Note pe marginea a două apariții editoriale.
1986
Demitizarea istoriei ca diversiune.
Editorial săptămînal de Vlad Georgescu.
Un editorial ce pornește de la lectura a două apariții editoriale, cu sublinierea necesității unor analize istorice „obiective și detașate” în locul hagiografiei practicate în cazul mareșalului Antonescu.
„Explicația apariției celor două cărți este de natură politică. Comuniștii știu, își dau seama cît sînt de nepopulari, și folosesc aici un eufemism. Ei fac de aceea încercarea disperată de a se detașa de simbolurile urîte, denunță activitatea partidului în perioada interbelică, se dezic de ea într-un fel... Ceaușescu nu se mai percepe în linia lui I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, Ștefanov, Dej - sînt prea neînsemnați pentru el și în parte vînduți Moscovei. Dl. Ceaușescu se vede acum în linie cu domnii, cu Mircea, cu Mihai, cu... Antonescu. Ca și el se vede un om providențial, neînțeles, însingurat, nemeritat. ...”
„Partidul Comunist român nu duce bine pe umeri povara istoriei. Manipularea lui Antonescu, a lui Mircea, Mare sau Bătrîn nu mai are nici o importanță, scoaterea la lumină a problemei basarabene atunci cînd aceasta convine partidului, dar ignorarea în fond a problemelor basarabenilor, toate acestea nu au cum să ducă la unirea poporului în jurul unei clase conducătoare falimentare, care nu știe ce să facă cu puterea altceva decît rău.”
(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).
Demitizarea istoriei ca diversiune.
Editorial săptămînal de Vlad Georgescu.
Un editorial ce pornește de la lectura a două apariții editoriale, cu sublinierea necesității unor analize istorice „obiective și detașate” în locul hagiografiei practicate în cazul mareșalului Antonescu.
„Explicația apariției celor două cărți este de natură politică. Comuniștii știu, își dau seama cît sînt de nepopulari, și folosesc aici un eufemism. Ei fac de aceea încercarea disperată de a se detașa de simbolurile urîte, denunță activitatea partidului în perioada interbelică, se dezic de ea într-un fel... Ceaușescu nu se mai percepe în linia lui I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, Ștefanov, Dej - sînt prea neînsemnați pentru el și în parte vînduți Moscovei. Dl. Ceaușescu se vede acum în linie cu domnii, cu Mircea, cu Mihai, cu... Antonescu. Ca și el se vede un om providențial, neînțeles, însingurat, nemeritat. ...”
„Partidul Comunist român nu duce bine pe umeri povara istoriei. Manipularea lui Antonescu, a lui Mircea, Mare sau Bătrîn nu mai are nici o importanță, scoaterea la lumină a problemei basarabene atunci cînd aceasta convine partidului, dar ignorarea în fond a problemelor basarabenilor, toate acestea nu au cum să ducă la unirea poporului în jurul unei clase conducătoare falimentare, care nu știe ce să facă cu puterea altceva decît rău.”
(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).