Campania electorală românească
Când e vorba să se aleagă şi să fie ales, românul luptă până la moarte. Nici pe stadioane nu găseşti atâta patimă ca în luptele de pe scena şi din culisele politicii româneşti. Fiecare tur de scrutin repetă reţetele anterioare de furat cireaşa de pe tortul electoral. N-am scăpat de găleţi şi veste electorale, de pixuri, agende, baticuri, şepci şi raţia de ulei sau făină cu însemnele partidelor. Nu am scăpat de traseişti electorali, de liste suplimentare, de voturi fotografiate cu telefonul celular, dovada că alegătorul şi-a meritat şpaga. Noutate, în această campanie şi-a făcut intrarea glorioasă contrapropaganda online. Pentru prima dată, în acest scrutin internetul a jucat un rol crucial.
În ultimele zile de campanie a fost difuzat şi răsdifuzat un film făcut, zice-se, acum cinci ani, tot în context electoral. S-a dovedit că filmuleţul a fost, cumva, prelucrat pe calculator, nu se ştie cât de mult. Protagonistul filmului pretinde că pumnul pe care părea să-l dea în unui copil, ar fi fost, de fapt, o palmă. Filmul a fost unul dintre cele mai vizionate pe internet, influenţând în bine campania celui atacat. Pe internet se află o întreagă filmotecă propagandistică formată, în cea mai mare măsură, din imagini trucate grosolan. Protagoniştii alegerilor apar acolo ca nişte supermani, salvându-ne de toate crizele, mai puţin de cea de râs pe care o provoacă. Fireşte, adversarii au corniţe, copită despicată şi sunt vânaţi pentru pielea lor groasă.
Chiar în dimineaţa alegerilor, pe postul public de radio s-a auzit un clip electoral strecurat în sistem de simpatizanţii unuia dintre candidaţi. Era un calup consistent de publicitate negativă. Dacă nu ar fi fost ziua alegerilor, fragmentul cu pricina ar fi fost poate amuzant căci amesteca, în doze comice, manele, râsul respectivului candidat şi fragmente de declaraţii. S-a spus că oamenii acestui candidat ar fi creat incidentul pentru a stârni lehamitea simpatizanţilor celuilalt candidat. E o stratagemă deseori folosită. S-a descoperit, de pildă, că mulţi dintre distrugătorii de afişe erau chiar oamenii candidaţilor care-şi zdrenţuiau propriile afişe pentru a stârni compasiunea publică şi a da consistenţă autovictimizării permanente a politicienilor.
Una peste alta, se pare că a fost nu doar cea mai murdară campanie electorală, dar şi cea mai scumpă. Se spune că fiecare candidat a dat pentru fiecare vot primit circa 10-15 euro. S-ar fi consumat, aşadar, aproximativ 175 de milioane de euro. La cât de dură a ajuns lupta politică, se pare că merită să dai aceşti bani. Pentru mogulii de care toţi se feresc ziua şi-i curtează noaptea, banii aceştia sunt un mizilic, ceva mai puţin decât sumele pe care le datorează la bănci. Ei au bani să-şi cumpere vrac nu doar instituţii, partide şi eşantioane reprezentative ale electoratului, ca să dea bine sondajele de opinie. Întîmplător, unul din actorii ultimelor alegeri a invitat la o revoluţie a bunului simţ. Am avut parte de cea mai murdară campanie electorală. Curat murdară!
În ultimele zile de campanie a fost difuzat şi răsdifuzat un film făcut, zice-se, acum cinci ani, tot în context electoral. S-a dovedit că filmuleţul a fost, cumva, prelucrat pe calculator, nu se ştie cât de mult. Protagonistul filmului pretinde că pumnul pe care părea să-l dea în unui copil, ar fi fost, de fapt, o palmă. Filmul a fost unul dintre cele mai vizionate pe internet, influenţând în bine campania celui atacat. Pe internet se află o întreagă filmotecă propagandistică formată, în cea mai mare măsură, din imagini trucate grosolan. Protagoniştii alegerilor apar acolo ca nişte supermani, salvându-ne de toate crizele, mai puţin de cea de râs pe care o provoacă. Fireşte, adversarii au corniţe, copită despicată şi sunt vânaţi pentru pielea lor groasă.
Chiar în dimineaţa alegerilor, pe postul public de radio s-a auzit un clip electoral strecurat în sistem de simpatizanţii unuia dintre candidaţi. Era un calup consistent de publicitate negativă. Dacă nu ar fi fost ziua alegerilor, fragmentul cu pricina ar fi fost poate amuzant căci amesteca, în doze comice, manele, râsul respectivului candidat şi fragmente de declaraţii. S-a spus că oamenii acestui candidat ar fi creat incidentul pentru a stârni lehamitea simpatizanţilor celuilalt candidat. E o stratagemă deseori folosită. S-a descoperit, de pildă, că mulţi dintre distrugătorii de afişe erau chiar oamenii candidaţilor care-şi zdrenţuiau propriile afişe pentru a stârni compasiunea publică şi a da consistenţă autovictimizării permanente a politicienilor.
Una peste alta, se pare că a fost nu doar cea mai murdară campanie electorală, dar şi cea mai scumpă. Se spune că fiecare candidat a dat pentru fiecare vot primit circa 10-15 euro. S-ar fi consumat, aşadar, aproximativ 175 de milioane de euro. La cât de dură a ajuns lupta politică, se pare că merită să dai aceşti bani. Pentru mogulii de care toţi se feresc ziua şi-i curtează noaptea, banii aceştia sunt un mizilic, ceva mai puţin decât sumele pe care le datorează la bănci. Ei au bani să-şi cumpere vrac nu doar instituţii, partide şi eşantioane reprezentative ale electoratului, ca să dea bine sondajele de opinie. Întîmplător, unul din actorii ultimelor alegeri a invitat la o revoluţie a bunului simţ. Am avut parte de cea mai murdară campanie electorală. Curat murdară!