Cineastul Dumitru Marian deplînge pe de altă parte numirea pe criterii politice a ministrului culturii
„Cel mai mare eveniment al anului e că s-o ales un nou ministru după o pauză de nu ştiu cîte luni vreme în care ministerul culturii nu a avut ministru,
dar, din păcate, s-o numit pe criterii politice şi nu profesionale. Nu, nu vreau să spun că ministru e prost sau e bun sau e nu ştiu cum, dar de ce să
ne ascundem după zarzăr şi să nu o spunem aşa cum e, o fost instalat în post pe criterii eminamente politice ceea ce a stîrnit nemulţumirea unei părţi
însemnate şi de frunte a patriciatului cultural moldovenesc, dar nu numai a patriciatului, ci şi a multor oameni de cultură independenţi.
Al doilea mare eveniment e că Caravelei cultură i s-o luat apa de la moară şi s-o stopat finanaţarea. E foarte bine că s-a întîmplat aşa pentru că nu
asta era adevărata imagine a culturii noastre.
În acelaşi timp, o altă serie de evenimente mă fac să cred că schimbările din sfera politică încă nu au un ecou şi asupra culturii. Se invocă acelaşi
pretext, lipsa banilor, pentru a explica ineficienţa din acest domeniu.
Şi mai e o problemă, glorificarea unor filme îndoilnice doar de aceea că au fost făcut de vipuri. Revin, însă la schimbări şi la comparaţia cu domeniul
politic. Ceea ce deosebeşte clar cultura de politic e că în domeniul artelor schimbările sunt doar de faţadă.”
dar, din păcate, s-o numit pe criterii politice şi nu profesionale. Nu, nu vreau să spun că ministru e prost sau e bun sau e nu ştiu cum, dar de ce să
ne ascundem după zarzăr şi să nu o spunem aşa cum e, o fost instalat în post pe criterii eminamente politice ceea ce a stîrnit nemulţumirea unei părţi
însemnate şi de frunte a patriciatului cultural moldovenesc, dar nu numai a patriciatului, ci şi a multor oameni de cultură independenţi.
Al doilea mare eveniment e că Caravelei cultură i s-o luat apa de la moară şi s-o stopat finanaţarea. E foarte bine că s-a întîmplat aşa pentru că nu
asta era adevărata imagine a culturii noastre.
În acelaşi timp, o altă serie de evenimente mă fac să cred că schimbările din sfera politică încă nu au un ecou şi asupra culturii. Se invocă acelaşi
pretext, lipsa banilor, pentru a explica ineficienţa din acest domeniu.
Şi mai e o problemă, glorificarea unor filme îndoilnice doar de aceea că au fost făcut de vipuri. Revin, însă la schimbări şi la comparaţia cu domeniul
politic. Ceea ce deosebeşte clar cultura de politic e că în domeniul artelor schimbările sunt doar de faţadă.”