Opinia unui istoric despre deplasările la Moscova ale liderilor de partid moldoveni și români.
Gheorghe Cojocaru: Desi intre epoca medievala si cea recenta sunt sute de ani de evolutie, multe din stravechile „traditii” politice sau reminescente ale acestora se regasesc si astazi in spatiul public. Mersul la Sublima Poarta, de exemplu, este inca din timpurile medievale o modalitate de obtinere a sprijinului celor puternici pentru inscaunarea in fruntea tarii. Contra-costul unor asemenea servicii era adeseori exorbitant si devastator pentru vistieria tarii, insa era unul acceptat pentru ca nu Domnitorul era cel care scotea banii din buzunar, ci intotdeauna - supusii sai.
Vasile Botnaru: Inteleg ca viziunea aceasta istorica vreti sa o raportati la situatia de astazi cind inaltii demnitari cauta si ei sprijin la „Portile Sublime”?
Gheorghe Cojocaru: Intr-un fel da, pentru ca necesitatea depasirii impasului politic in care s-a ajuns astazi in Republica Moldova impune identificarea unor solutii neordinare, sau exploatarea tuturor mijloacelor posibile pentru asigurarea stabilitatii politice in conditiile crizei economice, intre care si si acest mers pe la Sublima Poarta de la Kremlin. Cu precizarea ca Moscova in conditiile actuale incearca sa-si asume mai curand rolul de mediator intre partile interesate, decat de „Sultan cu atributii nelimitate”.
Destinatia Estului pe traseul politic al lui Marian Lupu, candidatul Aliantei pentru Integrare Europeana la functia de sef al statului, a aparut oarecum obiectiv: numai Moscova, se pare, mai poate detine niste parghii de influenta asupra liderului comunist, Vladimir Voronin, pentru a-l determina sa acorde sprijinul necesar alegerii sefului statului. Kremlinul, insa, nu tinde sa-si asume public, cel putin, un rol decisiv in acest proces de intermediere, pentru a respecta niste uzante internationale si pentru ca un eventual esec al rolului sau, ar pune intr-o lumina proasta reputatia administratiei ruse.
Vasile Botnaru: Liderul democratilor Marian Lupu pleaca la Sankt-Petersburg pentru a participa la congresul partidului de guvernamant Edinaia Rossiya („Rusia Unita”). Mai devreme a avut intrevederi cu reprezentanti ai administratiei de la Kremlin. Si este tratat cu suficienta indulgenta de mass-media din Republica Moldova. Asta inseamna ca incuviinteaza acest gen de „blagoslovire”?
Gheorghe Cojocaru: Nu neaparat dar intr-adevar plecarile lui Marian Lupu nu au generat reactii de dezaprobare sau de condamnare in mass-media. Aceasta atitudine se explica probabil prin faptul ca si presa si societatea realizeaza ca aceste deplasari la Moscova sunt pe undeva ca si inevitabile. Aceasta nu inseamna ca nu ar trebui sa existe o dezbatere publica asupra acestui subiect sau ca ar trebui sa ramana in umbra problema costurilor unor eventuale servicii de intermediere din partea Kremlinului. Pe de alta parte, totusi, aceste deplasari la Moscova nu sunt efectuate in secret si societatea a fost informata asupra discutiilor purtate acolo chiar din prima sursa, de insusi Marian Lupu.
Vasile Botnaru: Raportarea la umbra shakespeariana as zice a Kremlinului este actuala si in Romania, unde lui Mircea Geoana, la fel i se face radiografie in legatura cu raporturile cu Moscova. Dar reactia publica este cu totul alta decat cea de la Chisinau in cazul lui Marian Lupu ...
Gheorghe Cojocaru: In cazul liderului social-democrat Mircea Geaona eu cred ca intransparenta acestor vizite ale sale la Moscova i-a jucat festa. De unde si atacurile si speculatiile din presa asupra deplasarilor sale la Moscova. Reactiile publice sunt cu totul altele decat cele din Republica Modova, pentru ca si statutul international al Romaniei, si miza alegerilor prezidentiale sunt altele, si presa este alta decat cea de la Chisinau. Romania, ca si Republica Moldova, are nevoie de relatii bune cu Rusia, dar nu cred ca liderii politici romani, ca si cei de la Chisinau, de altfel, ar avea nevoie de legitimarea accederii lor in functiile supreme din stat prin plocoane la Sublima Poarta.