Membrii guvernului par contrariaţi de efectele secundare ale pilulelor de slăbit administrate de FMI ca de-o mamă grijulie.
Preşedintele Băsescu a întărit podul de flori de peste Prut cu o rămurea de măslin. Vizita sa a însemnat o ieşire din îngheţul ultimului deceniu. După multă vreme, acestea sunt primele întâlniri la nivel înalt fără translatori. Asta şi pentru că preşedintele interimar moldovean vorbeşte româna la perfecţie.
În mod surprinzător, informaţiile referitoare la vizită au ocupat incomparabil mai puţin spaţiu public decât noua aventură onirică a fotbalistului Mutu sau decât o altă vizită, de data asta cu mulţi traducători, cea a delegaţiei FMI, în România. E posibil, pe de altă parte, ca discursul festivist al preşedintelui Băsescu să fi sunat dogit la Bucureşti, unde oamenii sunt mai îngrijoraţi că pâinea cea de toate zilele e tot mai neagră şi că îngheţul economic e importat din Siberia.
Aşa se face că, în ciuda cifrelor indigeste, negocierile cu FMI au rămas pe primul loc al interesului public din cauza zgomotelor de luptă care răzbat prin uşile închise. Nu oficialii sunt cei care se răstesc, ci unii sindicalişti speriaţi de diavolul din detaliile contabile ale acordului. Iar reprezentanţii Fondului au pus paie pe foc, spunând că se aşteaptă ca noua etapă a acordului să trimită pe tuşă până la un milion de şomeri. O cifră mult dezbătută şi combătută de reprezentanţii guvernului, deşi e deocamdată doar o ficţiune într-o economie pe jumătate subterană. Pe de altă parte, bugetarii sunt preocupaţi pentru că, spun ei, guvernul a demonstrat că nu ştie să administreze nici măcar şomajul de azi, care este mult mai mic. Aşa că, în ciuda gerului năpraznic, au ieşit în stradă, pichetând clădirile guvernului şi cerând garanţii pentru locurile lor de muncă. Însă nimeni nu poate garanta nimic.
Membrii guvernului par şi ei la fel contrariaţi de efectele secundare ale pilulelor de slăbit administrate de FMI ca de-o mamă grijulie. De altfel, ca şi anul trecut, singurul program anticriză a fost redactat şi finanţat de FMI. Specialist în autogoluri, ministrul finanţelor, de pildă, a reuşit să se contrazică de la o zi la alta şi chiar pe parcursul aceleiaşi fraze, atunci când, deşi a respins ideea creşterii şomajului, a precizat că, oricum, nu va fi o creştere atât de spectaculoasă cum prognozează unii.
Cu toate acestea, una dintre primele lovituri de pedeapsă din economia românească e îndreptată nu spre sectorul bugetar, ci spre cel privat. Este vorba despre decizia ca microîntreprinderile să plătească de la 1 februarie impozitul de 16 la sută pe profit, şi nu 3 la sută din venit, cât plăteau până acum, Unii specialişti spun că această decizie reprezintă epitaful scris pe mormântul micilor întreprinzători. Pe scurt, pastilele pe care le ia economia ajută la slăbit, dar tulbură minţile. Şi, după cum avertiza reprezentantul României la FMI, va mai dura până ne vom pune pe picioare.
În mod surprinzător, informaţiile referitoare la vizită au ocupat incomparabil mai puţin spaţiu public decât noua aventură onirică a fotbalistului Mutu sau decât o altă vizită, de data asta cu mulţi traducători, cea a delegaţiei FMI, în România. E posibil, pe de altă parte, ca discursul festivist al preşedintelui Băsescu să fi sunat dogit la Bucureşti, unde oamenii sunt mai îngrijoraţi că pâinea cea de toate zilele e tot mai neagră şi că îngheţul economic e importat din Siberia.
Aşa se face că, în ciuda cifrelor indigeste, negocierile cu FMI au rămas pe primul loc al interesului public din cauza zgomotelor de luptă care răzbat prin uşile închise. Nu oficialii sunt cei care se răstesc, ci unii sindicalişti speriaţi de diavolul din detaliile contabile ale acordului. Iar reprezentanţii Fondului au pus paie pe foc, spunând că se aşteaptă ca noua etapă a acordului să trimită pe tuşă până la un milion de şomeri. O cifră mult dezbătută şi combătută de reprezentanţii guvernului, deşi e deocamdată doar o ficţiune într-o economie pe jumătate subterană. Pe de altă parte, bugetarii sunt preocupaţi pentru că, spun ei, guvernul a demonstrat că nu ştie să administreze nici măcar şomajul de azi, care este mult mai mic. Aşa că, în ciuda gerului năpraznic, au ieşit în stradă, pichetând clădirile guvernului şi cerând garanţii pentru locurile lor de muncă. Însă nimeni nu poate garanta nimic.
Membrii guvernului par şi ei la fel contrariaţi de efectele secundare ale pilulelor de slăbit administrate de FMI ca de-o mamă grijulie. De altfel, ca şi anul trecut, singurul program anticriză a fost redactat şi finanţat de FMI. Specialist în autogoluri, ministrul finanţelor, de pildă, a reuşit să se contrazică de la o zi la alta şi chiar pe parcursul aceleiaşi fraze, atunci când, deşi a respins ideea creşterii şomajului, a precizat că, oricum, nu va fi o creştere atât de spectaculoasă cum prognozează unii.
Cu toate acestea, una dintre primele lovituri de pedeapsă din economia românească e îndreptată nu spre sectorul bugetar, ci spre cel privat. Este vorba despre decizia ca microîntreprinderile să plătească de la 1 februarie impozitul de 16 la sută pe profit, şi nu 3 la sută din venit, cât plăteau până acum, Unii specialişti spun că această decizie reprezintă epitaful scris pe mormântul micilor întreprinzători. Pe scurt, pastilele pe care le ia economia ajută la slăbit, dar tulbură minţile. Şi, după cum avertiza reprezentantul României la FMI, va mai dura până ne vom pune pe picioare.