Spectacol lectură cu singurul text literar din Moldova privind deconspirarea dosarelor securităţii
Zilele acestea la Chisinau are loc Festivalul National de Teatru. Unul dintre evenimentele de seama a fost spectacolul lectura Mortii cei vii, viii cei morti dupa piesa omonima a lui Vladimir Besleaga. E singurul text literar din Republica Moldova privind deconspirarea dosarelor securitatii.
Scriitorul Cominpar, care militează pentru deconspirarea dosarelor kaghebeului este, în finalul piesei lui Vladimir Beşleagă, otrăvit de către Falusus, un securist cu vechime, care sub masca inofensivă de şofer al Uniunii Scriitorilor îi turnase şi-i urmărise pe literaţii incomozi puterii.
Sfîrşitul textului lui Vladimir Beşleagă este extrem de pesimist, ca şi cum scriitorul şi-ar fi pierdut încrederea că se va mai trage vreodată cortina de pe acest subiect tabu. Din piesa lui Vladimir Beşleagă reiese că pînă şi punerea unei asemenea probleme este deranjantă pentru putere care nu vrea nicidecum să-i divulge pe intelectualii care au făcut poliţie politică.
Pentru că scriitorul Cominpar sfidează această regulă nescrisă, dar respectată de majoritatea, îi stă puterii ca piperul în nas. Şi aceasta se decide să-i ia papucii.
Dar nu numai din această cauză e lichidat Cominpar, ci şi fiindcă acesta ajunge la nişte concluzii pidosnice, cum că lucrurile s-au împuţit rău de tot şi că securitatea se războieşte tot cu aceeaşi intelectuali cu care lupta şi kaghebeul. Adică, în opinia scriitorului Compinpar, securitatea acţionează şi mai feroce decît pe vremea lui Brejnev sau Andropov şi continuă să-i hărţuiască, să-i intimideze, să-i bată şi să-i omoare tot pe aceiaşi intelectuali antisovietici şi antitotalitari de parcă afară nu ar sufla alte vînturi şi Uniunea Sovietică încă ar mai continua să existe. După Compinpar, în deceniile de după declarea independenţei Republicii Moldova securitatea a făcut mai multe victime printre membrii marcanţi ai mişcării de renaştere naţională decît în anii fioroşi ai comunismului.
Totuşi, finalul piesei lui Vladimir Beşleagă nu e neapărat sceptic. Mai degrabă e realist, întrucît cineva a băgat în mod intenţionat carul acestei probleme în pietre.
La aproape două decenii de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, singura dezbatere publică privind deconspirarea dosarelor securităţii a avut loc doar în piesa lui Vladimir Beşleagă şi nicăieri în altă parte.
Textul lui Vladimir Beşleagă mai susţine şi ideea că societatea moldovenească nu se va putea debarasa de scheletul din dulap dacă şi în continuare va ignora această problemă.
Scriitorul Cominpar, care militează pentru deconspirarea dosarelor kaghebeului este, în finalul piesei lui Vladimir Beşleagă, otrăvit de către Falusus, un securist cu vechime, care sub masca inofensivă de şofer al Uniunii Scriitorilor îi turnase şi-i urmărise pe literaţii incomozi puterii.
Sfîrşitul textului lui Vladimir Beşleagă este extrem de pesimist, ca şi cum scriitorul şi-ar fi pierdut încrederea că se va mai trage vreodată cortina de pe acest subiect tabu. Din piesa lui Vladimir Beşleagă reiese că pînă şi punerea unei asemenea probleme este deranjantă pentru putere care nu vrea nicidecum să-i divulge pe intelectualii care au făcut poliţie politică.
Pentru că scriitorul Cominpar sfidează această regulă nescrisă, dar respectată de majoritatea, îi stă puterii ca piperul în nas. Şi aceasta se decide să-i ia papucii.
Dar nu numai din această cauză e lichidat Cominpar, ci şi fiindcă acesta ajunge la nişte concluzii pidosnice, cum că lucrurile s-au împuţit rău de tot şi că securitatea se războieşte tot cu aceeaşi intelectuali cu care lupta şi kaghebeul. Adică, în opinia scriitorului Compinpar, securitatea acţionează şi mai feroce decît pe vremea lui Brejnev sau Andropov şi continuă să-i hărţuiască, să-i intimideze, să-i bată şi să-i omoare tot pe aceiaşi intelectuali antisovietici şi antitotalitari de parcă afară nu ar sufla alte vînturi şi Uniunea Sovietică încă ar mai continua să existe. După Compinpar, în deceniile de după declarea independenţei Republicii Moldova securitatea a făcut mai multe victime printre membrii marcanţi ai mişcării de renaştere naţională decît în anii fioroşi ai comunismului.
Totuşi, finalul piesei lui Vladimir Beşleagă nu e neapărat sceptic. Mai degrabă e realist, întrucît cineva a băgat în mod intenţionat carul acestei probleme în pietre.
La aproape două decenii de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, singura dezbatere publică privind deconspirarea dosarelor securităţii a avut loc doar în piesa lui Vladimir Beşleagă şi nicăieri în altă parte.
Textul lui Vladimir Beşleagă mai susţine şi ideea că societatea moldovenească nu se va putea debarasa de scheletul din dulap dacă şi în continuare va ignora această problemă.