La Librăria din Cartier de vorbă cu Maxim Roșca, student la Universitatea Tehnică din Chișinău.
Maxim Roşca: Prefer carţi care mi le recomandă prietenii, sau mai citesc ceva pe internet si-mi pare interesant.
Paul Hodorogea: Ce cauti tu in carti?
Maxim Roşca: De fiecare dată cand iau o carte in mana, incerc sa o vad ca o Cutie a Pandorei. Nu stiu ce e in ea, si tocmai cauza lecturii e curiozatea. Curiozitatea cunoasterii. O curiozitate sublimă, dacă vreţi, nu o simplă curiozitate. Si atunci te astepti la multe lucruri de la o carte, astepti sa-ti releve ceva interesant, ceva deosebit pentru tine. Şi aici inclusiv eu, pentru ca citesc pentru a mă cunoaşte.
Paul Hodorogea: Intotdeauna esti multumit de ce găsesti in carti?
Maxim Roşca: Am sa-ti dau un exemplu. Am citit o carte de Paulo Coehlo „La râul Pedra am şezut şi-am plâns” şi mi-a plăcut enorm de mult ultima propoziţie. Si mi-am zis ca a meritat să citesc cartea pentru ultima propozitie: Visele inseamnă muncă. Gasesc o idee care imi place, un mesaj care ma farmecă, şi atunci bifez ca pozitiv. Nu e neaparat să fie o carte consistentă, nu caut sa-i pun note. Ceva care sa-mi placa e suficient pentru a ramane multumit in cele din urmă.
Paul Hodorogea: Paulo Coehlo e considerat un scriitor comercial.
Maxim Roşca: Nu-i dau o valoare mai mare decat o merita. Dar imi place stilistica lui, din punct de vedere tehnic cum scrie.
Paul Hodorogea: Comercial inseamna prost sau de slaba calitate?
Maxim Roşca: Comercial inseamna ca acesta coboara prea mult la nivelul maselor. Nu scrie intr-un mod foarte complicat, elevat, aşa cum scrie Eliade. Coboara la un nivel mai jos si cuprinde mai mult din teren. Foarte multa lume il intelege. Multi prieteni care l-au citit imi spun: Uite, citesc propozitiile lui si parca scrie cum gândesc. Si acest lucru este important. Cititorul se regaseste in aceste propoziţii si pentru asta-l plac.
Paul Hodorogea: Ai oferit vreodata cadouri cărţi?
Maxim Roşca: Chiar recent, de revelion am facut cadou o carte. Persoana a ramas multumită.
Paul Hodorogea: E considerat cumva un cadou de modă veche?
Maxim Roşca: Contează cui o oferi, si daca stii ca persoana data o va citi.
Paul Hodorogea: Dar tineretul de azi citeşte sau nu prea?
Maxim Roşca: Citeste mult mai putin, este firesc. Exista multe alte lucruri care te indeparteaza de la lectură.
Acelasi internet, calculator. Unde mai pui că am observat ca a devenit jenant pentru cineva sa recunoască că citeşte. E ceva deosebit, a devenit un tabu poate. Şi atunci ca sa fii in pas cu moda, nu vorbesti despre asta sau citeşti acasa, pentru tine.
Paul Hodorogea: Ce cauti tu in carti?
Maxim Roşca: De fiecare dată cand iau o carte in mana, incerc sa o vad ca o Cutie a Pandorei. Nu stiu ce e in ea, si tocmai cauza lecturii e curiozatea. Curiozitatea cunoasterii. O curiozitate sublimă, dacă vreţi, nu o simplă curiozitate. Si atunci te astepti la multe lucruri de la o carte, astepti sa-ti releve ceva interesant, ceva deosebit pentru tine. Şi aici inclusiv eu, pentru ca citesc pentru a mă cunoaşte.
Paul Hodorogea: Intotdeauna esti multumit de ce găsesti in carti?
Maxim Roşca: Am sa-ti dau un exemplu. Am citit o carte de Paulo Coehlo „La râul Pedra am şezut şi-am plâns” şi mi-a plăcut enorm de mult ultima propoziţie. Si mi-am zis ca a meritat să citesc cartea pentru ultima propozitie: Visele inseamnă muncă. Gasesc o idee care imi place, un mesaj care ma farmecă, şi atunci bifez ca pozitiv. Nu e neaparat să fie o carte consistentă, nu caut sa-i pun note. Ceva care sa-mi placa e suficient pentru a ramane multumit in cele din urmă.
Paul Hodorogea: Paulo Coehlo e considerat un scriitor comercial.
Maxim Roşca: Nu-i dau o valoare mai mare decat o merita. Dar imi place stilistica lui, din punct de vedere tehnic cum scrie.
Paul Hodorogea: Comercial inseamna prost sau de slaba calitate?
Maxim Roşca: Comercial inseamna ca acesta coboara prea mult la nivelul maselor. Nu scrie intr-un mod foarte complicat, elevat, aşa cum scrie Eliade. Coboara la un nivel mai jos si cuprinde mai mult din teren. Foarte multa lume il intelege. Multi prieteni care l-au citit imi spun: Uite, citesc propozitiile lui si parca scrie cum gândesc. Si acest lucru este important. Cititorul se regaseste in aceste propoziţii si pentru asta-l plac.
Paul Hodorogea: Ai oferit vreodata cadouri cărţi?
Maxim Roşca: Chiar recent, de revelion am facut cadou o carte. Persoana a ramas multumită.
Paul Hodorogea: E considerat cumva un cadou de modă veche?
Maxim Roşca: Contează cui o oferi, si daca stii ca persoana data o va citi.
Paul Hodorogea: Dar tineretul de azi citeşte sau nu prea?
Maxim Roşca: Citeste mult mai putin, este firesc. Exista multe alte lucruri care te indeparteaza de la lectură.
Acelasi internet, calculator. Unde mai pui că am observat ca a devenit jenant pentru cineva sa recunoască că citeşte. E ceva deosebit, a devenit un tabu poate. Şi atunci ca sa fii in pas cu moda, nu vorbesti despre asta sau citeşti acasa, pentru tine.