul să înveţe lecţia libertăţii şi a demnităţii şi a egalităţii. Sunt lecţii extrem de grele. Vă mărturisesc din propria mea experienţă că de abia în Occident am reuşit să învăţ alfabetul acestor noţiuni. Noi le vom încerca să vi le transmitem aşa cum am făcut-o de-a lungul acestor ani. Cei care sunt la radio, aici lângă noi şi cei care nu sunt, care au murit, colegii noştri care au dispărut acum un an, acum doi ani, acum zece ani. Noi am încercat să ne facem datoria. Trebuie să ne gândim la libertăţile noastre, la reconstruirea ţării şi a culturii şi a spiritualităţii româneşti în atâta suferinţă. Şi trebuie să ne gândim că locul nostru de români este în Europa, acolo unde l-am arătat astăzi.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Membrii ai ambasadei japoneze de la Bucureşti au văzut azi forţe care au depus armele, înainte ca zeci de mii de demonstranţi să fi ocupat sediul central al Partidului Comunist Român. Un purtător de cuvânt al Ministerului japonez al Afacerilor Externe a anunţat că demonstranţii au coborât drapelul naţional şi cel al partidului comunist de pe acoperişul clădirii şi l-au înlocuit cu adevăratul drapel românesc, de dinainte de 1948. Diplomaţii japonezi sunt în contact telefonic direct cu guvernul de la Tokyo şi dau informaţii permanent. Ei au relatat că au demonstrat zeci de mii de oameni şi că demonstranţii au ocupat peste o jumătate din principala piaţă al Bucureştiului. Deasemenea ei au văzut un helicopter care s-a ridicat de pe acoperişul clădirii partidului. Mai înainte, membrii ambasadei au declarat că militarii au permis demonstranţilor să se urce pe tancurile lor în marşul către Palatul Prezidenţial, după ce soldaţii au depus armele. Acesta este marşul triumfal al adevăratei armate române.În această zi de regăsire naţională aş avea o rugăminte la colegii noştri de la Radio Bucureşti.
N. Stroescu-Stînișoară: Tot aşa cum noi încercăm să ţinem la curent pe ascultătorii care sunt pe emisiunea noastră despre ce aflăm la Radio Bucureşti, i-aş ruga şi pe ei să anunţe că noi am intrat pe emisiune în această zi mare, mai devreme ca oricând şi să poată în felul acesta stabili acea punte care a existat dealtfel întotdeauna.
Emil Hurezeanu: Iubiţi compatrioţi, postul de radio Europa Liberă transmite către România liberă pe următoarele lungimi de unde scurte: de 16, 19, 25 şi 31 m. Emisiunile noastre vor continua fără întrerupere. În studio se află acum Mircea Carp.
M. Carp: Cred că vă închipuţi cât de mare mi-este emoţia în aceste momente în care zorii libertăţii într-adevăr mijesc şi la noi în ţară. Am spus într-o emisiune acum câteva zile că cei din urmă vor fi cei dintâi. Şi astăzi suntem cei dintâi, sunteţi, de fapt, cei dintâi pentru că cu eroismul, curajul, abnegaţia, azvârlind oportunismul, aţi reuşit să daţi din nou ţării şi neamului românesc acel nimb de glorie pe care l-am moştenit din moşi strămoşi. Cei din urmă sunt astăzi cei dintâi. Însă, poate, cu atât mai nobilă este această victorie a celor din urmă pentru că s-a făcut cu vărsare de sânge, deci s-a făcut cu eroism, deci s-a făcut cu cel mai înalt simţ patriotic posibil. Nu numai prin faptul că mă găsesc la microfon de peste 40 de ani, dar şi prin faptul că înainte de aceasta am fost ofiţer român, am fost soldat român, sunt astăzi mâmdru de ceea ce au făcut acei soldaţi şi ofiţeri români care au ştiut că locul lor este alături de popor şi nu împotriva poporului, aşa cum şi noi cu generaţii în urmă am fost alături de popor atunci când a fost nevoie. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, astăzi într-adevăr am auzit de bine.
Şerban Orescu: Cred că este foarte important în această fază când se pun bazele unei noi puteri, este important să subliniem un lucru: că poporul român are nevoie de conducători care să nu fie pătaţi în ochii lui. În noua conducere a statului român, pentru ca această conducere să mai poată inspira încredere poporului este necesar să intre persoane cu un trecut nepătat, care s-au împotrivit dictaturii lui Ceauşescu. Dacă s-ar întâmpla altfel ar însemna ca poporul să rişte să piardă într-un viitor, mai îndepărtat sau mai apropiat, ceea ce a cucerit astăzi.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: După cum nu am fost niciodată de acord cu cei care credeau în pasivitatea iremediabilă a poporului român şi acum sunt convins că inteligenţa şi intuiţia poporului român care au putut în sfârşit să iasă la lumină vor conduce într-adevăr spre o evoluţie de genul celeia pe care însuşi Radio Bucureşti a cerut-o astăzi prin vocea unuia dintre vorbitori: pluralism, democraţie, integrare europeană. Acesta este un ideal împărtăşit de români de multă vreme. Probabil că numai Ceauşescu nu ştia că românii votaseră în mod definitiv pentru această soluţie.
Şerban Orescu: Ceauşescu stia foarte bine, pentru că de aia şi-a înarmat Securitatea. De aceea Ceauşescu se împotrivea oricărei forme de liberalizare a socialismului pentru că ştia că pus la vot, ceauşismul şi comunismul în România sunt condamnate.
N. Stroescu-Stînișoară: Există o diplomaţie a paranoicului. Conced asemenea calcule ale paranoicului care pot părea machiavelism politic, dar în fond nu erau decât o imensă sete de putere a unui om anormal.
Emil Hurezeanu: Dar să nu vorbim despre această momâie lividă şi sângeroasă care a fost Ceauşescu. Să vorbim în continuare despre poporul român care astăzi cunoaşte o oră a integrităţii sale sublime. Integritatea cu fiinţa sa naţională, autentică, regăsită. Cunoaşte ora suveranităţii depline, este ora când şi-a recâştigat libertatea. O libertate suverană şi cunoaşte ora independenţei depline, independenţa libertăţii, a fiinţei sale naţionale şi a unei patrii redescoperite în numele valorilor fundamentale ale democraţiei şi istoriei poporului nostru.
M. Carp: Şi cu atât mai importantă este această afirmare, această reafirmare cu cât, aşa cum spuneam acum câteva secunde, a fost botezată în sânge. Suferim cu toţii, cu toţii cei care au murit, de toţi cei care au fost răniţi, suferim cu familiile care au rămas fără aceşti fii ai lor, însă istoria unui neam se scrie şi cu sânge. Fără sânge poate că valoarea unei biruinţe este redusă.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Este ideea jertfei care este o idee creştină. Noi am avut ieri, în emisiunea noastră am putut transmite cuvintele unui român care şi-a dat adresa, şi-a dat locul unde pot să vină să-l găsească- aşa a spus el securiştilor şi care spunea: În sângele nostru se va îneca această hidră comunistă.
Emil Hurezeanu: În cursul acestei dimineţi, după închiderea programelor de dimineaţă a sunat un om din Australia şi a spus ca sora lui de la Suceava în timp ce ieri noapte încerca să pună nişte lumânări într-o bisericuţă, în memoria copiilor care au fost răpuşi la Timişoara şi în alte oraşe ale ţării, a fost bruscată, scoasă afară în pumni din biserică împreună cu alţi 20 de creştini, români şi românce. Mi-am spus atunci dacă de la 6000 de km depărtare de la Suceava un român anunţă asta atunci cu siguranţă că şi deasupra Sucevei şi deasupra acelor femei cu lumânările lor plăpânde şi deasupra copiilor României răpuşi, şi deasupra noastră a tuturor, veghează încă mana bună şi înţeleaptă a lui Ştefan cel Mare, a aceluia care a devenit mare pentru că a făcut printre altele şi bisericuţa unde aceste lumânări au existat în această dimineaţă.
Să ieşim din marasmul micului umor şi să intrăm în justa proporţie între ceea ce este glumă şi asumare
G. Ionescu: Noi vorbim, pronunţăm numele eroilor noştri din trecut. Şi le vom pronunţa şi în aceste zile. Numele voivozilor şi marilor oameni politici. Noi trebuie, şi Dvs cu toţii, trebuie să-i scoateţi din mâzga în care i-a băgat propaganda comunistă. Înjosindu-i şi aducându-i la nivelul unui fals patriotism. În numele acestor mari valori ale trecutului noi trebuie să ne gândim şi la jertfele de azi. Îmi amintesc că, cu câtva timp în urmă, stăteam de vorbă cu un confrate scriitor român care mă vizita la Munchen. Şi cu care ne gândeam de ce nu se împotriveşte nimeni în România, decât câţiva oameni. Uită-te că nemţii s-au revoltat în 54, uite că ungurii au vărsat, au murit zeci de mii de unguri în 56, uite că polonejii au ieşit de atâta ori în stradă şi au vărsat sângele. Uite că cehii în 68. De ce românii nu? El îmi spunea: Românii iubesc prea mult viaţa ca să şi-o jertfească. N-avea dreptate. Sau dacă avea dreptate eu cred că astăzi de produce în istoria neamului nostru, poate că se reproduce o schimbare, sau trebuie să se producă o schimbare de mentalitate fundamentală.
Să ieşim din marasmul micului umor şi să intrăm în justa proporţie între ceea ce este glumă şi asumare, în ceea ce este tragic şi comic. În ceea ce este de râs şi ca să râzi, să te eliberezi şi în ceea ce este de asumat ca greutate a libertăţilor şi a egalităţilor de care neamul nostru are atâta nevoie. E o zi în care poate se produce o răscruce şi pe baza acestor jertfe care s-au vărsat zilele astea, poate că au fost mai multe mii de morţi decât ştim noi astăzi. Aceasta este garanţia că se va putea ieşi din toată tragedia naţională în care trăim astăzi, că va apare renaşterea. Că ne vom recâştiga locul în lume. Că vom putea să ieşim cu capul sus în faţa atâtor greutăţi câte ne stau în faţă. O economie ruinată, instituţiile dezorganizate, avem nevoie de tot, de la şcoală şi până la uzină. De la creşe şi până la biserici. Avem nevoie de tot cea ce are nevoie poporul român. Puse, toate aceste lucruri puse pe un alt temei.
E. Hurezeanu: Avem însă energiile şi speranţele cele mai mari din istoria Europei.
Şerban Orescu: Ne aflăm ca după un război pierdut. E clar. Situaţia în care se află România este o situaţie de dezastru comparabilă cu un război pierdut. Asta este vina epocală a ceauşismului si a comuniştilor. Că după 45 de ani de eforturi, ţara se află într-o situaţie dezastruoasă.
E. Hurezeanu: Da, dar ne aşteaptă ani lungi şi buni de pace.
M. Carp: Cred că aici un rol extraordinar de important va trebui să joace femeia, va trebui să-l joace soţia, mama în primul rând...
Emil Hurezeanu: învăţătorul, preotul...
M. Carp: Da, sigur că da. Dar vroiam să spun, cei de acasă întâi. Familia. Care au fost sugrumaţi de atâtea alte probleme şi care poate nu au fost în măsură întotdeauna să dea copiilor lor cele mai frumoase sentimente în acei şapte ani de acasă, cu care să meargă înainte în viaţă. De la familie, apoi cum spunea Emil Hurezeanu, se merge la învăţător, care trebuie să fie din nou acel învăţător pe care l-am ştiut cu toţii şi preotul din amvon, cu crucea în frunte care să înţeleagă odată pentru totdeauna că rolul lui este alături de oamenii din sat sau din oraş, şi nu de slujbaş al unui guvern, al unui regim, al unui rege, unui preşedinte sau oricine ar fi el.
Când se va scrie istoria acestor zile glorioase nu trebuie niciodată să uităm de unde a pornit scânteia
Şerban Orescu: Aş vrea să înălţăm un gând în momentul de faţă şi pentru prietenii noştri maghiari, pentru prietenii noştri germani, pentru toţi cei de alte etnii care trăiesc pe teritoriul României. Îmi exprim convingerea, speranţa că aceşti buni prieteni ai noştri, care s-au verificat şi în aceste ultimele zile grele, vor putea să trăiască pe teritoriul viitoarei Românii la fel de liber şi să fie la fel de fericiţi ca toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării. Nu pot să mă gândesc în aceste momente şi voi aminti numai pe el decât la eroicul pastor Tokes şi la credincioşii maghiari de la Timişoara care prin atitudinea lor dârză au polarizat un protest care zăcea latent de mulţi ani în rândurile întregului popor român. Dar când se va scrie istoria acestor zile glorioase nu trebuie niciodată să uităm de unde a pornit scânteia.
Emil Hurezeanu: Trebuie să ne gândim şi să fim recunoscători tuturor prietenilor noştri, francezilor, englezilor, italienilor, tuturor europenilor. Europenilor din Răsărit, ruşilor, da şi sovieticilor. Trebuie să le fim deasemenea recunoscători şi americanilor. Acestei mari naţiuni, care a păstrat vii, în însuşi înfăptuirea lor, idealurile democraţiei şi ale libertăţii. Şi, da, trebuie să spunem şi acest lucru, a păstrat viu, decenii în şir, ore în şir, nopţi în şir, în chiar ultimele nopţi şi chiar acum în aceste minute această voce a libertăţii în limba română care a menţinut viu, decenii în şir spiritul şi adevărul rostit public.
Trebuie să deschidem geamurile larg la Academia Română să iasă toată miasma ticăloşiei
Gelu Ionescu: Şi aş vrea să nu uităm că trebuie să ajungem ziua când biserica unită va trebui recunoscută pe teritoriul ţării noastre. Să revină în drepturile ei alături de biserica ortodoxă. Să ne gândim că, şi să vă gândiţi, că există în străinătate, nici nu ştim câţi oameni plecaţi din România, câţi români, români, dar câţi germani, dar câţi evrei, câţi unguri care au plecat din ţara românească. Aici se găseşte un mare potenţial de energie şi de creativitate care sunt sigur că va dori întotdeauna să revină către patrie cu cele mai bune gânduri. Cu cele mai bune intenţii. Mircea Carp vorbea de şcoală. Avea dreptate. Cu şcoala şi cu familia trebuie să începem. Trebuie să ne creăm instituţiile. Trebuie să deschidem geamurile larg la Academia Română să iasă toată miasma ticăloşiei, care s-a instaurat în fotoliile unor mari gânditori pe care ni i-a dat poporul...
Ș. Orescu: ...analfabetismul dela Academia Română...
G. Ionescu: ... Analfabetismul. Instituţiile astea trebuiesc date în mâna unor oameni care se pricep, care au competenţă şi ei sunt destui şi care s-au dovedit în primul rând puternici. Trebuie să aibă locul lor și Mircea Dinescu şi Doina Cornea şi Ana Blandiana şi Petru Creţia şi, îi repet, Dan Petrescu, sunt atâţia tineri care s-au ridicat. Toţi scriitorii şi intelectualii care au cerut revenirea lor în viaţa publică. Toţi aceşti oameni au o greutate morală şi o garanţie. Dar există pe lângă ei nenumăraţi oameni competenţi. E ora lor!
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Ultimele ştiri care ne-au parvenit la redacţie: La Bucureşti domneşte incertitudinea cu privirea la locul unde se află dictatorul Ceuşescu. Relatarea unui corespondent al agenţiei de ştiri iugoslave Tanjug potrivit căruia el s-ar afla în drum spre Pekin nu poate fi confirmată. Ştirea aceea spunea că potrivit unor informaţii ar fi sigur că Nicolae Ceuşescu a părăsit România şi că fiul şi membrii familiei sale fugiseră mai înainte. Circulau, după această ştire al agenţiei, neconfirmate însă, ulterior, zvonuri că Nicolae Ceauşescu se îndrepta către China sau Teheran. Deci incertitudini, asociate cu o mare certitudine: România a scăpat de Ceauşescu.
Pe de altă parte de la Timişoara se relatează că administraţia oraşului a fost preluat de către un comitet de grevă al cetăţenilor. La fel, în întreaga ţară există greve la ora actuală. Un vorbitor de la postul de radio Bucureşti a relatat că la Sibiu se mai aud împuşcături şi a cerut să li se pună capăt. Este ceea ce spusesem mai înainte. Dar am vrut să reamintesc, pentru că acesta este un moment de importanţă majoră în măsura în care entuziasmul nostru pentru această zi istorică nu trebuie să ne facă să devenim puţin nevigilenţi, cum zic fraţii noştri comunişti, să devenim nevigilenţi faţă de pericolele care sunt încă ascunse în egocentrismul oamenilor. În atitudinea acelora care sunt atât de compromişi încât nu mai au cum să se salveze şi în diversele maşinaţii care pot să facă încă multe victime. Realism, entuziasm, dar un entuziasm realist.
Emil Hurezeanu: Daţi-mi voie să citesc câteva ştiri de ultim minut: în capitala maghiară s-a anunţat că frontiera dintre România şi Ungaria a fost redeschisă. Pe de altă parte postul de radio cehoslovac a relatat că în prezent se află în drum spre România un convoi alcătuit din 19 ambulanţe şi alte autovehicule transportând medicamente şi alte ajutoare pentru victimele din România. Şeful convoiului, un medic, a afirmat că în compania asistenţei acordate României trebuie să li se alăture serviciile de salvări din Germania Federală, Austria şi alte ţări democrate. Postul de radio Bucureşti a difuzat un apel adresat deci generalului de armată Ion Hortopan cerându-i să vină urgent la postul de radio deoarece revoluţia are nevoie de el.
Şerban Orescu: Aş vrea să relev că ieri într-un apel făcut la Securitate fostul ofiţer superior de Securitate, Ion Turcu, a cerut foştilor săi colegi să nu distrugă arhivele. Aceasta este foarte important. În momentele acestea de tranziţie când Securitatea are motive să îi fie frică şi să acopere nelegiuirile făcute s-a constatat în Republica Democrată Germană că se ard arhivele. Este bine să fie atenţionaţi membrii Securităţii că aceasta constituie o infracţiune pedepsită de codul penal.
G. Ionescu: Şi vigilenţa poporului.
M. Carp: Iar eu aş vrea să revin la ceea ce a spus Gelu Ionescu mai înainte, despre scriitori. Poate că acum este într-adevăr momentul lor de reafirmare. Dar în acest moment de reafirmare să nu uite să scrie tot ceea ce s-a trăit în aceste ultime zile. Este nevoie ca această epopee scrisă în sânge să fie scrisă însă şi cu pana în aşa fel ca în viitor, în viitorul apropiat, mai ales, toate generaţiile să afle ce a făcut generaţia de astăzi, ce au făcut tinerii studenţi de astăzi, ce au făcut muncitorii, ce au făcut preoţii, sunt convins în anumite locuri, ce a făcut toată lumea. Şi numai cei care ştiu să scrie şi să scrie bine, să aşterne pe hârtie aceste momente epocale.
G. Ionescu: Perfect îndreptăţit, dar acest lucru să-l facă şi trebuie să ştim asta, trebuie să ştim cu toţii, trebuie să-l facă scriitori adevăraţi și nepătaţi pentru că vor sări toate lichelele de tipul lui Adrian Păunescu, care de-a lungul anilor nu au ştiut decât să fie în jurul dictaturii, să o servească, şi care vor încerca acum să cucerească o nouă putere. E nevoie nu de răzbunare, e nevoie de dreptate pentru toţi cei care nu au colaborat şi de pedeapsă pentru cei care au colaborat în chipul atât de jalnic cu o dictatură.
M. Carp: Dar nu răzbunare, ci pedeapsă, pedeapsă prin legea actuală.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: A propos de ce spunea Orescu mai-nainte, consider într-adevăr că este foarte important ca documentele din arhivele Securităţii să nu dispară şi o leg chiar de scriitori şi de datoria lor de a scrie cronica timpului. Ştiu prea bine, o spun cu toată seriozitatea, că există în sertarele oamenilor care au trăit marea dramă postbelică a României scrieri care ar putea într-adevăr să reprezinte cronica cea mai vie şi cea mai reală a dramei româneşti. Ştiu că există însemnări la preoţi şi învăţători la ţară, însemnări ascunse.
G. Ionescu: La foşti deţinuţi.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: Foşti deţinuţi. Nu numai aceasta, însemncări despre cealaltă mare epopee care a fost accea a luptelor.
Live Radio București: Mulţi dintre Dvs mă cunoaşteţi. Sunt generalul colonel Militaru Nicolai. Nu puteam să stau deoparte în asemenea momente şi după asemenea crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău că în această crimă a fost atrasă şi armata română. Dacă se adevereşte faptul că Armata a tras în popor, înseamnă că va fi rău.
N. Stroescu-Stînișoară: ... nenumăraţi ai rezistenţei cotidiene, la servici, în întreprindere, au luptat contra intenţiei conducerii de a-i transforma în pure instrumente.
Ș. Orescu: Sau în turnători.
Emil Hurezeanu: Şi-au păstrat valorile. Au creat spaţii de imunitate, şi-au făcut meseria cinstită.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Să nu uităm că dacă se poate vorbi de o mare criză morală şi nu trebuie să ne ascundem absolut deloc în această chestiune după deget. A fost şi există o mare criză morală în România. A existat totuşi şi lupta anonimă a milioane de oameni care nu au acceptat niciodată dominaţia reală a Partidului Comunist asupra lor. Care au luptat să nu facă jocul, să nu-şi trădeze prietenul şi colegul, să-şi păstreze concepţia fundamentală, care era o concepţie creştină, să fie gata de a sări în ajutorul celuilalt şi nu de a-l trăda. Toate acestea sunt forme de eroism liniştit, cotidian, pe care noi, în această zi în care s-a vorbit, s-a spus numai câteva cuvinte, despre marile personalităţi, despre marii eroi ai naţiei să nu uităm sutele de mii, miile de oameni în micul lor eroism cotidian care până la urmă a adus la Timişoara şi la celelalte Timişoare ale României noastre.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi! Este ora 14 şi 21 de minute. Pentru prima oară ora 14 şi 21 de minute în ziua de 22 decembrie, pentru prima oară ziua de 22 decembrie într-o Românie care s-a eliberat de dictatură. Ne facem datoria să vă transmitem în continuare ştirile. Emisiunile noastre speciale vor fi transmise şi sunt transmise în banda de 16 metri, pe 17735 kilocicli, în banda de 25 metri pe 11815 kilocicli iar în banda de 31 m 9595 kilocicli. Emisiunile noastre vor continua fără întrerupere 24 de ore din 24 de ore. Şi acum o veste care este într-un fel un nou simbol al libertăţii regăsite. Se deschid liniile telefonice cu România. Anunţaţi numerele noastre de telefon. Numerele noastre de telefon vă sunt disponibile pentru contacte telefonice între cetăţenii României şi rudele lor din străinătate. Iată aceste numere de telefon: deocamdată doar 2. Germania Federală, Munchen, 21023010 şi 2102-3011.
G. Ionescu: Ne ascultaţi de ani de zile, ştim asta. Suntem mândri şi mulţumiţi că ne ascultaţi. Că ne-aţi ascultat şi pentru încrederea pe care aţi avut-o în noi. Pe ea ne-am bazat şi ea ne-a hrănit. E momentul să ne gândim că trebuie să fim la fel de ascultaţi şi noi ca şi confraţii din Bucureşti. Nu mai vorbeşte decât o singură voce astăzi poporului român. Aceea a românilor care îşi iubesc ţara.
Emil Hurezeanu: Daţi-mi voie să intervin cu două ştiri: Ecouri internaţionale. După cum relatează Radio Bucureşti, îmi cer scuze, amân ecourile internaţionale pentru o ştire care în acest moment soseşte. După cum relatează Radio Bucureşti, Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu. în judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să-l împiedice să fugă. De asemenea s-a difuzat din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte fără întârziere la Radiodifuziunea Română. Radio Bucureşti transmite apeluri repetate la calm şi menţinerea ordinei. Se avertizează totodată împotriva unor provocări. Postul de radio a anunţat deasemenea că au fost sparte vitrinele unor magazine din Bucureşti. Se adresează deasemenea un apel către toţi cetăţenii României să nu se lase provocaţi şi să păstreze calmul.
Cred şi nu pot să concep eliberarea României altfel decât prin imediata dizolvare al aparatului de informatori ai Securităţii
Şerban Orescu: În legătură cu criza morală la care se referea Nicolae Stroescu, aş vrea să spun că există o instituţie care a avut un rol fundamental în această criză morală, este Securitatea. Această organizaţie criminală care s-a dovedit ce este în ultimele zile, are de ani de zile, dacă nu de decenii o activitate de continuă infiltrare a societăţii româneşti. Aşa cum arăta fostul ei şef, Ion Pacepa, nici un partid comunist şi nicio Securitate nu a degradat societatea în asemenea grad cum a făcut-o Securitatea românească. Numărul imens de informatori a contribuit enorm la îngenunchierea poporului român. Cred şi nu pot să concep eliberarea României altfel decât prin imediata dizolvare al aparatului de informatori ai Securităţii. Toţi cei care au acceptat acest jug este necesar să ştie că de astăzi sunt liberi. Să înceteze comunicaţiile cu această criminală organizaţie.
Nicolae Stroescu-Stânişoară: Aş face numai o precizare. Au contribuit la îngenunchiarea numai parţială şi temporară al poporului român.
Gelu Ionescu: Sigur că noi suntem ca şi Dvs pradă a unei mari emoţii şi sărim de la un subiect la altul, de la o idee la alta, suntem o mână de oameni care vrem, încercăm să vă spunem tot ce ne stă pe suflet şi tot ce ne trece prin gânduri. Ceauşescu o să plece sau nu o să plece? Toată lumea ştie că există, că el a adunat bogăţii şi averi uriaşe, toată lumea o ştie fără să o ştie. Dacă aceste bogăţii există, ele niciodată nu vor ajunge în mâna lor. Există suficiente precedente internaţionale ca să se vadă că astfel de averi ieşite din spolierea unui popor întreg ajung până la urmă în mâna poporului. Noi trebuie să ne gândim că nu cu ele ne vom rezolva criza, dar poate şi cu ajutorul lor. Va trebui să ne ajutăm singuri. Pentru că, în primul rînd singuri, deşi vom fi foarte ajutaţi de lume. România se bucură de o mare simpatie. Şi vor veni ca şi pentru poloneji, ca şi pentru unguri, ca şi pentru cehi, ca şi pentru germani, vor veni, ca şi pentru bulgari, vor veni multe ajutoare şi pentru noi. Vor fi. Se vor arăta multă bunăvoinţă. Dar ceea ce tre să ştim este că în primul rând noi singuri trebuie să ne ajutăm prin ceea ce facem în fiecare clipă, prin ceea ce încercăm să realizăm în micul loc de muncă, în stare de libertate şi de înţelegere a necesităţii acestui moment şi a viitorului ţării şi al copiilor noştri ai tuturor.
N. Stroescu-Stînișoară: Aş remarca chiar din punct de vedere economic ceea ce a spus acuma Gelu Ionescu este realitatea de fapt ajutorul pe care îl dau marile organizaţii occidentale este conceput ca un ajutor ca ţările respestive să se ajute singure. Lucrul acesta le este foarte prezent atât polonezilor, cât şi ungurilor şi celorlalţi care mai ştiu un lucru: că inaugurarea unei noi epoci, noi libertăţi deschiderii pieţii libere, adoptarea principiilor pieţii libere, toate acestea sunt asociate cu dificultăţi reale. Deci intrăm într-o eră de libertate, care însă nu va fi deloc lipsită de dificultăţi în afara de marea dificultate că ţara noastră a fost adusă la un dezastru, există şi dificultăţile reintrării pe făgaşul normal şi modernizării şi aducerii ţării noastre la o formulă economică productivă.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi, intervenim cu o nouă ştire. Este foarte util, Radio Bucureşti o transmite non-stop, o transmitem şi noi în continuare. După cum relatează Radio Bucureşti Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu, judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să împiedice fuga dictatorului. De asemenea s-a difuzat din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat insistent să se prezinte la Radiodifuziunea Română. În acest moment ne-am conectat şi noi în studioul emisiunilor speciale ale Europei Libere cu sunetul postului de radio Bucureşti. Îl vom avea şi vom comenta în măsura în care intervin evenimente şi vom avea ce comenta.
M. Carp: În acelaşi timp poate ar fi bine, Emil Hurezeanu, să repetăm dorinţa noastră ca Radio Bucureşti, cei de la Radio Bucureşti să anunţe şi emisiunile noastre în aşa fel ca să ne completăm şi să putem informa pe români asupra tuturor evenimentelor interne şi externe. Pentru că de ceea ce are nevoie astăzi mai mult ca oricând poporul român este o informare liberă şi cât mai completă.
Emil Hurezeanu: Vom continua, bineînţeles, să comentăm ştirile pe măsură ce ele sosesc. Ne respectăm deci menirea de a vă informa în continuare. Ecourile internaţionale sunt multiple şi extraordinare. Posturile de radio şi televiziune din toate ţările lumii şi-au întrerupt programele anunţând istorica răsturnare de planuri de la Bucureşti. Vom avea astfel de reacţii, astfel de ştiri, reacţii din partea unor personalităţi oficiale, şefi de state, din partea comunităţii internaţionale, din partea comunităţii românilor din exil.
Nu pot să concep lunile viitoare decât printr-o aliniere rapidă a României la evoluţia ţărilor din Europa de Est, adică prin anunţarea de alegeri libere, prin înfiinţarea de partide politice
Şerban Orescu: În viitorul apropiat cred că se pune pentru români problema ce facem mai departe. Va fi necesar să se elaboreze concepte cu totul noi, poporul român a fost frustrat de regimul ceauşist, de toate cuceririle democraţiilor occidentale, a fost lipsit de informaţii privind evoluţia ţărilor din Europa de Est. În foarte puţin timp poporul nostru va trebui să recupereze acest timp pierdut. De atlfel cred că în ciuda Cortinei de Fier, care s-a abătut deasupra României, din informaţiile care au provenit de la posturile de radio occidentale, compatrioţii noştri ştiu, sunt bine informaţi despre cele ce se întâmplă în Europa de Est. Nu pot să concep lunile viitoare decât printr-o aliniere rapidă a României la evoluţia ţărilor din Europa de Est, adică prin anunţarea de alegeri libere, prin înfiinţarea de partide politice.
Emil Hurezeanu: După cum relatează Radio Bucureşti, reluăm din nou ştirea, Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla pe aeroportul din Titu, în judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti apelează la locuitorii judeţului şi la Armată să împiedice fuga dictatorului. De asemenea se difuzează insistent apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte fără întârziere la radiodifuziunea română.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Deci comandantul suprem fuge, în timp ce românii îşi regăsesc adevărata lor existentă istorică şi aşa cum spune Orescu urmează să şi-o regăsească şi pe cea economică, politică, socială, în cadrul cel mare european, est-european, vest-eueopean.
Emil Hurezeanu: Nu comandantul suprem fuge, dictatorul încearcă să fugă. E cu totul altceva.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: Fuge în sensul că e pus pe fugă şi comandantul suprem - noi ştim ce înţeleg eu prin comandantul suprem.
M. Carp: Sigur că da şi vroiam să adaug la asta, un comandant suprem se afirmă. Acest comandant suprem s-a numit pe el însuşi. Poate chiar şi numit pe el însuşi, s-ar fi putut afirma de-a lungul carierei sale de comandant suprem. Insă, de fapt nu a făcut-o decât ca să-şi adauge un alt titlu la nenumăratele titluri pe care şi le-a asumat el însuşi, cu concursul unor cozi de totprdin jurul lui, şi cred că să nu uităm niciodată că au existat aceste cozi de topor. Acest comandant suprem fuge. E fugărit de lume, dar fuge.
Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi. În acest moment suntem în preajma unei premiere radiofonice istorice. Suntem în preajma de a ne conecta aici la Europa Liberă cu postul de radio Bucureşti, cu sunetul postului de radio Bucureşti, în aşa fel încât în acest moment, în chiar timpul transmiterii emisiunilor de Radio Bucureşti şi în timpul transmiterii emisiunilor noastre să ştim din ambele puncte de la Munchen şi de la Bucureşti despre ce este vorba. Din momentul în care vom avea aceste sunete, vă vom ţine la curent în funcţie de realizarea acestui proiect tehnic.
Repetăm ştirea pe care Radio Bucureşti o transmite în continuare. După cum relatează Radio Bucureşti Ceauşescu nu a reuşit încă să părăsească ţara. El s-ar afla în localitatea Titu, judeţul Argeş, de unde încearcă să fugă. Radio Bucureşti a apelat la locuitorii judeţului şi la Armată să-l împiedice pe dictator să fugă. De asemenea se difuzează din nou apelul către generalul Ion Hortopan care este rugat să se prezinte de uregnţă la radiodifuziunea română.
Şerban Orescu: În emisiunile noastre de ieri şi de alaltăieri am averitzat că aşa se va termina istoria ceuşismului. Comandantul suprem va fugi şi va lăsa pe ceilalţi în urmă. Acoliţii regimului au acum ceea ce s-a prezis.
G. Ionescu: Sigur, sunt momente grele pentru noi toţi şi grele de bucurie şi de tensiune. Aşteptăm tot timpul veştile din ţară, ne trec prin minte gânduri şi încercăm să ne exprimăm cât mai coerent, cât mai clar pentru toţi. Încercăm să privim înainte către viitorul României, încercăm să privim înapoi aceşti ultimi 40 de ani şi deosebirea acestor ultimi 25 de ani ai dictaturii Ceauşescu, încercând să tragem nişte concluzii, să spunem nişte idei. Suntem şi noi numai nişte oameni care se află în pragul emoţiei şi de aceea vă cerem îngăduinţă pentru toate încurcăturile pe care le putem rosti, cuvintele greşite. Numai că aceasta este şi importanţa momentului. Importanţa momentului, bucuria de a spune adevărul.
Emil Hurezeanu: Cred că este cazul, stimaţi ascultători, să facem o mică paranteză o pauză. Apelăm la înţelegerea Dvs. Revenim în câteva minute.
Indicator sonor.
Emil Hurezeanu: Atenţiune aici e Radio Europa Liberă! Comunicăm ştiri. Vorbind la postul de radio Bucureşti, un ofiţer a cerut armatei să oprească absolut toate avioanele care încearcă să părăsească România. Pe de altă parte agenţia Tanjug relatează că la Televiziunea Română a fost lansat un apel în care se cere populaţiei să-l prindă pe Ceauşescu în viaţă.
Nicolae Stroescu-Stînişoară: În legătură cu această ştire, două cuvinte a căror importanţă va fi înţeleasă de ascultătorii noştri. Vorbeam aseară ca de una dinspre marile vini ale acestui regim că a adus România într-o stare de necesitate, că nu mai domneşte starea de drept. Din momentul în care s-a produs emanciparea şi ea a reuşit astăzi la Bucureşti, noi reintrăm într-o situaţie de drept. Aceasta înseamnă că execuţii sumare şi metode violente de a încerca rezolvarea problemelor, inclusiv a vinovăţiilor capitale nu sunt metodele pe care le-ar dori românii înţelepţi şi care ar fi în interesul evoluţiei noastre ulterioare şi al neamului.
(Transcriere: Anamaria Neag, V. Eskenasy)
(Un document sonor din Arhiva RFE Hoover).
Ultimul discurs al lui N. Ceaușescu - Inceputul revoluției la București
21 decembrie 1989 - ultimul discurs al lui Nicolae Ceaușescu la București și începutul revoluției în Capitală.(Sursa: youtube.com)